Compostarea resturilor vegetale în grădină: obținerea și utilizarea compostului
Compostarea este procesul biologic de descompunere aerobă (în prezența oxigenului) a deșeurilor organice sub acțiunea microorganismelor din sol. Compostul matur rezultat este mai bogat și mai echilibrat în substanțe humice și nutritive pentru plante decât orice îngrășământ sintetic, fiind cel mai valoros amendament natural pe care îl putem produce cu ușurință în propria gospodărie.
Ce materiale folosim la compostare?
Materiale excelente pentru compostare: resturile vegetale din grădină (iarba rezultată din tunderea gazonului, frunzișul căzut toamna, tulpini și rădăcini sănătoase mărunțite), gunoiul de grajd bine fermentat sau așternutul de la ierbivore mici, precum și resturile vegetale din bucătărie (coji de legume și fructe, zaț de cafea, resturi de ceai, coji de ouă zdrobite);
Materiale utilizabile în cantități moderate: cojile de citrice și fructe exotice netratate, hârtia și cartonul neînălbit mărunțit, cenușa de lemn curat;
Materiale interzise în compost: sticlă, metal, plastic, resturi de carne și grăsimi gătite, plante bolnave sau semințe de buruieni perene invazive, resturi de uleiuri, lacuri și vopsele.
Factorii esențiali care controlează formarea unui compost de calitate:
Apa (umiditatea): lipsa apei blochează activitatea microorganismelor și oprește descompunerea, în timp ce excesul de apă elimină oxigenul din pori și declanșează putrezirea anaerobă;
Aerul (oxigenarea): aerisirea insuficientă favorizează înmulțirea bacteriilor anaerobe și apariția mirosurilor neplăcute;
Căldura (faza termofilă): activitatea microorganismelor este maximă atunci când, pe lângă aer și umiditate optimă, grămada de compost atinge în interior temperaturi de 40–60 °C, ceea ce asigură igienizarea naturală și distrugerea germenilor patogeni și a semințelor de buruieni;
Diversitatea și gradul de mărunțire: cu cât resturile organice sunt mai variate (combinând materialele verzi bogate în azot cu cele lemnoase bogate în carbon) și mai bine mărunțite, cu atât compostul se va matura mai rapid și va fi mai bogat în humus.
Cum construim corect grămada de compost în straturi alternative:
1. Stratul de bază drenant (15–20 cm): se așterne direct pe pământul afânat un strat de material lemnos mărunțit grosier (ramuri tăiate din livadă și gardul viu, paie, tulpini florale, scoarță de copac, coarde de viță-de-vie). Acest strat se stropește cu apă și asigură drenajul surplusului de umiditate și ventilația grămezii de jos în sus;
2. Straturile succesive de compostare (câte 10–15 cm fiecare): peste baza drenantă se așază un strat de materiale verzi ușor degradabile (iarbă cosită, frunze, resturi vegetale de bucătărie), urmat de un strat subțire de pământ de grădină sau compost vechi (bogat în microorganisme) și gunoi de grajd. Clădirea în straturi continuă până la înălțimea de 1,2–1,5 m, terminând grămada cu o suprafață plană sau ușor concavă (pentru a reține apa de ploaie) și acoperind-o cu paie, frunze, saci de iută sau un strat subțire de pământ negru.
Reguli de aur pentru maturarea și utilizarea compostului:
Grămada sau lada de compost se amplasează direct pe sol (niciodată într-o groapă săpată adânc și impermeabilă, unde ar putrezi în lipsă de aer), într-un loc semiumbrit și ferit de vânturile uscate;
În lunile calde de vară, grămada se întoarce (se lopătează într-un al doilea compartiment alăturat) după circa 3 luni pentru reoxigenare, maturându-se complet în 4–6 luni vara, respectiv 6–9 luni peste iarnă (iarna grămada nu se desface, pentru a nu pierde căldura internă);
Compostul matur – brun-negricios, afânat și cu miros plăcut de pământ de pădure – se utilizează în decurs de cel mult un an de la maturare, încorporat în straturile de legume și flori sau în amestecurile pentru ghivece.