Cerințele plantelor ornamentale față de elementele minerale și rolul îngrășămintelor (NPK)
Pentru obținerea unor culturi floricole viguroase și bogat înflorite – fie în apartament, fie pe balcon sau în grădină – este esențial să cunoaștem rolul fiziologic al fiecărui element nutritiv și modul în care se schimbă cerințele plantelor pe parcursul ciclului lor de viață.
Rolul macroelementelor principale (N – P – K):
1. Azotul (N) – motorul creșterii vegetative:
Azotul intră în compoziția proteinelor, a acizilor nucleici și a clorofilei. El stimulează alungirea lăstarilor și formarea unor frunze mari, de culoare verde intens. Cerințele față de azot sunt maxime în primele faze de creștere vegetativă (primăvara) și la plantele decorative prin frunze (Ficus, Monstera, Philodendron, Palmieri, Ferigi, Gazon). Atenție: excesul unilateral de azot duce la țesuturi apoase, sensibile la boli și dăunători, și întârzie sau inhibă înflorirea!
2. Fosforul (P) – elementul înrădăcinării și al înfloririi:
Fosforul are un rol decisiv în transferul de energie celulară (ATP), dezvoltarea sistemului radicular, diferențierea mugurilor florali și fecundarea florilor. O bună aprovizionare cu fosfor asigură o înflorire timpurie și abundentă și contracarează efectele excesului de azot.
3. Potasiul (K) – elementul calității, al culorii și al rezistenței:
Potasiul reglează regimul de apă al plantei (deschiderea și închiderea stomatelor), favorizează sinteza și acumularea glucidelor de rezervă în bulbi, tuberculi și lemn, intensifică coloritul și parfumul florilor și mărește rezistența plantelor la secetă, ger și atacul ciupercilor patogene.
Rolul mezoelementelor și microelementelor (Mg, Ca, Fe, B, Mn, Zn, Cu, Mo):
Magneziul (Mg) este atomul central al moleculei de clorofilă; lipsa lui provoacă îngălbenirea frunzelor bătrâne între nervuri și brunificarea acelor la conifere;
Fierul (Fe) este indispensabil pentru sinteza clorofilei în frunzele tinere; carența sa (cloroza ferică) apare frecvent la Petunii, Surfinii, Citrice, Gardenia și Hortensii udate cu apă dură;
Borul (B), Manganul (Mn), Zincul (Zn) și Cuprul (Cu) acționează ca activatori enzimatici în formarea polenului și creșterea vârfurilor vegetative.
Reguli practice de fertilizare cu soluțiile nutritive Vitaflora, Florasol, Humiflor și Nutrisol:
Plantele tinere și cele decorative prin frunze necesită formule cu raport mai ridicat de azot (ex. Vitaflora Soluție Nutritivă pentru Plante Decorative cu Frunze, NPK 7–3–5);
Înainte și în timpul înfloririi se folosesc formule bogate în fosfor și potasiu (ex. Vitaflora pentru Plante cu Flori NPK 4,5–4,5–6 sau pentru Stimularea înfloririi NPK 4–7–7);
Toamna se reduce treptat azotul și se favorizează potasiul, pentru maturarea țesuturilor și pregătirea plantelor pentru repausul de iarnă.