Lucrările speciale în verde și de întreținere aplicate viței-de-vie din grădina casei
În via de lângă casă, pe lângă lucrările clasice de tăiere și săpat, există o serie de lucrări speciale de mare importanță pentru cantitatea și calitatea strugurilor.
Răzuitul scoarței butucilor (tulpinilor, cordoanelor) se execută cu ajutorul unor perii din sârmă sau a bureților de bucătărie, confectionați - de asemenea din sârmă. Scoarța căzută la această lucrare se adună și i se dă foc, deoarece adesea conține formele de rezistență ale unor dăunători ca: păduchele lânos, păduchele țestos, pirala, cochilisul, eudemisul, diferiți acarieni s.a. Lucrarea se poate face înaintea sau în timpul operației de tăiere de primăvară a vițelor. Tocatul coardelor rezultate la tăierile de primăvară, poate constitui o modalitate de redare parțială a fertilității solului. În mod obișnuit coardele rezultate la tăieri se adună în mănunchiuri și se ard la marginile parcelelor sau se transportă în gospodării pentru încălzirea Încăperilor. Procedeul recomandat poate fi aplicat doar în viile în care nu sunt butuci atacați de boli ale lemnului (cancer bacterian, esca, eutipoză) sau alte boli virotice. Îndeosebi în solurile nisipoase, dar și pe cele argiloase, coardele anuale căzute la tăiere se toacă la lungimea de 8 -10 cm și se lasă pe pământul din vii urmând să fie încorporate în sol odată cu lucrările aplicate acestuia. Prin acest procedeu se recuperează între 15 -20 % din substanțele nutritive extrase de către vie din sol în decurs de un an. Reducerea numărului de inflorescente se practică îndeosebi în cazul viilor tinere, dar și a celor pe rod atunci când la unele soiuri există prea mulți ciorchini pe o vie. Îndeosebi la soiurile din grupa celor rezistente pot apărea pe unii lăstari și câte 3-5 inflorescente. Cu ajutorul unor foarfece se înlătură cele considerate de prisos, lăsându-se în vegetație numai una-două, situate la baza lăstarilor. La un butuc de vie ancorat pe un spalier se lasă în vegetație maximum 30 de inflorescente, deoarece în caz de supraîncărcare se dezvoltă neuniform, boabele rămân mici, acumulează puține zăhăruri și se maturează anevoios. Înlăturarea unor lăstari sterili (fără rod) se practică în cazul în care vegetația butucilor este prea abundentă. Lăstarii se taie cu foarfeca de vie de la punctul lor de inserție pe coarde, pentru ca butucii să fie mai aerisiți. Se elimină îndeosebi lăstarii slab dezvoltați și cei cu o așezare (creștere) necorespunzătoare ca direcție). Dintre lăstarii gemeni (crescuți în același ochi de iarnă ) se suprimă cel steril sau cel care are o vigoare mai slabă. De asemenea se înlătură o parte din lăstarii porniți din lemnul vechi, lăsându-se să vegeteze cei mai bine plasați, din care se vor forma cepii de înlocuire. La conducerea în forme înalte sau semiînalte se suprimă lăstarii de pe tulpini, cu excepția a 1-2 de la bază. Protejarea viilor de gerurile din timpul vegetației. Această lucrare se aplică adesea primăvara după pornirea vițelor în vegetație când survin gerurile târzii, dar poate fi practicat toamna, la primele înghețuri care pot provoca distrugerea prea devreme a frunzelor, deși poate urma apoi mica vară din octombrie, dar care în acest caz nu mai poate fi vițelor de nici un folos. În perioada de vegetație activă rezistența viței de vie la temperaturile scăzute este mult mai mică decât pe timp de iarnă. Astfel pragurile dăunătoare sunt diferite:
0,1 gr C pentru vârfurile lăstarilor fragezi
0,2 gr C pentru boabele verzi și pentru frunzele adulte și 5 gr C pentru boabele maturate. În unii an primăvara, după pornirea vițelor în vegetație survin înghețuri (adesea sub -1 gr C) sau brume, care pot distruge lăstarii verzi în întregime sau numai vârfurile lor. Lăstarii porniți în cazul plantațiilor conduse în formă înalte rezistă mai bine decât cei din viile conduse în forme clasice. Între înălțimea de 10 cm de la sol și cea de 2 m pot exista diferențe de temperaturi de până la 4 gr C, în favoarea ultimei. Ciupitul lăstarilor constă în suprimarea vârfurilor de creștere (coronița) celor fertili. Lucrarea se aplică cu 1-2 zile înaintea Începerii înfloritului și se face pentru a întrerupe creșterea în lungime a acestora pe perioada înfloritului, care durează 8-12 zile. Scopul acestei lucrări este de a realiza o redistribuire a asimilatelor (substanțelor hrănitoare) favorizându-se procesul de fecundare a florilor și de diferențiere a mugurilor florali. În cazul soiurilor de masă lucrarea trebuie efectuată doar la cele care produc struguri cu așezare laxă (răsfirată) a boabelor. Ciupitul se poate face și în cazul unor calamități, când este afectată producția principală, în scopul stimulării celei secundare. Inelarea sau incizia inelară constă în scoaterea de la baza lăstarilor fertili a unor inele de scoarță, late de 4- 5 cm, cu grija de a nu vătăma țesuturile lemnoase. În acest caz există riscul ca lăstarii incizați să se rupă de la inelul respectiv, îndeosebi în condiții de vânturi mai puternice. Această operație se poate executa și pe coarde, prezentând câteva avantaje, printre care: se diminuează riscul ruperilor; se poate executa mai de timpuriu; volumul de muncă se înjumătățește, fără ca rezultatele să fie mai ineficiente. Lucrarea se execută cu un briceag de altoit bine ascuțit sau cu incizoare (foarfeci de vie cu lama dublă). După efectuarea acestei operații, atât coardele cât și lăstarii incizați trebuie legați, pentru reducere pendulării acestora în caz de vreme vântoasă. Incizia în cazul butucilor viguroși, nu și a celor slab dezvoltați, care prin mărirea producției s-ar putea debilita. De asemenea, nu se execută inelarea la cepii de înlocuire, a căror scop este de asigurare a rodului pentru următorul an. La un butuc numărul de coarde sau de lăstari incizați nu trebuie să fie mai mare de o treime din total. Scoaterea inelului de scoarță întrerupe comunicarea vaselor liberiene în aval, astfel ca seva elaborate va rămâne în amonte, hrănind îndeosebi ciorchinii, care astfel își măresc volumul prin creșterea boabelor, iar în plus se realizează și un avans în maturarea acestora. În acest mod se diminuează creșterea vegetative a lăstarilor în favoarea obținerii unui rod mai bogat și o diminuare a fenomenului de meiere sau de mărgeluire. Lucrarea se execută în trei etape diferite, în funcție de scopul urmărit: Pentru combaterea fenomenului de meiere: cu 4-5 zile înainte de înflorit; Când se urmărește mărirea volumului boabelor și respectiv a ciorchinilor: 4-5 zile după înflorit. Pentru grăbirea maturării strugurilor: înaintea fazei de coacere în parga. Copilitul este lucrarea în verde care constă în suprimarea parțială (copilit parțial) sau integrala (copilit total) a copililor (lăstarilor porniți de la subsoara frunzelor). Se execută concomitant cu legatul II sau III. Copilitul se face când acești lăstari au 6-7 frunze, retezându-se la nivelul primului internod de la punctual de inserție. Lucrarea este necesară mai ales în anii ploioși. Prin copilit se micșorează transpirația și umbrirea lăstarilor, butucii se aerisesc și se intensifică asimilarea clorofiliana, iar ca o consecință a acestui fenomen, se mărește volumul și suculența boabelor (aspect important în cazul soiurilor de struguri pentru producerea vinurilor de consum curent). Desfrunzitul se execută în dreptul strugurilor și se face cu scopul aerisirii acestora pentru ca pe de o parte să pătrundă mai ușor razele de soare și pe de altă parte să primească aerul în înălțimi. Cele mai afectate plantații sunt cele situate la baza plantelor, pe văi sau pe șes. Evitarea pagubelor se poate realiza prin fumigație, în care caz se ard grămezi de paie umede, coceni, resturi vegetale, cauciuc,lumânări fumigene etc, ori cu sobe încălzite sau cu ventilatoare (pentru uniformizarea aerului de pe rândurile de vița de vie). În nopțile anunțate a fi geroase (când seara temperatura este mai scazută de 6 gr C) spre ziua (cel mai mare pericol fiind în zori) se urmărește cu un termometru temperatură la nivelul lăstarilor. Atunci când aceasta scade spre punctul de îngheț 0 gr C se aprind grămezile de materiale fumigene, formate la marginea parcelei și care se pot muta pe alte laturi, în funcție de direcția vântului. Dacă materialul aprins este prea uscat se udă moderat pentru a produce mai mult fum decât flacăra ( să ardă înăbușit) Efectul înghețurilor se constată după 2-4 zile de la producerea lor. În caz de afectare a vițelor se aplică îndeosebi lucrări în verde, dar și pe uscat. Se taie toate porțiunile afectate, iar cele neatinse se lasă să vegeteze. Dacă apar mulți lăstari (din mugurii copiliți) se aplică un plivit riguros. Imediat după înghet se administrează îngrășăminte cu azot ( 0,5 kg /ar)apoi la apropierea verii cele cu potasiu și cu fosfor. Viile afectate de aceste înghețuri trebuie lucrate corect și la timp, tratate bolile, iar în caz de secetă se udă abundent. Scurtarea ciorchinilor constă în suprimarea strugurilor și se aplică îndeosebi la soiurile de masă, foarte productive, și cu maturare tardivă, dar și la cele de vin, productive și cu ciorchini lungi. Scurtarea rahisului (axului strugurelui)trebuie facută imediat după fecundare (legarea boabelor). Prin această operație de cele mai multe ori nu se diminuează recolta de struguri deoarece boabele rămase își vor mări volumul și greutatea, iar calitatea acestora (conținutul de zaharuri și substanțele colorante) va crește. Însăcuirea inflorescențelor se practică în cazul soiurilor pentru struguri de masă, ca aceștia să devină mai aspectuoși, cu boabe intenși și uniform colorate. De asemenea, se evită atacul de viespi, de molii și chiar de boli, iar pe de altă parte se reduce atacul unor boli criptogamice, mai ales a putregaiului cenușiu. Se execută adesea la sfârșitul lunii iulie, mai ales în cazul soiurilor cu maturare timpurie. Prin această operație se îndepărtează prioritar frunzele (În proporție de până la 40%) îngălbenite sau necrozate, al căror proces asimilator este fie încetinit fie oprit. Lucrarea se efectuează cu deosebire în toamnele ploioase și reci, dar considerăm ca în cazul micilor producători aceasta trebuie să devină obligatoriu an de an, având în vedere efectele ei benefice. Cărnitul lăstarilor constituie lucrarea care se face îndeosebi în cazul vițelor viguroase, crescute ca urmare a cuplării dintre vigoarea intrinseca a unor soiuri cu cultivarea acestora în condiții agrofond superior. Situația este des întâlnită în cazul micilor producători, care au posibilități mai mari de fertilizare a solului și de aplicare corectă și la timp a lucrărilor agrotehnice. Prin cărnit se înțelege operația în verde prin care se reteaza lăstarii cu și fără rod, la nivelul a 5-7 frunze la vârf, în momentul intrării strugurilor în parga, adesea în a doua jumătate a lunii august. Timpul ales depinde de condițiile climatice ale anului, de soi și de agrotehnica aplicată. Pe timp de secetă și în cazul unei supraîncărcări a producției de struguri, creșterea lăstarilor se oprește mai devreme, astfel că se poate devansa aplicarea cărnitului, iar în condiții de încărcătura redusă de struguri, pe vreme caldă și ploioasă, aplicarea acestei lucrări trebuie amânată. În practică, cărnitul se execută atunci când lăstarii de la vârful aracilor sau de la nivelul sârmelor superioare ale spalierului, se recurbează. Un cărnit prea timpuriu (În iulie) denumit și cărnit prematur, determină pornirea masivă a copililor în vegetație, iar aceștia sunt foarte sensibili la boli, îndeosebi la mana. Cărnitul se recomandă să fie aplicat în cazul soiurilor viguroase, cu deosebire în anii mai umezi. Prin această lucrare se micșorează umbrirea lăstarilor de la etajele superioare, precum și se realizează o distribuție mai avantajoasă a hidraților de carbon, spre struguri și spre coarde. Răsucirea pedunculilor se practică în cazul soiurilor pentru struguri de vin cu potențial ridicat de acumulare a zaharurilor. Se aplică în toamnele lungi și secetoase. Prin răsucirea pedunculilor (codițelor) se întrerupe legătura dintre struguri și planta mamă, iar în urma evaporației crește cantitatea (concentrația) de zaharuri din sucul boabelor, putându-se obține astfel vinuri licoroase (dulci). Scurtarea frunzelor moarte, constă în îndepărtarea acestora de pe lăstari, coarde, struguri sau sârme și se execută în perioada din apropierea sfârșitului vegetației. Frunzele căzute adesea nu ajung la pământ, ci rămân agățate stânjenind procesul asimilator al lăstarilor, pătrunderea razelor solare la struguri, ruginirea sârmelor, sau extinderea unor boli, ori crearea de adăposturi pentru formele de rezistență ale unor dăunători. Lucrarea se face prin scurtarea sârmelor sau aracilor, cât și prin darea jos (cu mâna) atât a frunzelor necrozate suspendate, cât și a celor îngălbenite care nu mai asimilează, dar umbresc și împiedică pătrunderea aerului în interiorul butucilor.