Înființarea, fertilizarea și întreținerea livezilor de prun
Tradițional, livezile de prun se înființează pe terenuri improprii altor culturi mai pretențioase atât cea ce privește fertilizarea naturală a solului cât și starea reliefului. Este o specie foarte rezistentă din multe puncte de vedere dar nu trebuie să se înțeleagă că cerințele față de sol sunt modeste la această specie. În vederea obținerii unor recolte mari și de calitate fertilizarea livezilor de prun este o măsură obligatorie alături de lucrările solului și a măsurilor fitosanitare care, și ele, se neglijează de multe ori. Un maxim de consum de elemente nutritive se înregistrează la prun în timpul înfloririi și legării fructelor, la întărirea sâmburilor și la diferențierea mugurilor floriferi și, apoi, la intrarea în parga. Într-o livadă de pruni cu 200 pomi se extrag anual din sol 36 kg N, 11 kg P2O5, 50 kg K2O și 33 kg CaO. Ţinând seama de indicii de fosfor despre care s-a vorbit anterior și de rezerva naturală a solului rezultă ca aportul din exterior de elemente nutritive este următorul:
pe solurile slab acide și neutre (aluvial, brun roșcat) rezultate se obțin prin administrarea de 60-120 kg N, 50-100 kg P2O5 și 40-80 kg K2O.
Pe solurile acide rezultatele cele mai bune se obțin prin aplicarea de îngrășăminte organice (bălegar, compost etc.) 30 t/ha o dată la 2 ani și 40 kg N, 50 kg P2O5, 40 kg K2O. În anii fără bălegar dozele de îngrășământ chimic se dublează. Modul de aplicare al îngrășămintelor este similar cu cea descrisă la ceilalți pomi fructiferi. Gunoiul de grajd se administrează toamna la fel ca și îngrășămintele cu potasiu, fosfor precum și 1/3 din doza de azot. Toate se vor împrăștia pe întreaga suprafață și vor fi încorporate în sol prin arătură și prășila pe rânduri. Primăvara, când fructele încep să lege se administrează 1/3 din doza totală de N și încă 1/3 când are loc creșterea intensă a lăstarilor (iunie). Toate îngrășămintele se încorporeazÎ În sol prin mobilizarea acestuia.