Protejarea viței de vie împotriva înghețurilor și brumelor de primăvară și toamnă
Protejarea viilor de gerurile din timpul vegetației este o lucrare deosebit de importantă. Această lucrare se aplică adesea primăvara după pornirea vițelor în vegetație când survin gerurile târzii, dar poate fi practicat toamna, la primele inghețuri care pot provoca distrugerea prea devreme a frunzelor, deși poate urma apoi "mica vară din octombrie", dar care în acest caz nu mai poate fi vițelor de nici un folos. În perioada de vegetație activă rezistența viței de vie la temperaturile scăzute este mult mai mică decât pe timp de iarnă. Astfel pragurile dăunătoare sunt diferite:
0,1 gr C pentru vârfurile lăstarilor fragezi
0,2 gr C pentru boabele verzi și pentru frunzele adulte și 5 gr C pentru boabele maturate. În unii an primăvara, după pornirea vițelor în vegetație survin înghețuri (adesea sub -1 gr C) sau brume, care pot distruge lăstarii verzi în intregime sau numai vârfurile lor. Lăstarii porniți în cazul plantațiilor conduse în forme înalte rezistă mai bine decât cei din viile conduse în forme clasice. Între înălțimea de 10 cm de la sol și de 2 m pot exista diferențe de temperaturi de până la 4 gr C, în favoarea ultimei. Tocatul coardelor rezultate la tăierile de primăvară, poate constitui o modalitate de redare parțială a fertilității solului. În mod obișnuit coardele rezultate la tăieri se adună în manunchiuri și se ard la marginile parcelelor sau se transportă în gospodării pentru încălzirea Încăperilor. Procedeul recomandat poate fi aplicat doar în viile în care nu sunt butuci atacați de boli ale lemnului (cancer bacterian, esca, eutipoza) sau alte boli virotice. Îndeosebi în solurile nisipoase, dar și pe cele argiloase, coardele anuale căzute la tăiere se toacă la lungimea de 8 - 10 cm și se lasă pe pământul din vii urmând să fie încorporate în sol odată cu lucrările aplicate acestuia. Prin acest procedeu se recuperează între 15 - 20 % din substanțele nutritive extrase de către vie din sol în decurs de un an.