Nobilele derivate ale vinului: istoria și arta servirii vinului spumant și a vinarsului (coniacului)
Alături de vin există două băuturi nobile vitivinicole care deschid, respectiv încununează o masă festivă. Amândouă au fost obținute pentru prima dată în Franța, așa încât folosirea numelor acestor băuturi în alte limbi este interzis, chiar dacă neoficial este folosit. Este vorba de șampanie și coniac, după numele regiunilor unde au fost produse inițial, respectiv regiunea Champagne și orășelul Cognac.
Vinul spumant - este varianta romanească a șampaniei(a nu se confunda cu vinul spumos).În esență, vinul spumant se obține din anumite soiuri de struguri ce produc un vin cu aciditate mai ridicată și cu un procent de zahăr rezidual. După limpezirea în butoaie vinul "se trage" În butelii de sticlă de un anume tip, ce rezistă la presiuni mai mari de 6-8 atmosfere.
Se astupă cu un dop ce conține o alveolă în centru pentru colectarea drojdiilor și care la rândul lui este prins cu agrafe speciale de gâtul sticlei.Toate sunt așezate pe rafturi cu gura în jos și în pivnițe,hrube, cu o temperatură cât mai constantă, 6-7 grade. Urmează o perioadă în care se produce cea de-a doua fermentație, în interiorul buteliei, după care urmează liniștirea vinului și eliminarea dopului cu resturile de fermentație - degorjarea - completarea buteliei cu vin limpede - licoare de expediție - aplicarea dopului de expediție și a gulerașului de sârmă.
Astfel s-a obținut o băutură nouă, ce conține în masa ei bioxid de carbon la o presiune de 3-4 atmosfere, care se va elibera la desfacerea sticlei. Este o băutură de o finețe deosebită, servită la temperaturi scăzute, de 6-7 grade, temperatura la care eliberarea bulelor de bioxid de carbon perlarea - din pahar este de lungă durată.
Glandele gastrice sunt delicat stimulate de aceste bule de bioxid, sucul gastric eliberat astfel solicitând consumatorului servirea mesei. Paharele folosite la servirea vinului spumant sunt de formă înaltă, cu picior și talpă. Este necesară această formă pentru a permite perlarea pe înălțime.
Vinarsul - este denumirea aleasă în România pentru echivalentul coniacului. Acesta a apărut, după unele variante, în urma cu câteva secole, într-un an de supraproducție viticolă, când producătorii au distilat vinul pentru a nu pierde alcoolul din el. Alcoolul a fost depozitat în butoaiele de stejar folosite și la vin, pentru ca în anul următor să realizeze ca în vase se găsea o băutură total nouă, cu arome deosebite, și cu o culoare ce se va întipări în toate limbile - culoarea coniacului.
Totul se petrecea într-un orășel numit Cognac. De-a lungul timpului, metodele de distilare și învechire s-au perfecționat, fiind preluate și de alte state din lume. Varianta românească - vinars - nu este de o rezonanță deosebită, raportat la calitățile băuturii, ducându-ne cu gândul la metoda de obținere, adică arderea vinului.
Trebuie însă reținut că denumirea nu mai poate fi schimbată, fiind declarată la forurile internaționale de specialitate. Vinarsul este atribuit ca denumire în unele zone ale țării și pentru alte băuturi distilate și de aici poate și confuzia care se face, fiind servit în general înainte de aperitive.
Coniacul trebuie servit la finalul meselor, pentru a finaliza digestia grăsimilor acumulate în timpul mesei. Încercați să luați o gură de coniac înainte de a va retrage în dormitor și veți simți aromele ce s-au adunat de-a lungul timpului începand de la doaga de stejar secular la aromele vinului învechit, cu arome ușoare de vanilie.
Coniacul trebuie servit în pahare cu talpă, picior scurt iar cupa este mult bombată și îngustă spre buză pentru a putea concentra aromele magnifice. Dacă este servit prea rece, se va ține cupa în podul palmei. Prin încălzirea acestuia miresmele vor fi imediat eliberate.