Istoria citricelor și valoarea lor nutritivă și vitaminică
Strămoșul plantelor citrice și patria lor exactă au fascinat generații de botaniști. În opinia cercetătorilor, plantele citrice provin din Asia de Sud-Est, mai probabil în regiunea prehimalaiană sau din Arhipelagul malaiezian. Au ajuns în Europa probabil în jurul anului 1500, navigatorii portughezi au adus cu ei fel de fel de citrice dulci din India și China.
Înaintea lor, arabii aduseseră deja citricele acre sau amare. Una dintre specii cultivate era Citrus medica, cunoscută prin intermediul incursiunilor războinice ale lui Alexandru cel Mare și numită de greci "mărul persan" sau de Romanii " leac" au cultivat citricele în Italia. La evrei, încă de timpuriu, soiul Etrog, Citrus medica, a servit unor scopuri religioase.
Citricele sunt fructe cu o mare valoare gustative și nutritive care pot fi prelucrate în multitudine de moduri. Gustul dulce, dulce-acrișor sau acru este dat, în primul rând, de conținutul în glucoză, fructoză și zaharoză, de acidul citric, acidul tartic și cel malic, ca și de diverse substanțe aromatice.
Pulpa fructelor conțin o mulțime de minerale necesare ca: fosforul, fierul, precum și circa 14 vitamine, ale căror concentrație variază în funcție de soi. Astfel, conținutul mediu de vitamina C al lămâii este de 44 mg/100g de suc, al portocalei este de 59 mg/100 g. Citricele mai conțin vitamina A, complexul vitaminic B, vitaminele E și P ca și diverse alte elemente necesare vieții.