Azi:
Ora:

Va rugam sa va autentificati cu adresa de email si parola pentru a accesa contul Dvs.
Adresa email:
Parola:
Creare cont nou
Recuperare parola!

publicat intre...
si...

Abonare
Dezabonare
Torent Distribution - Cadoul ideal pentru aproapele tau!

Pajiştea din poveşti

Administrator | 13.07.2009 | 08:54:47 | Vizualizari: 1881

Pajiştea din poveşti

O grădină din zilele noastre nu poate fi închipuită fără să aibă în componenţa ei o pajişte. Deşi se pare că crearea unei pajişte necesită un profesionalism aparte şi un portmoneu gros, acest lucru nu este întodeauna aşa . Dacă respectăm unele reguli, crearea unei pajişte poate fi un lucru foarte simplu.
În primul rînd este bine de ştiut că o pajişte frumoasă se poate face numai în locuri însorite, în umbră pajiştea va fi invadată de muşchi, iar acest lucru nu-i face bine. Deoarece viaţa unei pajişte este de 8-10 ani se poate întîmpla, ca în momentul creării gazonului să fie însorit, iar apoi cu creşterea copacilor şi a tufişurilor din apropiere să rămînă în umbră.
Primul pas în crearea pajiştei este aranjarea terenului pe care va fi creat gazonul. Suprafaţa terenului trebuie să fie cît mai dreaptă, fiindcă în gropi sau denivelări se va aduna apa, iar în aceste zone se va sufoca iarba. O recomandare din partea noastră este să lăsaţi terenului o inclinaţie corespunzătoare, încît surplusul de apă să poată scurge.
Terenul să alegem în aşa fel, încît să fie cît mai compact şi cu margini drepte, pentru ca în timpul tunsului să nu trebuiască să ocolim copacii, iar la margine să putem tunde iarba cu cea mai mare uşurinţă.
Solul trebuie să fie de o calitate superioară, deoarece aşa putem obţine o pajişte frumoasă. Pentru a îmbunătăţi solul, trebuie să-l amestecăm cu îngrăşăminte naturale sau chimice. După amestecarea îngrăşămîntului în sol, suprafaţa terenului trebuie aranjată în aşa fel încât să nu rămînă gropi sau denivelări. Într-un interval de 8-10 zile buruienile vor ieşi la suprafaţă . Vom trata pămîntul cu ierbicide, iar după cîteva zile buruienile pierite vom amesteca cu pămîntul de la suprafaţă, pentru a ajuta în crearea humusului.
Crearea pajiştei se poate face în două moduri: - prin însămînţare
- cu ajutorul brazdei de ţelină
Dacă vrem să creăm o pajişte prin însemînţare, primul pas este să decidem rolul acesteia. Acesta poate fi pentru joaca copiilor, pentru plajă, pentru fotbal, pentru estetică, etc. În funcţie de rolul gazonului trebuie să alegem soiul seminţei sau combinaţia acestora. Din această semînţă se însemînţează 30-35g/m2. Seminţa împrăştiată se amestecă în pămînt, dar să avem grijă să nu ajungă la o adîncime prea mare, de unde să nu mai poată ieşi. Ultima etapă a înseminţării esteîindesarea solului.
Suprafaţa însemînţată trebuie ţinută în permanenţă umed, cea ce înseamnă udarea terenului de 2-3 ori pe zi, iar în termen de 10-14 zile vom vedea rezultatul.
În cazul în care vrem să creăm un gazon cu ajutorul brazdei de ţelină primul pas este să cumpărăm brazdele. De obicei aceste brazde au o suprafaţă de 1 2m, cu o lungime de 2,5 m şi o lăţime de 0,4 m, cu o greutate de 22-25 kg. Brazdele trebuie puse strînse una lîngă alta, în aşa fel încît capatele să nu fie la egalitate. După ce întindem brazdele, teritoriul trebuie udat, dar să avem grijă ca terenul să fie doar umed. După udare terenul trebuie tăvălugit. Tăvălugirea se face în diagonala brazdelor şi nu de a lungul acestora. Dacă se face gazonul cu brazde, trebuie făcut pînă la mijlocul lunii septembrie, ca să aibă destul timp pentru ca rădăcinile să se prindă de sol, înaintea iernii. Avantajul brazdei de ţelină este că nu trebuie aşteptat timpul de încolţire, iar frumuseţea gazonului poate fi savurat din ziua în care se formează gazonul.
În cazul în care suprafaţa nu este cea dorită din diferite motive, fie ca în unele locuri nu a încolţit sămînţa, fie ca datorită uzurii au apărut zone goale, aceste locuri pot fi corectate tot cu ajutorul brazdelor de ţelină. Se îndreaptă marginile golului, după care solul este pregătit exact ca în cazul înseminţării. Tăiem brazda la mărimea dorită, iar grosimea trebuie să fie un pic mai mare decît înălţimea suprafeţei de înlocuit. Această brazdă se pune la locul lui, cît mai strîns posibil, după care îl bătătorim cu un ciocan de lemn. Crăpăturile rămase terebuie umplute cu pămînt de bună calitate, şi dacă este necesar mai punem şi seminţe de iarbă. După aceste manopere, suprafaţa trebuie udată bine, iar dacă anotimpul este mai uscat, udatul se repetă din trei în trei zile.
Dacă am reuşit să creăm pajiştea noastră, începe o altă etapă foarte importantă, până ne ţine pajiştea. Această etapă nu este altceva decît întreţinerea ei. Una dintre aceste manopere este tunsul gazonului. Gazonul se poate tunde cu coasa, foarfeca, maşina de tuns iarba sau altele, dar cel mai important este să aibă cuţite ascuţite, încît să taie iarba şi să nu-l culce. Este recomandat ca iarba să fie tuns săptămînal, ca să nu poate să crească mai mare de 4-5 cm. Atenţie ca iarba tăiată să nu rămînă pe gazon, fiindcă datorită umezelii se lipesc între ei, formînd un "scut" în jurul rădăcinilor.Acest "scut" va bloca intrarea apei, a substanţelor nutritive şi a aerului la rădăcini. Acest fenomen poate duce la rarificarea sau chiar distrugerea gazonului. Un mod de rezolvare parţială a problemei este folosirea maşinii de tuns iarba care are şi o funcţie de strîngere a ierbii cosite. Oricît ne-am strădui pentru a rezolva această problemă, nu vom reuşi decît parţial. De aceea este recomandat, anual de 2-3 ori, scărificarea pajiştii.
Gazonul tuns regulat, poate să piardă substanţe nutritive într-o cantitate imensă. Dacă vrem ca solul nostru pe care se află gazonul să nu devină sărac în săruri minerale, aceste pierderi trebuie compensate cu îngrăşăminte naturale sau chimice, sau cu soluţie nutritivă.
Un alt fenomen ce poate duce la rarificarea şi distrugerea gazonului, este faptul că cu timpul se înmulţesc ierburile. Acest lucru se poate preveni cu erbicidarea terenului sau cu tăiarea manuală a acestora.
Udarea gazonului trebuie efectuată pe cît este posibil seara, deoarece dacă udăm în timpul zilei cînd temperatura aerului este ridicată, vom avea pe o parte risipă mai mare de apă, datorită evaporării, iar pe cealaltă parte irigarea pe timp de zi, nu face bine gazonului. Soluţia ideală ar fii montarea unui sistem de irigare automată, cu care irigarea se poate face şi pe timpul nopţii.
Viaţa gazonului este la fel ca a omului. Se naşte, se formează, înbătrîneşte şi moare. Gazonul devine "matur" la 3-4 ani după naştere, în această perioadă fiind cel mai frumos. După această perioadă, cu trecerea timpului încep să apară din ce in ce mai multe probleme, iar după 10-12 ani oricît ne-am strădui nu vom putea menţine în stare perfectă.




Torent Distribution - Cadoul ideal pentru aproapele tau! Utilizatori online: 15 | Vizitatori totali: 750
© 2005 - www.planteonline.ro