Plante ornamentale pentru locuri umbroase și semiumbrite: Ajuga, Adiantum, Bergenia, Hedera și Vinca
Puține plante reușesc să se dezvolte armonios în condiții de umbră sau semiumbră. Plantele din stratul ierbos a pădurilor, obișnuite cu o cantitate scăzută de lumină, sunt plantele ideale pentru grădinile puțin însorite. Ajuga reptans 'Atropurpurea' –ul (Vinerița) Această plantă cu frunzele rotunjite și marginea dințată produce spice scurte cu flori bilabiate de culoare violeta la sfârșitul primăverii.
Speciile genului Ajuga preferă situații ușor umbrite și un sol fertil care reține umiditatea, dar se dezvoltă normal în condiții cât mai variate.Îndepărtați tulpinile florale pe măsură ce apar altele noi pentru a conserva capacitatea de înflorire sau așteptați până la ofilire. Îndepărtați frunzele la sfârșitul toamnei!
Frunzele sunt persistente pe perioada iernii în aproape toate regiunile. Înmulțirea este ușoară și se realizează primăvara prin despărțirea rădăcinilor. Adiantum- Părul fetei Aceasta feriga este cunoscută mai ales ca plantă de interior, dar familia Pteridaceae (Adiantaceae) cuprinde numeroase specii rustice care se acomodează în colțurile umede, umbrite și puțin însorite.
Anumite specii fragile reușesc să supraviețuiască în exterior, în regiunile cu ierni blânde, cu condiția să beneficieze de protecție. Crește bine în lădițe. Plantați-o într-un colț ușor umbrit, pe sol fertil și bogat în materie organică, reținând umiditatea și de preferință fără calcar.
Îndepărtați frunzele moarte doar dacă ele nu reprezintă un interes estetic. În regiunile cu ierni mai friguroase introduceți în interior speciile sensibile. Divizarea se poate face primăvara. Bergenia- Saxifraga de Siberia Frunzele rotunjite sau cordate ale acestei specii formează o tufă rotunjită, înaltă de 60 cm.
La anumite varietăți, frunzele capătă tonuri roșii sau rozalii pe perioada toamnei și a iernii. Paniculele de flori înclinate, de culoare roz sau albă apar primăvara. Plantele acestui gen nu sunt prea exigente ceea ce privește solul și acceptă atât locurile însorite, cât și cele umbroase.
Culoarea frunzelor toamna este mult mai pronunțată la speciile ce se dezvoltă la soare, pe un sol permeabil și cu o fertilitate medie. Speciile din ghivece necesită a fi udate în mod regulat în timpul perioadei de vegetație. Îndepărtați frunzele îngălbenite sau distrugeți-le toamna și iarna și tăiați tulpinile care poartă flori uscate.
Înmulțirea este posibilă prin despărțirea tufei, primăvara sau vara. Hedera helix- Iedera Ușor de cultivat, speciile acestui gen se potrivesc bine pentru a Îmbrăca un perete umbros și rece. Odată stabilite cresc repede, iar tulpinile lemnoase se agață de suport cu ajutorul rădăcinilor adventive.
Frunzele, în general lobate sau triunghiulare, variază în ceea ce privește forma și dimensiunile. La numeroase varietăți, ele sunt panasate. Iedera este cățărătoare în faza juvenilă, dar atunci când planta a atins vârful suportului se instalează o nouă formă de creștere. Ramurile scurte și rigide prezintă panicile de flori galben- verzui toamna, iar puțin mai târziu fructe negre.
Iedera se acomodează pe toate tipurile de sol și expoziție variată, dar anumite varietăți cu frunze panasate au nevoie de mai mult soare. Se vor rări primăvara, pentru a le controla creșterea și se vor tunde regulat, pentru a favoriza apariția de noi lăstari. Se iau butași ierboși la începutul verii.
Butașii luați din ramurile florifere dau naștere la indivizi fuziformi. În perioada de uscăciune, aceste specii sunt atacate uneori de paianjeni roșii. Frunzele se pătează, apoi cad. În acest caz se va crește umiditatea, prin pulverizare de apă pe planta afectată. Vinca- Saschiu Strălucitoarele frunze verzi închise ale acestor specii formează un superb covor, mai ales la sfârșitul primăverii și toamna, când apar florile stelate, albastre.
Totuși, la fel ca și majoritatea speciilor târâtoare, sunt adesea invadatoare și trebuie poziționate cu grijă. Speciile de saschiu cresc la soare sau la umbră, pe toate solurile permeabile, dar înfloresc mai bine în plin soare. Ele sunt potrivite pentru a fi cultivate în ghivece, fiindcă creșterea lor este ușor controlată.
Tulpinile târâtoare sunt stolonifere, iar aceste plante sunt ușor de înmulțit prin diviziune sau prin procedeul cultivării de stoloni pe sol umed.