Lavanda sau Levănțica (Lavandula angustifolia): descriere botanică, cultivare și proprietăți
Lavanda (Lavandula angustifolia – denumiri populare: levănțică, aspic, livant) este o plantă aromatică cunoscută și utilizată încă din antichitate. Romanii foloseau lavanda pentru parfumarea băilor și se considera că originea cuvântului "lavandula" vine din: "lavare"= a spăla. Lavanda este o plantă de origine mediteraneană. Răspândirea acestei plante în întreaga Europa s-a făcut cu sute de ani în urmă, când a pătruns, prin Marea Britanie, până în zonele îndepărtate ale Rusiei orientale.
La noi se cultivă, dar iernează liber. Descriere: Este un subarbușt, cu rădăcina lignificată, groasă până la 2-3 cm. Profunzimea și bogăția sistemului radicular conferă plantei rezistența la secetă. Tulpina esta ramificată puternic de la bază, formează o tufă aproape globuloasă, semisferică, înaltă de 30-70 cm sau mai înaltă.
Tulpina bătrână este brună, cu scoarța exfoliate, iar tulpinile tinere sunt patrunghiulare, pubescente. Ramificațiile care poartă inflorescentele sunt lungi de 25-35 cm și prezintă frunze numai în partea inferioară. Frunzele sunt opuse, linear-lanceolate, acute, cele inferioare cenușii, de 1-2 cm lungime și 1,5-2 mm lățime, pe ambele fețe păroase, cele superioare cenușii-verzi, de 2-3,5 cm lungime și 3-6 mm lățime, mai puțin păroase.
Florile au bractee ovate, brune, membranoase, caliciul cilindric, păros și glandulos, cu peri glandulari unicelulari sau 8-12 celulari, au 4-6 mm lungime și diametrul de 3-4 mm; de culoare violet cenușiu cu 10-15 nervuri paralele, cu 5 dinți mici dintre care doi mai dezvoltați. Corola bilabiată, de 5-8 mm lungime, de culoare albastră-violeta, pubescentă și glanduloasă, cu tubul aproape drept.
Labiul superior este bilobat, cel inferior trilobat cu lobii obtuzi. Nuanța florilor diferă de la albastru-violaceu până la albastru-deschis. Mirosul este plăcut, aromat, iar gustul ușor amărui. Florile proaspete conțin 0,5-1% ulei volatil iar cele uscate 1-3%. Înflorește în luna iulie.
Fructele sunt 4 nucule, situate la baza calciului persistent, alungit ovate, de 2 mm lungime și de 1 mm grosime, cu suprafața brună sau cenușie, netedă și lucioasă. Levănțica este folosită în medicină și în industria parfumurilor. Are acțiune calmantă asupra sistemului nervos central, antiseptică, coleretică, colagogă, cicatrizantă, diuretica, carminativa.
Se folosește în tratarea migrenelor,cefaleelor, a afecțiunilor cardiace cu substrat nervos, prin reglarea stării de excitație a unor receptor interni, în tulburări digestive, balonări abdominale. Florile de levanțică uscată, amestecate cu sulfină alunga moliile și parfumează plăcut hainele.
Cultivare: Se poate cultiva atât în grădină cât și în ghivece. Se înmulțeste prin producere de răsad din semințe, prin butași sau prin despărțirea tufelor bătrâne. Butașii se taie la sfârșitul lui august sau începutul lui septembrie din ramurile care nu au avut flori și se așează într-un compost din nisip și turbă.
Vasul în care se află acesta se acoperă cu o folie de plastic transparent la o temperatură de circa 16 grade C. Îngrijire: Are nevoie de udări regulate, să fie așezată în locuri însorite, dar păzită de vânt. În perioada anterioară înfloririi se folosește regulat în apa de udat îngrășământ complex solubil pentru stimularea înfloririi, ca de ex.
Soluție Vitaflora pentru stimulareaânfloririi. Mutarea plantei se face toamna într-un compost fertilizat și alcalinizat. Iarna se reduce umiditatea.