Speciile de tei (Tilia tomentosa, Tilia cordata, Tilia platyphyllos): recunoaștere și proprietăți medicinale
Din luna iunie, de departe se simte parfumul delicat al florilor de tei (Tilia). Este foarte important ca să știm de pe care specie de tei putem colecta flori, pentru ceai și ce efect curativ au. Tei inflorescentele cu sau fără bractee recoltate la începutul înfloririi de la cele trei specii. Florile speciei T. tomentosa, în număr de 5-10 (15) sunt mai scurte decât bracteele.
Bracteele sunt sesile sau scurt pedunculate, de 8-10 cm lungime, 1,5-2 cm lățime, eliptice sau lanceolate cu fața inferioară des stelat tomentoase (vizibil cu lupa). Culoarea bracteei este verde - deschis, având nervura mediană concrescută cu pedunculul inflorescenței pâna la jumătatea ei.
Flori galbene - aurii cu 5 sepale verzi - gălbui, caduce, stelat tomentoase; 5 petale libere și spatulate și 5-11 parapetale (staminode) mai scurte decât petalele. Petalele și parapetalele sunt mai groase decât la celelalte specii. Staminele 50-80 formează 5 grupuri. Ovarul oval, tomentos, pistilul terminat cu un stigmat globulos, cu 5 lobi.
Florile speciei T. cordata, în număr de 3-9 (16), sunt dispuse în inflorescente erect divergente sau întinse orizontal. Bracteele mai scurte decât la specia anterioară, de cca 6 cm lungime și 1-1,5 (3) cm lățime, sunt eliptice sau lanceolate, membranoase, glabre pe fața superioară, cu peri mari pe cea inferioară, reticulat nervate, cu marginea întreagă.
Culoarea bracteei este galbenă - verzuie, are nervura mediană concrescută cu pedunculul florar până la jumătatea inferioară. Florile galbene, cu diametrul de aproximativ 1 cm caliciul cu 5 sepale libere, ovale caduce, corola cu 5 petale libere, glabre, spatulate și subțiri. Staminele în număr de 30, 40 formând 5 grupuri, au filamentele lungi și subțiri, purtând câte 2 antere galbene; ovar super, ovoid, acoperit cu peri, pistil prevăzut cu un stigmat globulos cu 5 lobi.
Florile speciei Tilia platyphyllos, în număr de 3 (9), sunt dispuse în inflorescente nutante. Sepalele sunt lungi până la 6 mm, petalele până la 8 mm, ovat - oblongi, gălbui. Nu au parapetale. La toate speciile mirosul este specific, aromat, gustul dulceag ușor astringent, mucilaginos.
Florile de la specia T. tomentosa au mirosul mai pronunțat. Mirosul plăcut al florilor de tei se datorează prezenței farnesolului, alcool sescviterpenic aciclic. În florile de tei au fost puse în evidență o serie de flavonozide derivând de la cvercetol și kempferol și care explica unele din proprietățile farmacodinamice ale produsului.Între acestea, tilirozda este 3-(p-cumaroil)-glucozida kemferolului.
În afară de substanțele descrise, în florile de tei se găsesc și zaharoza, taninuri galice și catehice (acidprotocatehic și elagic) cantități reduse de fraxozida și esculozida, o saponină nehemolitica care este un produs triterpenic identic cu taraxerolul, denumit tiliadina și alături de acesta acetatul de b-amirenol.
Inflorescențele datorită uleiului volatil au acțiune neurosedativă și antispastică; datorită mucilagiilor reduc inflamațiile căilor respiratorii. Datorită acestor proprietăți florile de tei sunt utilizate ca sedative nervoase, în insomnii și ca expectorant în bronșite. Acțiunea sedativă poate fi utilizată și la copii mici sub forma de băi cu flori de tei.
Intră în compoziția ceaiului calmant, ceaiului calmant împotriva tulburărilor cardiac, ceaiul pectoral 2, în ceaiul sedativ și sudorific, la prepararea apei de tei și în compoziția unor preparate magistrale.