Ikebana (Kado) – arta japoneză a aranjării florilor: principii și școli tradiționale
Ikebana (cunoscută tradițional sub numele de Kado – „Calea florilor”) este o formă de expresie artistică bazată pe reguli precise de compoziție. Este stilul oriental de aranjare al florilor ce folosește diferite tipuri de materiale: crengi, frunze, iarbă, flori tăiate. Trăsătura esențială este: simplitatea și puritatea liniilor. Această formă de artă disciplinată ridică la rang de lucru viu aranjamentul floral. Frumusețea rezultă din combinarea liniilor grațioase și asimetrice, folosirea spațiilor goale și a materialelor naturale.
Fiecare aranjament conține cele 3 elemente cerul, pământul și umanitatea, de bază în cultura orientală, ce se află într-o relație bine echilibrată și plină de armonie. Toate aceste caracteristici diferențiază ikebana de stilul European de amenajare a florilor, care pune accentul pe cantitate (masa), bogăția culorilor și varietate.
Ikebana s-a născut în sec.VI, dar a cunoscut o dezvoltare accentuată abia în sec. XVI. Primele idei au provenit din China și au călătorit în Japonia prin călugării budiști. Ikebana era folosită în temple, pentru ofrande aduse zeilor, însă tehnica nu era accesibilă maselor. De-a lungul timpului s-au diferențiat 3 școli principale: Ikenobo, Ohara, Sogetsu.
Ikenobo este cel mai vechi stil și are reguli scrise din 1462. I-au asigurat continuitatea de-a lungul secolelor. La conducerea școlii Ikenobo se află acum al 45-lea descendent direct al lui Ikenobo. Ohara a apărut însă, ca o reacție la rigiditatea școlii Ikenobo (și a școlilor vechi).
În perioada 1867-1912. Ohara, fondatorul școlii a creat stilul Moribana, care la vremea respectivă a șocat reprezentanții școlilor vechi. Moribana admite folosirea florilor occidentale în aranjamentul floral, iar vasul folosit este tăvița. Sogetsu, cel mai recent și mai puțin rigid stil.
Sogetsu își propune să scoată aranjamentul Ikebana din nisa sa, aflată în încăperea în care se servea ceaiul și se medita. Oferă posibilitatea artistului de a-și exprima propria sensibilitate, însă bine structurată prin regulile proprii.