Cultivarea plantelor medicinale și aromatice în grădină: Busuiocul, Chimionul, Cimbrul și Coada-șoricelului
Mulți dintre noi ne confruntăm astăzi cu lipsa timpului. Nu avem întotdeauna răgaz pentru culesul plantelor din flora spontană. pentru lucruri pe care am vrea să le facem. Așa este și cu culesul plantelor medicinale pentru ceaiuri și nu numai. Pentru simplificarea acestui lucru putem să plantăm aceste plante extreme de folositoare chiar în grădina noastră, de unde le putem culege și atunci când nu avem chiar așa de mult timp.
În acest articol vă facem cunoștintă cu câteva dintre plantele medicinale care pot fi cultivate în grădină sau în lipsa acesteia în ghivece pe pervaz. BUSUIOCUL Basilici herba - formată din tulpini și ramuri tinere acoperite cu frunze de culoare verde, terminate cu sau fără inflorescențe; florile au corola albă sau alburie - roz cu tubul scurt, bilabiată.
Mirosul este plăcut aromat, caracteristic, gustul aromat specific. CHIMIONUL Carvi fructus " fructe ovoide " oblongi, ușor arcuite, formate din două achene prinse pe un carpofor bifidat. Au 3-7 mm lungime, 1-1,5 mm grosime, de culoare cenușie-brună, fiecare achenă având câte 5 coaste bine distincte, echidistante, mai deschise la culoare.
Culoarea achenelor este cenușie-brună. Mirosul caracteristic, puternic aromat, gustul înțepător, amărui. Fructele conțin 3-7% ulei volatil format din 50-60% carvona, 30% limonen, dehidrocarvona, dihidrocarveol, 10-20% lipide, 20% substante albuminoide, 5-6% substante minerale, amidon, glucide, rezine, tanoizi etc.
CIMBRUL Numit și buruiana-de balsam, cimbrușor, cimbru-de-câmp, cimbru-sălbatic, iarba-cucului, lămâița, sarpun, tămâița, timian, cimbru crește pe pășuni însorite, pe povirnișuri și pe liziere înguste și preferă mușuroiul mic de furnici de pe câmpii. Are nevoie de multă căldură și mult soare; de aceea îi plac suprafețele pietroase și pașunile alpine unde căldura pământului radiază în mod special.
În arșița soarelui amiezii, din pernițele florilor violete se revarsă un parfum foarte aromat care atrage insecte și albine. Au o mireasmă cu totul aparte. Cimbrul a venit la noi în secolul al XI-lea din țările mediteraniene, iar speciile cultivate și iarăși sălbatice se găsesc în grădinile noastre mai cu seamă cu cimbru-de-grădină (Thymus vulgaris), numit și cimbru, cimbrișor, cimbru-mirositor, iarba-cucului, lămâița.
Aceasta, spre deosebire de cimbrul-de-câmp, ajunge până la o înălțime de 50 de centimetri. Ambele au același efect curativ. Cimbru este renumit încă din antichitate. Tradiția spune: "Cimbru este mai ales repezit, înfierbintat și aprins." COADA ȘORICELULUI Alte denumiri: alunul, braditel, ciureșica, crestatea, crivalnic, garva, iarba-oilor, iarba- strănutatoare, prisnel, rotatele-albe, sorocina.
Coada-șoricelului este o plantă medicinală căreia nu putem să nu-i rezervăm un loc în viața noastră. Deși ea constituie sprijinul nostru de bază în unele maladii grave, este considerată în primul rând o plantă de leac pentru femei. Ea crește în cantități mari pe câmpii și durmuri înguste de țară, pe la margini de păduri și de lanuri de cereale.
Florile sunt albe sau trandafirii și au în soare un parfum aromatic, acrișor. Florile trebuie culese în soare puternic, căci atunci crește conținutul în uleiuri volatile și forța lecuitoare.