Steaua Crăciunului (Poinsettia / Euphorbia pulcherrima): istorie, îngrijire și reînflorire
Poinsettia (Euphorbia pulcherrima – Steaua Crăciunului) a devenit un simbol consacrat al sărbătorilor de Crăciun. Este originară din regiunile muntoase, umede, ale Mexicului și Americii Centrale. Poinsetia era cultivată de aztecii mexicani încă Înaintea creșterii lor. Partea decorativă a plantei o constituie frunzele terminale colorate în roșu, numite bractee ce sunt așezate ca într-o stea. Aztecii foloseau aceste bractee la obținerea unei tincture colorante și latexul plantei la prepararea unor medicamente pentru combate rea febrei.
În secolul al XVII-lea, preoții franciscani îi utilizau florile în procesiunile și sărbătorile religioase. La noi, cultivarea și popularizarea sa a început în anii '60, iar în scurt timp planta a devenit de nelipsit în decorurile de Crăciun. O legendă mexicană explica de ce Poinsettia a început să fie asociată cu Crăciunul.
Conform acesteia, un copil care nu își permitea să cumpere un cadou pentru a-i oferi lui Christos a cules în Ajunul Crăciunului câteva flori de pe marginea drumului. Copilul fusese educat ca un dar, chiar și umil, oferit cu dragoste, va fi acceptat de Dumnezeu. Astfel el a adus buchetul de Poinsettia la biserică, o dată înăuntru au înflorit în binecunoscutele "flori roșu-verde".
Congregația care a fost martoră acestui eveniment a simțit că a fost martoră unui miracol de Crăciun. Deși este considerată o plantă cu flori, partea decorativă o constituie bracteele colorate în diferite culori: roșu, roz, alb și galben. Adevărata floare este mică, nesemnificativă din punct de vedere decorativ, galbene, lipsite de sepale și petale, se formează iarna în vârful tulpinilor.
Are frunze mari, eliptice sau ovale, cu marginea întreaga sau ușor lobata. Pe fața inferioară prezintă pubescenta fina. Sunt verzi ș sunt dispuse pe tulpini fragede care conțin latex. Poinsetia înfloreste în zilele scurte de iarnă, dar cultivatorii pasionați le pot determina să înflorească în orice perioadă a anului, prin manipularea iluminatului.
Este o plantă perenă care după înflorire trece prântr-o perioadă de repaus de cca 2 luni. În această perioadă toate frunzele își schimbă culoarea în verde ș i uneori cad. În general, poinsetia este considerată a fi planta de sezon, și se aruncă după înflorire. Pentru a fi determinată să înflorească din nou, ea trebuie să primească îngrijiri speciale.
După căderea frunzelor, planta se păstrează în repaus cu udare redusă până la începutul verii, apoi se transplantează într-un alt ghiveci, se scurtează lăstarii pentru a determina vegetația, se udă și se fertilizează. Este considerată ca fiind o plantă de seră caldă. Solicită multă căldur ă atât în aer, cât și în sol.În perioada de repaus o putem așeza într-o încapere mai răcoroasă (10-12 grade C).
Corelația favorabilă dintre lumină și căldură poate duce la creșterea unor bractee lungi, mari, intens colorate.