Bromeliile (Aechmea, Guzmania, Vriesea, Tillandsia): îngrijirea plantelor epifite
Bromeliile sunt plante perene, în marea lor majoritate epifite. În mediul natural al junglei americane (de unde provin), ele se fixează pe ramurile arborilor, în compania orhideelor printre mușchii și lichenii ce cresc pe scoarța aspră, și se cațără până în vârfurile acestora. Cele terestre se găsesc direct în pământ de sub cupola pădurii. Planta are frunze lungi, rigide, mai mult sau mai puțin înguste, coriacee, adaptate la economia de apă prin forma, structura și așezare.
Dispoziția lor ca un cornet asigură acumularea de apă. La unele specii frunzele din mijlocul rozetei se colorează în roșu intens la epoca de înflorire. Florile hermafrodite însoțite de bractee intens colorate sunt grupate în spice sau raceme, simple sau compuse. Adevăratele flori sunt mici și cu viață scurtă, pe când bracteele țipătoare durează câteva luni.
După înflorire și fructificare planta moare, locul ei fiind luat de lăstarii laterali care cresc la baza ei. Bromeliile se cultivă în sere calde și temperate. Ele pretind căldură în permanență, o bună aerisire din primăvară până toamnă, pulverizări cu apă, de preferință dimineața.
În cornetul frunzelor trebuie să fie apă mereu. Substartul trebuie să fie ușor reavăn dar nu ud, deci drenarea apei trebuie să funcționeze foarte bine. Umezeala exagerată poate fi fatală plantei care are rădăcini minuscule și subțiri. Iată câteva specii de bromelii îndrăgite ca plante de apartament: Ananas comosus (Ananas), Guzmania lingulata (Guzmania), Neoregelia carolinae (Neoregelia), Vriesea splendens (Vriesea), Billbergia vittata (Billbergia), Cryptanthus bivittatus (Cryptanthus).