Familia Orchidaceae: biologia, clasificarea și îngrijirea orhideelor de apartament
Familia Orchidaceae, una dintre cele mai mari familii ale regnului vegetal, cuprinde aproximativ 750 de genuri, 25 000-30 000 specii și zeci de cultivaruri. Botaniștii apreciază că încă mai apar specii noi ca urmare a încrucișărilor care au loc în habitatul natural sau în laboratoare. Arealul foarte larg de răspândire demonstrează capacitatea de adaptare a indivizilor aparținând acestei familii, explicabil prin marea diversitate a speciilor.
La majoritatea speciilor, vegetația intensă începe primăvara, când se poate interveni cu lucrarea de transplantare dacă aceasta se impune a fi făcută. Atunci când țesuturile verzi ale pseudobulbilor devin cenușii se începe conducerea plantei spre perioada de repaus prin diminuarea udărilor și scăderea temperaturii.
La sfârșitul repausului, când reapar frunze noi, se intensifică udarea și se ridică temperatura. Repausul se desfășoară în sezoane diferite în funcție de specie. De exemplu la Vanda, Oncidium, Odontoglossum este vara iar la Phalaenopsis și Coelogyne are loc primăvara după înflorire.
Lumina necesară plantelor de orhidee se corelează cu locurile de origine ale speciilor și cu adaptărilor morfologice căpătate în raport cu acest factor. Orhideele cu frunzele înguste, coriacee și cu pseudobulbii marcanți(Vanda) adoră soarele. Orhideele cu frunzele oblongi, plisate și fără pseudobulbi sunt obișnuite cu lumina intensă (Dendrobium striolatum) Orhideele cu frunzele mai mult sau mai puțin coriacee și cu pseudobulbi, au nevoie de lumină mai multă pentru a forma muguri florali (Cattleya, Cymbidium, Laelia, Odontoglossum, Oncidium) Orhideele cu frunze groase și cărnoase, fără pseudobulbi, nu suportă prea mult soare (Phalaenopsis) Orhideele terestre, fără pseudobulbi, cu frunze relativ moi, nu suportă soarele direct (Paphiopedilum) Modificările culorii frunzelor sunt indicii ale nivelului de iluminare.
Astfel, lumina prea intensă provoacă o anume paloare, pete galbene sau pigmentație roșietică. Apa este factorul cel mai important într-o cultură de orhidee. Adeseori se apreciază ca orhideele sunt distruse prin exces de apă mai mult decât prin orice alt factor. Amatorii sunt tentați să ude plantele lor peste măsură, fie din necunoaștere, fie din nerespectarea acestei cerințe.
Nu trebuie să se uite faptul că în condiții de climă tropicală - de unde sunt originali aceste plante - perioadele de secetă alternează cu averse de ploaie și unde timp de săptămâni întregi, singura sursă de apă este roua dimineții. Drept pentru care rădăcinile aeriene, prin velamen și tesut suberos, stochează cantități mari de apă care va fi folosită ulterior de către rădăcină în alimentarea plantei.
Orhideelor le place contactul cu apa cu condiția să fie din abundență și pentru scurtă durată. Substratul trebuie deci să se usuce destul de repede. Această alternanță de umiditate și secetă este o altă cheie a succesului cu aceste plante, pe lângă cea a diferenței între căldura zilei și răcoarea nopții.