Arta Bonsaiului: istorie, filozofie orientală și principii de miniaturizare
Arta bonsaiului a apărut în Orientul Îndepărtat, unde este considerată o exprimare a armoniei între cer și pământ, între om și natură. Bonsai este o expresie japoneză care se poate traduce prin planta de ghiveci; bon= ghiveci, ai sai= plantă, fiind folosită ca atare însă în toate limbile lumii. Este numele unei forme de artă, originală din China.
Această formă de artă specific orientală urmărește recrearea naturii într-un peisaj miniaturizat și idealizat, bazându-se pe studiul creșterii plantelor în mediul natural. Arta a fost prezentată în Europa la sfârșitul secolului XIX, la Paris,în timpul expozițiilor din anii 1878, 1889, 1900 și apoi la Londra în 1910.
A fost introdusă de călători, care descoperiseră Orientul. Ca o ironie a sorții, faptul că bonsai a devenit așa de cunoscut în Europa se datorează celui de-al Doilea Război Mondial. Militarii și diplomații care s-au întors din perioada de serviciu în Japonia au adus suveniruri. Începând cu anul 1920, s-au creat scule special pentru bonsai, incluzând cleștele-concav; au devenit disponibile în Japonia.
În zilele noastre, arta bonsailor se practică în lumea întregă, și diferențele de cultură, de climat și de specii proprii fiecărei țări provoacă dezvoltarea stilurilor și a tehnicilor noi. Ce fel de plante pot fi adaptate la creșterea în ghiveci? Majoritatea plantelor folosite intră în categoriile arborilor și arbuștilor.
În alegerea unui specimen pentru transformarea în bonsai, sunt importante câteva aspecte: trunchiul să fie cât mai interesant și un bun aranjament al crengilor, culoarea atractivă, mărime compactă, frunze mici și texturate, florile și fructele fiind accesorii suplimentare optimale.
Iată câteva specii îndrăgite ca plante bonsai: Azalea (Rhododendron) Indica, Alnus, Salix Alba, Pinus Parviflora, Ficus Retusa, Acer Palmatum, Carpinus Betulus, Ginkgo Biloba, Ulmus Parvifolia, Chenomeles Lagenaria, Pinus Parviflora, Malus, Pyracantha, Wisteria Floribunda.