Rolul esențial al apei în fiziologia plantelor și regulile udării corecte
Viața plantei este condiționată de prezența apei în țesuturile ei. Fără apă, celulele vegetale nu au presiune și putere de absorbție, nu pot prelua substanțele nutritive din pământ, transpirația se micșorează iar suparaâncălzirea care se produce poate cauza moartea plantei. Multe flori sunt distruse din dragoste excesivă, manifestată prin administrarea peste măsură a apei.
Deci supradozarea apei are același efect distrugător. Excesul de apă elimină oxigenul necesar rădăcinilor, iar acestea se asfixiază și încep să putrezească. Se întâmplă așa zisul fenomen de "umezeală blocată" care constituie una din cauzele principale ale pieirii plantelor de cameră.
În timpul perioadei de vegetație activă care începe primăvara și durează până spre sfârșitul lunii august, toate plantele necesită sa fie udate des, astfel ca pământul din ghiveci să nu se usuce complet niciodată. Dimpotrivă, iarna, când plantele trec prântr-un repaus, marcat de încetinirea sau încetarea creșterii, apa se aplică rar și numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul.
Plantele care nu prezintă creșteri noi se udă mai puțin. Unele specii, în perioda de iarnă și în condiții de temperatură scăzută, se mulțumesc cu simpla afânare a stratului de deasupra pământului din ghiveci. O plantă care este pusă într-un loc însorit sau într-o cameră încălzită, evident, ea necesită mai multă apă decât una așezată la umbră sau într-o cameră neîncălzită.
Dacă substratul este prea uscat datorită unei perioade îndelungate în care nu s-a udat (situație întâlnită pe timpul iernii), prima udare (de primăvară de exemplu) se execută profund prin scufundarea ghiveciului într-un vas mai mare cu apă.