Curățarea și igienizarea frunzelor la plantele de apartament
În natură, ploaia curăță plantele; această sarcină trebuie îndeplinită de noi în cazul plantelor ținute în cameră, eliberându-le din când în când frunzele de praful depus. Curățarea regulată este vitală pentru plante, deoarece prin porii lor curați își revigorează mai ușor respirația, iar unele boli le amenință mai puțin.
Frecvența curățării depinde de amplasarea plantei. În localitățile cu aer poluat, de pe frunze trebuie îndepărtate nu doar praful, ci și depunerile de tip gras, mult mai frecvent. La udat sau la curățarea camerei, să aruncăm o privire asupra frunzișului plantei și să o curățăm dacă este necesar. Este indicat să inspectăm și partea inferioară (dosul) frunzelor; dacă descoperim la timp dăunătorii sau agenții patogeni, nu vom întârzia cu combaterea lor. Îndepărtați frunzele căzute și florile ofilite, deoarece ciupercile se instalează cu ușurință pe acestea. Să examinăm, de asemenea, ghiveciul și pământul. Dacă pe suprafața solului apare o crustă albă, înseamnă fie că apa noastră de udare este dură, fie că supradozăm substanțele nutritive. Acestea ies și pe marginea ghiveciului, în special ghiveciul de lut devenind rapid alb. Apariția mucegaiului (înverzirea) și mirosul neplăcut al pământului indică o udare excesivă. Replantați planta sau schimbați stratul superior al solului.
Pe lângă ștergerea regulată a prafului, este recomandat ca plantele mai mici să fie dușate din când în când. Spălați planta cu un jet fin de apă călduță (fără detergent!). Să nu uitați nici de partea inferioară a frunzelor. Dacă sistemul radicular al plantei noastre este sensibil la un sol prea umed, acoperiți-i pământul cu o folie înainte de dușare. Altfel, lăsați-o să stea câteva minute în cadă, pentru ca apa în exces să se scurgă din ghiveci. Dușați întotdeauna planta înainte de fertilizare, deoarece apa care atinge solul spală o parte din substanțele nutritive din pământ.
Plantele mai mari nu sunt ușor de pus în cadă. Cine are o terasă sau un balcon, iar planta este mobilă, o poate îmbăia în aer liber. Să începem îmbăierea doar pe vreme caldă, iar apa nici atunci nu trebuie să fie rece; cel mai bine este ca temperatura ei să coincidă cu temperatura aerului. Să nu spălăm planta în soare direct, deoarece soarele o poate opări prin intermediul picăturilor de apă rămase pe frunze. Dacă planta de apartament stă oricum afară vara, ploaia va face această treabă. Iarna și în cazul plantelor care nu pot fi mutate, ștergeți frunzele cu o cârpă umedă. Sprijiniți frunza cu mâna în timpul ștergerii, pentru a nu o deteriora sau rupe.
Frunzele noi și fragede nu trebuie curățate în acest fel, deoarece se vor deteriora, dar pe acestea murdăria nici nu este încă semnificativă. Aveți grijă să nu rămână picături de apă pe frunze, deoarece lasă pete. De asemenea, nu trebuie să rămână apă la nivelul tulpinilor sau al ramurilor laterale, deoarece după o perioadă mai lungă poate provoca putrezirea.
De pe plantele cu frunze păroase să nu ștergem praful, ci mai degrabă doar să îl suflăm. Din când în când suportă un duș foarte economic și prudent, dar scuturați imediat apa de pe frunze.
Unele plante nu suportă ca apa să le atingă frunzele; să nu le îmbăiați în niciun caz pe acestea.
Auzim adesea practici casnice conform cărora planta se șterge cu bere, lapte sau altă substanță uleioasă. Pe lângă faptul că aceste substanțe miros chiar și după uscare, nu este bine să formeze o peliculă pe frunze. Multe dintre substanțele de lustruire a frunzelor găsite în comerț fac frunza strălucitoare și „respingătoare de praf” tot prin intermediul unei pelicule. Dacă cineva insistă neapărat să folosească soluții de luciu pentru frunze, să nu le folosească niciodată pe partea inferioară a frunzei. Cu cât le folosește mai rar, cu atât este mai favorabil pentru plantă. Înainte de prima utilizare, testați neapărat doar pe o singură frunză.