Principalii dăunători ai trandafirilor: recunoaștere și metode eficiente de combatere
1. Păduchii verzi ai trandafirului (Macrosiphum rosae) – numiți și afide – atacă toate organele verzi, mai ales vârfurile lăstarilor și bobocii, pe care păduchii stau în ciorchini. În urma sugerii sevei din lăstari aceștia se curbează, bobocii și frunzele se deformează. Păduchii pot fi găsiți pe plante tot timpul anului, ei având ai multe generații. Excrementele lor, numite și roua de miere facilitează instalarea pe frunze a fumaginei, o ciupercă negricioasă, neparazitară, dar care prin acoperirea frunzelor reduce mult asimilația clorofiliană, slăbind plantele.
Combaterea se face prin stropiri când apar primii păduchi, la început la interval de 7 zile, apoi de 14-21 de zile. Cicorița trandafirului (Typhlocyba rosae (Edwardsiana rosae)) atacă frunzele pe fața cărora apar sute de puncte albe, reducându-se suprafața asimilatorie. Pe dosul frunzelor se găsesc dăunătorii albi-verzui, de formă alungită, care la atingerea frunzei sar sau zboară.
În urma unui atac mai sever frunzele se pot usca și cădea. Mai periclitate sunt plantele din expoziții uscate și puternic luminate. Combaterea se face cu aceleași preparate ca și la afide, având grijă să umectăm bine și dosul frunzelor. Păianjenii roșii (Tetranychus sp.) reprezintă unul dintre dăunătorii cei mai periculoși ce atacă mai ales în spații protejate.
Pe frunze apar punctuații galbene- maronii, la început de-a lungul nervurilor, apoi pe întreaga lamină. Prin sugerea sevei frunzele se usucă apoi cad. Pe dosul frunzelor se găsesc păianjenii în diferite stadii de dezvoltare, deoarece în condiții de uscăciune se pot dezvolta 10-20 de generații pe an.
Atacul este favorizat de aerul uscat din sere și solarii. Combaterea se face prin tratamente cu Mitac, Pentac, Mitingan, Vydate, Kelthane, Plictran. Este necesară alternarea produselor pentru ca la aplicarea unui singur preparat pot apărea rase fiziologice rezistente. Tripsul (ThThrips fuscipennis) este o insectă sugătoare care păgubește florile gata de deschidere.
Suferă mai ales soiurile cu petalele albe și galbene, mai ales cele cultivate în sere. Petalele se deformează, pe marginea lor apar pete maronii și își pierd valoarea comercială. Adulții păgubesc suprafața petalelor prin sugere: petalele se păteaza, se deformează și florile devin nevândabile.
Ouăle sunt depuse în boboci, iar larvele eclozate pot păgubi și ele petalele. Combatere: În perioada mai-septembrie se fac stropiri preventive cu Mospilan, Metomex, Lannate, Confidor. Viespea sucitoare a frunzelor (Blennocampa pusilla). Încă în luna mai se pot observa frunze răsucite de-a lungul nervurilor, de la exterior spre interior, care seamănă cu un mic tub.
Dacă desfacem aceste frunze se văd larve albe, îndoite și mici, care produc acest simptom. Frunzele apărute mai târziu au un aspect normal. Combaterea pe cale chimică poate fi numai preventivă cu insecticide sintetice (Mospilan), aplicate la începutul lunii mai, înainte de depunerea ouălor.
Frunzele trebuie îndepărtate. Albina croitoare (Megachile centuncularis) este un dăunator care apare în lunile mai-iunie, adultul decupând porțiuni semi-cerculare din lamina frunzelor, din care își construiește cuibul. Păgubirea nu este frecventă dar uneori poate fi serioasă. Combatere: prin măsuri de igienă culturală și tratamente cu produsele Mospilan 20, Supersect 10 EC, Hostathion, aplicate înainte de deschiderea bobocilor.