Leușteanul (Levisticum officinale): cultivare, îngrijire și virtuți terapeutice
Leușteanul (Levisticum officinale) este o plantă perenă aromatică din familia Apiaceae (Umbelliferae), originară din zona mediteraneană și sud-vestul Asiei, cultivată din cele mai vechi timpuri pentru frunzele, rădăcinile și semințele sale intens parfumate.
Descriere botanică:
Planta este erbacee, perenă, glabră, viguroasă și lucioasă, atingând în al doilea an de cultură înălțimea de 1–2 m. În sol dezvoltă un rizom gros, cărnos, brun-gălbui, prelungit cu o rădăcină pivotantă profundă. Tulpina floriferă este cilindrică, fistuloasă (goală în interior) și ramificată în partea superioară. Frunzele sunt mari, dublu sau triplu penat-sectate, cu foliole romboidale, cuneate la bază și dințate spre vârf. Florile sunt mici, de culoare galben-verzuie, grupate în umbele compuse cu 10–20 de radii, înflorind în perioada iunie–august.
Valoare culinară și proprietăți medicinale:
Nelipsit din ciorbele și borșurile tradiționale românești, leușteanul este în același timp o veritabilă plantă medicinală. Bogate în uleiuri volatile (ftalide), cumarine, flavonoide și vitamina C, frunzele și rădăcina de leuștean au o acțiune terapeutică remarcabilă asupra aparatului reno-urinar (efect diuretic și depurativ puternic), asupra aparatului respirator (expectorant), digestiv și imunitar.
Cultivare și întreținere în grădină sau ghiveci:
Leușteanul este o specie rustică, rezistentă la ger, care poate rămâne pe același loc în grădină timp de 6–10 ani. Preferă solurile profunde, fertile, reavene și locurile însorite sau în semiumbră ușoară. Se înmulțește prin:
Semănat direct în sol toamna (octombrie–noiembrie) sau primăvara foarte devreme (martie), la adâncimea de 1,5–2 cm;
Producerea de răsaduri în ghivece cu turbă Florasol și plantarea la locul definitiv în mai;
Divizarea tufelor bătrâne (de 3–4 ani) primăvara devreme sau toamna.
Frunzele verzi se recoltează eșalonat pe tot parcursul primăverii și verii (tăind tija florală când apare pentru a stimula emiterea de frunze fragede la bază), iar toamna se pot usca la umbră sau conserva prin congelare.