Plante online http://www.planteonline.ro ro Wed, 16 Jun 2010 20:13:14 +0300 Plantele au nevoie de substrat care le oferã loc de înrãdãcinare, stabilitate etc. Diferitele plante au nevoi diferite în privinþa solului. Acest lucru se datoreazã originii fiecãreia. Plantele de azi, cultivate în apartament sau în grãdini au origini diferite, deci nevoi diferite pentru creºterea sãnãtoasã. Solul acestor plante trebuie sã fie în concordanþã cu nevoile lor, din aceastã cauzã existã diferite tipuri de soluri cu caracteristici care sã corespundã unor grupuri de plante. Aceste substraturi diferã între ele în structurã, compoziþie, compoziþie chimicã etc. Unele plante necesitã un substrat mai uºor (nisipos) cu compoziþie chimicã aciduloasã sau neutrã, altele necesitã soluri mai grele (argilos) cu compoziþie chimicã neutrã sau alcalinã ºi o reþinere a apei mai mare. Acest lucru ese valabil atât pentru plante de interior cât ºi pentru plante de exterior. Plantele de interior necesitã periodic transplantare în mãsura creºterii lor ºi este important doarece plantele cresc în mãsura în care rãdãcinile au loc de creºtere. Substratul utilizat la transplantare trebuie sã corespundã necesitãþii plantelor. La plantele de exterior, plantate direct în pãmânt, nu se pune problema transplantãrii deoarece rãdãcinile au loc de creºtere, dar solul nepotrivit poate stopa creºterea rãdãcinilor, de aceea este foarte important ca în momentul în care vrem sã plantãm sã cunoaºtem necesitãþile plantelor privind atât solul cât ºi caracteristicile lui pentru a putea efectua eventualele îmbunãtãþiri a acestora. ÃŽn cazul grãdinilor-solul acestora de obicei nu este cel mai potrivit pentru plantele de exterior iar pentru a avea plante sãnãtoase trebuie înbunãtãþit. Schimbarea solului într-o grosime de 0,5-1 m este un procedeu greoi ºi scump, de aceea se foloseºte metoda înbunãtãþirii locale. Acest lucru înseamnã sãparea unei gropi mai mare, în funcþie de mãrimea plantei la maturitate, ºi aplicarea substratului din comerþ de bunã calitate în aceste gropi dupã care se efectueazã plantarea. ÃŽn cazul gazonãrii se face un strat de 3-5 cm din substrat de bunã calitate din comerþ dupã care se efectueazã gazonarea. http://www.planteonline.ro?rs=1GD9zXD09WTslV2kpXnhhWFzpmDctFtJZx9acRRZY9xZPNEafJ0YN4Ic Fri, 10 Sep 2004 00:00:00 +0300 La cultivarea unor specii de plante in recipiente, ghivece, jardiniere, etc.,unde volumul de pamant aflat la dispozitia plantei este redusa, este foarte important folosirea substratului potrivit. Ce inseamna substratul potrivit? Pentru a va putea da seama, trebuie stiut care sunt cerintele plantei fata de substrat. In functie de felul plantei avem nevoie de mai multe tipuri de substraturi, fiecare avand urmatoarele caracteristici cum ar fi: aeratie, retinerea apei, retinerea elementelor nutritive, umiditate, etc. Cele mai importante substraturi in cateva cuvinte: Pamantul de telina: Constituie un component de baza al amestecurilor de pamant.Se obtine din stratul superficial al solului, luat de pe un loc cu flora spontana de graminee si leguminoase. Pamantul de telina este gata cand iarba brazdelor s-a descompus si gramada se omogenizeaza prin amestecare. Pamantul astfel obtinut este greu, neutru sau usor bazic, cu un continut relativ bogat in elemente nutritive. Are o culoare brun-cafenie, o structura granulara si se caracterizeaza prin fertilitate ridicata, lipsa de toxicitate si a semintelor de buruieni. Pamantul de turba: Se obtine din resturi vegetale in diferite grade de descompunere acumulate in locuri umede, numite turbarii. Turba are un continut scazut de elemente nutritive, de aceea este importanta sa asiguram o fertilizare uniforma pe toata perioada vegetatiei. Fertilizarea se poate realiza atat prin adaugarea ingrasamintelor solide cat si prin fertilizare foliara periodica. Plantele cultivate in substraturi de turba fertilizata, se dezvolta mai bine decat in cele obisnuite capatand o rezistenta mai mare la boli. In plus datorita nivelului mai mic de pH, inpiedica dezvoltarea ciupercilor. Dupa locurile de formare cunoasten 3 tipuri de turbarii foarte importante: -turbarii eufore sau joase-datorita culorii se mai numeste turba neagra. -turbarii oligotrofe sau inalte-se mai numeste turba rosie, blonda, acida sau fibroasa si -turbari intermediare sau mezotrofe, cu caracteristici intermediare. Turba rosie are o capacitate mai mare de retinerea apei, si o porozitate mai ridicata ca turba neagra. Turba este folosita ca substrat pentru semanat atat pentru speciile de plante ornamentale cat si pentru speciile cultivate de flori taiate, legume, etc. Nisipul: Reprezinta un material aproape indispensabil. El intra in compozitia amestecurilor pentru ca mareste gradul de afanare si permeabilitatea substratului, asigura stabilitatea caracteristicilor fizice dar si stabilitatea containerelor in cazul substraturilor usoare. Prezenta de namol si argila mareste capacitatea de retinerea apei si porozitatea aerului. Nisipul este locul inradacinarii butasilor, se aseaza in fundul ghivecelor in vederea unei bune drenari. Nisipul folosit trebuie sa fie cristalin, silicios, de culoare cenusie deschis. Cel mai bun nisip se gaseste in albiile raurilor, acolo unde curentul de apa este mai lin. Pietrisul: poate fi extras din cariere sau din albia raurilor. Este un material cu stabilitate foarte buna. Se utilizeaza ca suport inert pentru asigurarea drenajului sau in sistemul de hidroculturi. Aceste componente sunt cele mai utilizate in substraturile naturale folosite. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs3VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9IZPNwaMJQYM4%3Dc Thu, 17 May 2007 00:00:00 +0300 Plantele pentru crestrerea si dezvoltarea lor au nevoie de hrana pe care isi pot prepara cu ajutorul luminii, prin fotosinteza, dar pentru asta au nevoie de elemente minerale pe care le obtin din sol. Deoarece plantele in ghivece cresc intr-un volum mic de substrat este nevoie de un plus de substante nutritive. Aceste elemente nutritive trebuie adaugate in cantitatea si proportia pe care necesita plantele. Acest lucru se poate face cel mai punctual prin aplicarea ingrasamintelor lichide diluate in apa. ingrasamintele lichide au avantajul, pe langa faptul ca se pot aplica punctual, ca plantele o pot utiliza imediat, deoarece se pot aplica atat foliar cat si prin udare. Solutiile nutritive de obicei sunt aplicate in diferite compozitii specifice diferitelor tipuri de plante atat in ghivece cat si in soluri si contin atat macroelementele cat si microelementele necesare plantelor. Frecventa utilizarii acestor produse difera atat de stadiul de crestere, caracteristicile plantelor, cat si de anotimp. Este foarte important ca intotdeauna sa respectam dozajul si modalitatea de aplicare recomandat de fabricant. Utilizarea lor intr-o concentratie mai mare decat cea propusa de fabricant poate dauna plantelor in sensul ca provoaca arsuri sau intoxicatii. in cazul in care din greseala se aplica o cantitate mai mare de ingrasamant lichid ne putem apara de efectele negative printr-o udare abundenta care sa-i spele elementele nutritive din sol. in contradictie cu crezul ca plantele din sol nu au nevoie de hranire, va atragem atentia ca nici solul nu are surse nelimitate de elemente nutritive. Ele trebuie completate periodic pentru a dispune de necesarul plantelor. Este foarte important ca in gradinile noi din orase, jurul oraselor, adancimea substratului este de obicei destul de mica si nu intotdeauna de cea mai buna calitate si necesita mai multa ingrijire si atentie pentru completarea elementelor nutritive. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs4VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZPNwaMJQYM4%3Dc Mon, 01 Nov 2004 00:00:00 +0200 Plantele pot fi �copiii� nostrii : le dam viata ( le inmultim), le crestem si ne bucuram de ele. Exist multe metode de inmultire a plantelor de apartament, dar cele mai frecvent utilizate sunt cele vegetative si cele generative. Insa inmultirea vegetala la multe dintre aceste flori nu este posibila. Este folosita la plantele care nu aduc seminte in conditiile noastre, sau procentul de germinatie este foarte mica. O alta modalitate de reproducere este semanarea, adica reproducerea generativa (sexuala). Se poate folosi foarte bine la majoritatea plantelor anuale si bianuale. Plantele anuale sunt foarte des utilizate in gradinile din jurul caselor, in locurile publice si chiar in casele noastre. Avand principalul avantaj ca infloresc in continu, pana la sfarsitul toamnei. Pentru a ne satisface dorinta de a crea ceva frumos, o putem face prin semanare. In comert se gasesc o multime de soiuri de seminte de flori anuale, foarte decorative, cum ar fi: petunii, creasta cocosului, floare de piatra, salvia, etc. Unele plante carnoase pot fi reproduse cu rezultate bune pornind de la seminte pe care le puteti obtine din fructele care se formeaza dupa inflorire. Cand si unde insamantam? Majoritatea semintelor trebuie semanate primavara, intre martie si mai, perioada optima fiind indicata pe ambalajul comercial. Se pot utiliza diverse tipuri de recipiente pentru semanare: tavi de teracota sau plastic, ladite de diferite marimi, compartimentate in celule patrate sau rotunde. Deoarece semintele sunt foarte delicate la daunele provocate de ciuperci, este recomandat curatirea lor inainte de folosire. Toate recipientele folosite pentru insamantare, chiar daca este vorba de cele care nu aveau ca destinatie principala aceasta operatie (de exemplu, cofrajele de oua, borcanele pentru iaurt), trebuie sa aiba pe fund gauri, deasupra carora se vor aseza cioburi de teracota sau argila poroasa, pentru a favoriza scurgerea apei in exces. Umpleti recipientul cu compost pana la 1,5-2 cm de la margine. Presati delicat, apoi imprastiati semintele uniform. Daca le semanati prea des, plantutele au tendinta de a creste firave si subtiri. Semintele de dimensiuni mari sunt mai usor de plantate la distante corespunzatoare, in timp ce, pe cele mici (de exemplu, cele ale begoniei) sunt indicate sa le amestecati cu putin nisip, astfel incat sa le puteti imprastia mai uniform. Semintele mai mari trebuie acoperite cu un strat subtire de compost si presat delicat cu un lemn plat ( planseta, fund de lemn). Din contra, semintele de mici dimensiuni nu trebuie acoperite cu pamant, ci numai apasate usor. Udati cu grija, folosind un pulverizator sau o stropitoare cu o rozeta foarte fina. Dupa ce recipientul este umed dar nu ud, acoperiti cu un capac de sticla sau cu o folie de plastic transparent, pentru a tine umiditatea potrivita. In timpul germinatiei necesita temperaturi mai ridicate. Asezati-l intr-un loc calduros ( de exemplu, in bucatarie pe dulap) , feriti a-l expune direct la soare. Rasarirea poate sa varieze de la cateva zile pana la trei saptamani, in functie de plants, de prospetimea semintelor si de caracteristicile ambientului. De aceea trebuie sa supravegheati recipientul incepand din a 3-a, 4-a zi de la semanare. Daca observati ca se formeaza prea mult condens care ar putea cauza putreziri (imediat ce au aparut primele plantute),se recomanda aerisirea prin indepartarea foliei sau sticlei. Neaparat trebuie asezat intr-un loc mai luminos, (dar protejate de razele directe ale soarelui), deoarece planta isi incepe activitatile de fotosinteza. Repicarea rasadurilor din ladite in ghivece separate se face la doua-trei saptamani de la rasarire(in functie de planta) pentru a asigura conditii optime de crestere. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA93Xz09WXswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9IZPNwaMJQYN4%3Dc Sun, 15 Apr 2007 00:00:00 +0300 Vara este perioada in care marea majoritate a oamenilor merg in concediu. O mare preocupare a noasta, celor care suntem iubitori inraiti a plantelor si avem un numar mare de plante, este udatul lor. Vrem sa plecam la mare, la munte sau la tara pentru o perioada mai lunga de vreme, insa nu vrem ca multiubitele plante sa sufere din cauza ca nu primesc destula apa. Va dam cateva idei care va vor fi de folos in astfel de situatii. Sa folosim materiale higroscopice! Aceste materiale( ex. granule de argila) absorb apa si le predau incet, in functie de necesitatea plantei. Deci in zilele in care lipsim, dar pamantul detine de o cantitate suficienta de materiale higroscopice, nu avem de ce sa ne temem. Planta va obsorbi cantitatea de apa necesara pentru functionarea normala a mechanismelor vitale. Unele amestecuri de turba au deja in ele astfel de materiale, dar le puteti procura si separat, sau le puteti rezolva problema si cu cativa cioburi de tigla asezate sub ghiveci sau in fundul ghiveciului sub stratul de pamant. Sa folosim sfoara si o sticla! Probabil vi se pare o idee ciudata, dar credetima functioneaza. Nu va trebuie altceva decat o sfora mai groasa si a sticla plina cu apa. Sfoara o asezati in asa fel incat sa ajunga pana la fundul sticlei si partea cealalta o infigeti in pamantul din ghiveci. Sfoara va �transporta� apa necesara la radacinile plantei. Sa folosim sisteme de irigatie cu actiune intarziata! Daca avem foarte multe plante si bani, atunci putem folosi si sisteme de irigatie cu actiune intarziata. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGz91XT08WTszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZON1aPJMYM4Mc Sat, 30 Jun 2007 00:00:00 +0300     Im-i aduc aminte ca in copilarie deseori mergeam la bunicii mei care stateau undeva prin Ardeal. Satul era inconjurat de dealuri, iar piriul dintre daeluri curgea vesel, ocolind dealurile, purtind pe valuri multe povesti sau birfe ce a adunat dea lungul drumului parcurs. Marginile ei erau inca inghetate, dar se simtea ca primavara se apropie cu pasi repezi, iar zapada din padurile apropiate au inceput sa se topeasca. Sa intrii in curtea bunicilor era o reala placere. Eram doar prin februarie, dar gradina lor era deja plina cu flori. Bunica era foarte mindra de gradina ei, de cite ori veneam la ea, ne ducea in gradina si ne povestea cite ceva despre plantele aflate acolo. Povestea de multe ori despre ghioceii, ei care erau undeva sub aripile ocrotitoare a unui alune. Aveam o admiratie fata de ei, deoarece cu statura lor de 10-20cm si cu capul mereu aplecat in jos, iti da impresia de parca ar fii o fiinta frageda, dar totusi are puterea de a invige iarna. Sepcutele lor albe,abia iesite de sub zapada se uitau curios in jur, in umbra in care se gaseau. Eram asa impresionat de ei, ca nici nu am dat importanta faptului ca bunica incerca sa ne spuna ca a plantat bulbul ghioceiului prin septembrie la o adincime de 8-10 cm, iar de acolo a iesit la suprafata aceasta planta minunata. Tot in umbra aceluiasi alune, din niste bulburi identice si de la aceasi adincime, iesea la suprafata toporasul. Ajungind la o inaltime de 15-20 cm a inceput sa-si desfaca petalele violete sau purpurii si intinzind frunzele colorate, iti creaza impresia ca acum sa trezit dintr-un somn adinc. Tot de la bunica am aflat ca toporasul se gaseste numai intre dealuri si munti. Din gradina bunicii nu a lipsit nici stinjenelul. Era un grup de flori de mai multe culori, undeva la inceputul gradinii. Inlumina soarelui, care aproape toata ziua o scalda in razele ei, era ca o finta divina, iar petalele lor galbne, albastre sau violete aratau de parca ar fii un curcubeu ratacit pe pamint. Alunele din fundul gradinii, era ca o closca pentru plantele de sub ea. Tot anul se scalda in razele soarelui, si tot timpul asigura ceva placut pentru cei care au trecut prin gradina. Primavara florile ei asigurau o nuanta de verde-maronie, iar recolta ei schimba nuanta in galben-verzui. Si pentru toamna a avut o nuanta galbena asigurata de frunzele ei. Alunele nu era plantat de mult, dar era cel mai mare din gradina,datorita faptului ca era un soi care crestea repede. Un alt grup de flori colorate erau in mijlocul gradini. Prin culorile lor galbene, albastre, violete, purpurii sau rozi, asigurau o varietate de culori gradinii. Aceste flori se numeau ciubotica. Erau inalti de 20-30 cm si erau pe un teren umed si umbrit, dar erau o atractie a gradinii. Cea ce isi arunca umbra asupra grupului de ciubotica, era o tufa de corn. Florile ei erau galbene, asigurind o nuanta galbena a tufei. Aveam impresia ca concureaza cu alunele, deoarece si ea isi schimba culoarea. Dupa culoarea galbena se transforma in verde, datorita frunzelor, apoi cu recolta rosie asra o nuanta ros-verzuie, iar la venirea toamnei frunzele asigurau iarasi o culoare galbena. I-mi aduc aminte ca atunci cind culegeam recolta, era dificil sa aduni pe cei din virf, aflate le o inaltime de 4-6 m. Dar efortul merita, fiindca din ea ne facea bunica cel mai bun sirop, bogat in vitamina C. Cu culorile ei albe sau verzi era prezent in gradina spinzul. Erau ca o punte intre toamna si primavara, rezistind iernii. Aveau o inaltime de 20-25 cm, dar bunica le spunea "gigantii". In ochii ei erau gigantii naturii care au infruntat iarna. Noii veniti in gradina bunicii erau banutii. Au fost gasiti de catre bunicul, pe un cimp, cu un an inainte, iar mijlocul lor galben si petalele albe sau rozi au impresionat si pe el. Cresteau doar 10-15 cm, dar si ei se numarau printre plantele care au dat piept cu iarna. Vecinii spinzului erau ghioceii. Din bulburile aflate la 10 cm, iesea o floare mica, de 10-20 cm, de culoare alba, ascunzind in trupul ei o substanta toxica. Fiind copil nu intelegeam, un bulb cum poate sa ajunga in pamint? Bunica mi-a explicat ca bulburile erau puse in pamint de catre ea, cam prin septembrie. Tot asa a ajuns in pamint si bulburile sofronului, ce era o floare de 5-10 cm, cu petale albe, albastre sau violete. Cu mai multi ani in urma, am hotarit sa-mi fac si eu o gradina asemanatoare. Planul era sa-mi procure bulburile din padure sau de undeva di natura. Ca sa ma documentez am luat o carte de specialitate. Dupa rasfoirea a citorva pagini am renuntat la planul meu. De ce? In carte era un citat care suna astfel: "Sa iesim cit mai mult in natura, dar sa nu lasam nimic acolo,si sa nici nu aducem nimic da acolo". http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ93Xz09WXsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9IZPNwaMJQYN4%3Dc Sat, 08 Apr 2006 00:00:00 +0300 Plantele, ca si oamenii sufer de diferite boli. Aparitia bolilor reflecta adeseori conditii nefarobile de care beneficiaza plantele. Dupã aparitia unei boli suntem nevoiti sa apelam la un medic, care poate sa fie o persoana experta in combaterea bolilor sau o carte, un articol, care ne da informatia necesara pentru a putea administra tratamentul potrivit. Dar in majoritatea cazurilor, cel mai important lucru este prevenirea, care consta in achizitionarea si mentinerea plantelor sanatoase. Principalii agenti patogeni care produc imbolnavirea plantelor decorative sunt bacteriile, ciupercile si virusii. 1. Bolile provocate de bacterii se numesc bacterioze. Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni foarte mici, care se dezvolta pe toate organele plantei. Dintre cele mai pagubitoare bacterioze fac parte Putregaiul bacterian al muscatei(Xanthomonas pelargonii) Se manifesta sub forme de pete necrotice rotunde sau iîn ochi cu diametre de 2-4 mm. Conditiile care favorizeaza raspandire bolii sunt caldura si umiditatea. Combatere combaterea definitiva este aproape imposibila, dar putem ameliora efectul prin dezinfectarea termica a pamantului si a ghivecelor. Insa in majoritatea cazurilor este inevitabil distrugerea plantelor bolnave. Cancerul bacterian( Agrobacterium tumefaciens) Apare pe radãcinile plantelor, sub forma de tumori de diferite marimi. Udarea cu apa rece poate favoriza raspandirea infectiei. Combatere Trebuie distruse plantele bolnave si dezinfectate ghivecele si pamantul. 2. Micozele sunt bolile provocate de ciuperci Mucegaiul cenusiu( Botrytis cinerea). Se manifesta mai intai sub forme de pete galbene-abicioase si apoi brune acoperite de un mucegai cenusiu, pãafos. Tesutul din zona atacata se inmoaie si putrezeste. Conditiile care favorizeaza raspandirea bolii sunt temperatura scazuta insotita de umiditate ridicata. Combatere distrugerea partilor atacate, reducerea udarii. Este recomandat folosirea urmatoarelor fungicide Dithane M 45-0.2% , Benomil 50-0.06% , Captan 50-0.2% etc. Foarte sensibile la aceasta boala sunt violeta de camera, begonia, streptocarpus, gloxinia. Rugina( Uromyces sp., Puccinia sp., Phragmidium sp.,). Simptomele bolii se manifestã pe frunze, lastari si caliciile florilor. Mai intai apar pete mici, galbene. Plantele puternic afectate se usuca si se vestejesc. Combatere ruperea si arderea organelor afectate. Administrarea urmatoarelor fungicide Mancozeb, Maneb, Zineb etc. Fãinarea( Oidium sp., Sheroteca sp., Microshera sp.). Se recunoaste dupa petele neregulate, albicioase, acoperite de o pulbere alba, fainoasa. Ciuperca ataca mai intai varfurile lastarilor, frunzelor tinere si bobocii florali, dupa care se poate extinde pe toata planta. Boala apare frecvent la Begonii si Cineraria. Combatere: ruperea si distrugerea organelor atacate, stropirea plantei cu fungicidele: Dithane M 45-0.25%, Benomil 50-0.06%, Captan 50-0.25%. 3. Virozele sunt provocate de virusi care traiesc numai in interiorul celulelor altor organisme vii. Se manifesta sub forma unor pete galbui sau verzi de forme si marimi diferite. Florile raman mici, de multe ori nu se mai deschid. Combatere: Plantele bolnave se distrug deoarece nu se pot vindeca. Este foarte important stoparea raspandirii bolii prin distrugerea insectelor vectoare prin administrarea insecticidelor. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs2VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9IZPNwaMJQYM4%3Dc Sun, 20 May 2007 00:00:00 +0300 Nu demult firma la care lucram, a inchiriat un imobil cu birouri. Biroul meu era una spatioasa, luminoasa, cu doua ferestre, care priveau catre un parc imens, supranumit de colegi "gradina botanica". Era o liniste deplina, iar biroul era aproape ca biroul la care visam de multa vreme. Singurul lucru ce-mi lipsea, erau plantele. Simteam nevoia, ca orice iubitor de plante, sa fiu inconjurat de natura, sau macar de o parte a ei. Dupa ce am aranjat mobilierul din birou si rechizitele, aveam de gand sa-mi umplu biroul cu plante. Fiindca nu eram un expert a plantelor, nu stiam ce sa cumpar si unde sa le pun. Am luat o carte de specialitate si am inceput sa imi aleg plantele. Prima asupra careia m-am oprit, era un palmier,palmierul "Phoenix"(Phoenix canariensis). Era o planta ce provenea din Africa de Nord, cu frunze mari, de culoare verde inchis si avea ceva elegant in faptul cum se lasau in jos. L-am asezat sub geam, deoarece avea nevoie de multa lumina. In zona era caloriferul, ce usca aerul, dar palmierul meu rezista aerului uscat, desi necesita o udare mai densa. La cumpararea ei, vinzatoarea m-a atentionat ca saptaminal trebuie udat cu solutie nutritiva. Solutia care mi-a fost recomandata este din gama VITAFLORA, care am achizitionat-o pe loc. Masa de birou era asezata la 2 metri de geam. Doream sa pun o planta si pe masa, deci cautam una care sa reziste bine la semiumbra. Optiunea mea a fost o Dracena (Dracena marginata). Provine din Madagascar, iar numele ei in limba greaca,insemna "zmeoaica". Trebuie udat moderat, dar necesita o umiditate mai mare. Era sensibil si la praf, iar ca sa-l ajut, stergeam frunzele cu o carpa umeda, de cate ori erau prafuite. Se simtea bine la o temperatura de 15-21 gr.C. Norocul mi-a suras de data asta, fiindca planta am primit-o de la o cunostinta. Singurul sfat ce mi-a dat era sa-i fac un transplant, deoarece era in pamantul respectiv de trei ani. M-am dus iar la floraria din apropiere, unde vinzatoarea, care intre timp a devenit consiliera mea in domeniul plantelor, mi-a recomandat pamint de flori din gama FLORIMO. Si de data asta a avut dreptate, pamintul fiind de calitate superioara, s-a vazut repede rezultatul. Planta mea se simtea din ce in ce mai bine. Locul de linga usa era gol. Vroiam o planta, care sa reziste la umbra si sa umple locul. Am decis sa-mi iau un brad de camera(Araucaria heterophylla) .Provenea din insulele Norfolk, unde ajunge si la inaltimea de 60 metri. M-am linistit cind am aflat ca la noi nu poate depasi inaltimea de 2 metri. Necesita o udare mai densa si se simtea excelent fiind udata din doua in doua saptamini, cu solutia nutritiva din gama VITAFLORA. Ca sa am ceva si in geam mi-am cumparat un Yucca(Yucca elephantipes). Provine din Mexic si iubeste foarte mult locurile insorite. Necesita o udare moderata, iar din doua in doua saptamini udam si cu solutia nutritiva VITAFLORA. Ca plantele mele sa fie mai decorative, am schimbat ghiveciurile lor cu ghivece mai mari, am transplantat pe fiecare, folosind pamant de flori FLORIMO, iar suprafata pamantului am acoperit-o cu granule de argila de aceeasi marca. Incepeam sa ma simt bine, in acest ambient dar una dintre colege mi-a dat ideea sa asez ceva si langa masa de birou. Mi-am cumparat un Shefflera, l-am asezat linga masa. Avea o inaltime de un metru si prin culorile frunzelor verde si crem, era o atractie a biroului. Necesita o udare moderata si din doua in doua saptamani o udam cu aceasi solutie nutritiva VITAFLORA, de la care plantele parca prindeau chef de viata. Pe dulapul cu acte am asezat un filodendron curgator(Philodendron scandens), care rezista bine la semiumbra si crestea repede. Se multumea cu o udare moderata. Dupa ce am dat pe el cu un spray pentru luciul plantelor (FLORALUX), arata de parca ar fii o fiinta divina. Repede a devenit planta mea preferata. Pentru ca vroiam o planta cu flori, am ales un trandafir chinezesc(Hibiscus rosa-sinensis). L-am asezat linga geam. Necesita o udare mai densa si o umiditate mai ridicata. Frunzele erau ovale si dintate usor pe margini, iar florile erau rosii. Era o planta care atragea atentia oricui cine intra in birou. Avea nevoie de multa substante nutritiva, iar acest lucru ii asiguram cu solutia nutritiva VITAFLORA. Fiind iubitor de plante, am ajuns ca prin amenajarea biroului cu plante, sa ma simt bine la locul de munca. Acest lucru il recomand pentru oricine, deoarece plantele aflate la birou, la locul de munca sau acasa, au puterea de a relaxa si stimula omul, dand forte noi pentru orice activitate. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg93Xz09WXsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9IZPNwaMJQYN4%3Dc Tue, 08 Feb 2005 00:00:00 +0200 Recipientele, ghivecele, jardinierele, “locul” in care traiesc multe specii de plante pot fi umplute si cu pamant de gradina, si cu amestecuri speciale. Rezultatele insa la amestecuri sunt mult mai bune, deoarece acestea sunt sterile, si spre deosebire de pamantul de gradina acestea nu contin seminte de buruieni, buruieni, insecte sau boli. Deasemenea amestecurile au capacitati mai bune de retinerea apei, sunt mai bogate in elemente nutritive, au o capacitate mai buna de aeratie, au o structura fizica mai potrivita pentru a asigura un drenaj mai bun-astfel radacina plantei care are la dispozitie un spatiu mic primeste tot ce este necesar, putand asigura o dezvoltare si o viata sanatoasa plantei. Un component de baza al amestecurilor este compostul. Compostul este un material cu actiune sterilizanta, antibiotica, care in amestecuri din substrat ajuta la combaterea unor boli. In continuare prezentam principalele tipuri de composturi: Compostul din deseuri menajere-compostul orasenesc-: Rezulta din fermentarea aeroba a ramasitelor de gradina: bucati de brazde,maturatura de frunze, buruieni,etc., ramasite animale: oase, coarne etc., deseuri menajere de la bucatarie inpreuna cu moloz, var stins sau alte materiale care contin calciu si ingrasaminte minerale, la care se adauga urina fecale sau apa. Se poate folosi in proportie de cel mult 20% din componenta substraturilor. Compostul forestier: Calitatea acestui compost depinde de calitatea lemnului, de cantitatea de lignina, celuloza si de dimensiunile particulelor. Este un produs ce poate substitui bine cu turba. Compostul din scoarta de plop: Este bogat in azot, fosfor, potasiu. Compostul de rumegus: Calitatea acestui tip de compost depinde de specia de la care provine si de gradul de descompunere. Rumegusul de cedru si de nuc datorita juglonei poate avea efecte fitotoxice asupra plantei. Acest tip de compost are o capacitate buna de retinerea apei si are o porozitate ridicata. Se poate folosi in amestec cu alta materiale. Composturi provenite din cultura ciupercilor: Se poate utiliza in cultura unor arbusti ornamentali. Insa la acest tip de compost exista riscul de salinitate excesiva. Compostul din cultura ciupercilor poate fi amestecata cu turba si nisip. Compostul din coji de orez: Este folosit mai ales de olandezi in cultura containerizata. Dupa cum ati vazut exista compost pe baza de sol si compost fara sol. Composturile pe baza de sol au mai multe proprietati si sunt foarte stabile cand sunt folosite in ghivece. Dezavantajul este ca solul este greu si murdareste,este mai dificil de manuit. Composturile pe baza de sol sunt mai potrivite pentru plantele de termen lung, cum ar fi arbustii sau arborii. Composturile fara sol bazate pe resturi de plante sau substituenti cum ar fi: fibra de nuca de cocos, crusta zdrobita si namol, sunt curate, usoare si simplu de manuit. Aceste feluri de composturi contin o cantitate mica de elemente nutritive, din aceasta cauza plantele au nevoie de hranire suplimentara imediat dupa plantare. Aceste tipuri de composturi se usca repede, necesita udare mai frecventa. Composturile fara sol pot fi utilizate pentru majoritatea plantelor din ghivece, mai ales pentru cele anuale. Nu este recomandat la folosirea plantelor inalte pentru ca se poate rasturna cu usurinta. Folosirea compostului in amestecuri pana in prezent a dat rezultate bune in cultura containerizata a plantelor ornamentale. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXs4VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9IZPNwaMJQYM4%3Dc Thu, 17 Feb 2005 00:00:00 +0200 De 8 martie, ziua femeii toata lumea in general, barbatii in special vor sa faca surprize cat mai placute femeilor din jurul lor, in special celor dragi. Pentru aceasta ocazie cele mai potrivite daruri au fost, raman si vor fi florile. In functie de relatia dintre persoana care da si cea care primeste, aceste pot fi flori taiate (trandafir, garoafa, gerbera etc.) sau flori tinute in ghivece. Pentru persoanele mai speciale de obicei se cauta daruri mai speciale. Putem recomanda cumpararea florilor tinute in ghivece, deoarece femeile pot sa se bucure de frumusetea lor un timp mai indelungat. Aceste flori sunt prezente in comert intr-o varietate uriasa, dar pentru a va usura cumparaturile va vom prezenta cateva plante caracteristice zilei de 8 martie. Plantele recomandate de noi sunt plante care nu au necesuitati prea mari si pot fi tinute in mai multe locuri. Saintpaulia- Violeta africana, violeta de Uzambar ORIGINE: Africa orientala unde creste pe soluri grosiere si acide, intr-un climat sufocant (temperaturi de 24-28C). Planta are un sistem radicular fin, fibros si este mica, inalta numai de 10-15 cm. Frunzele sunt asezate compact intr-o rozeta uniforma. Tulpinile florale sunt grupate in centrul acestei rozete, cu flori mici, simple sau involte, colorate foarte variat. La noi cele mai cunoscute si cele mai indragite sunt cele de tipul Ballet de culoare albastra. Violetele sunt plante perene cu vegetatie si inflorire continua. Au doua perioade cu inflorire maxima: primavara (martie-mai) si toamna (august-octombrie). Intre aceste etape, este bine ca plantele sa fie supuse unui usor repaus. Temperatura optima pentru crestere si inflorire este de 20-22C. Apa este un factor extrem de important in cultura Saintpauliei. Substratul trebuie sa fie bine oxigenat. Calitatile cerute de substratul sunt: porozitatea, textura grosiera, pH-ul usur acid (6-6,5). Kalanchoe- Kalanchoe ORIGINE: Madagascar Planta, inalta de 20-40 cm, este suculenta cu frunze carnoase dispuse in perechi asezate la randul lor in unghi drept unele fata de altele. Florile mici, stelate, sunt grupate. Sunt colorate pe nuante de rosu, oranj, galben, violet. Rosul si rozul sunt culorile cele mai cautate. Perioada medie de plina inflorire este de 6-8 saptamani. In restul timpului planta ramane faorte decorativa prin frunze. Temperatura optima este de 20 C, dar poate creste si inflori si in spatii mai racoroase (15-16 C).Vara este nevoie sa se reduca temperatura prin umbrire si pulverizarea cu apa rece. Fiind vorba de o planta suculenta, ea suporta acceptabil insuficienta si chiar lipsa apei pe perioade lungi. Apa trebuie sa aiba un continut redus in saruri. Cyclamen- Ciclamen ORIGINE: Cipru, Grecia, Siria, Iran, Egipt, Tunisia. Planta este scunda, cu frunzele asezate intr-o tufa voluminoasa. Florile sunt axiale, alcatuite din cinci petale mari care la baza formeaza un tub foarte scurt. Hibrizii ocupa un loc important in sortimentul actual intrucat prezinta o serie de calitati, precum: toleranta la caldura in perioada infloririi, flori mari grupate in mijlocul plantei, culori clare si vii, perioada scurta pana la inflorire, port compact si echilibrat. Temperatura optima pentru crestere si inflorire este de 13-15 C. Planta nu suporta caldura prea mare.Cerintele fata de lumina sunt mari. Lumina intensa grabeste ritmul de crestere si inflorire. Catharanthus- Vinca, saschiu de Madagascar ORIGINE: Madagascar. Planta este tufoasa, mica, de 30-40 cm inaltime. Floarea este lung tubulara cu 5 diviziuni distincte la deschidere. Culoarea corolei este roz inchis nuantat cu purpuriu in centru. Infloreste abundent din primavara pana in toamna. Planta are crestere rapida. Necesita caldura moderata si un loc luminos, fara soare directa. Pimula- Primula ORIGINE: Europa, Asia. Planta are frunze mari, oblongi, ondulate pe margine, alcatuiesc o rozeta bazala, din mijlocul careia se detaseaza tulpinile florale inalte de 30-40 cm. Florile, adeseori simple, au diametrul de 3-4 cm si sunt usor parfumate. Infloresc primavara si dupa inflorire, vara au nevoie de o perioada de repaus (cel putin 2-3 luni), cand isi pierd frunzele, dupa care li se ofera conditiile optime pentru o noua vegetatie si inflorire. In raport cu lumina si temperatura pretentiile sunt modeste. Nercesita apa multa, dar nu suporta exesul de umezeala. Substratul trebuie sa fie bogat in humus. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw94Xz09WXs5VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9IZPNwaMJQYM4%3Dc Wed, 01 Mar 2006 00:00:00 +0200 Nimic nu poate concura cu aroma unui fruct proaspat cules din livada. Pe linga gust fructele contin mai multe vitamine si elemente necesare pentru corpul uman Din aceasta cauza, majoritatea oamenilor au in gardina mai multi pomi fructifer. Cele mai raspindite fiind marul, prunul, parul, ciresul si visinul. Plantarea pomilor nu este suficienta pentru obtinerea produsului. Pentru obtinerae unei recoltei sint necesare citeva procese de intretinere. Majoritatea lucrarilor se fac primavara. Primul pas recomndat este sa ne facem un plan. Este important sa procuram din timp solutiile si sculele necesare pentru intretinerea livadei. Deasemenea este important verificarea si repararea utilajelor ce vom folosi in cursul anului. In februarie putem sa ne apucam de taierea la rod a marului, a coacazei si zmeurei, cu conditia ca temperatura sa ne permita. Se poate aplica si prima pulverizare impotriva microbilor si insectelor daunatoare. In martie se poate face ingrasarea si prelucrarea solului. Deasemenea primavara este perioda cind se poate da cu var pe trunchiul pomilor, pentru a preveni bolile. Cel mai important proces este taierea la rod. Poate fi facut in mai multe feluri, in functie de rezultatul dorit. Se poate face prin taiarea ramurilor pina la baza, iar rezultatul se va vedea in cantitatea recoltei. Se poate face prin taierea partiala a ramurelor,cea ce favorizeaza cresterea vegetativa a plantei. Este recomandat ca crengile mai vechi de patru ani sa fie taiate, pentru intinerirea partii roditoare. Este foarte important si momentul taierii la rod. Se poate face taierea la rod a partii lemnoase si a partii verzi.Taierea la rod a partii lemnoase se face in perioada de repaus a pomului.Trebuie avut insa grija ca temperatura sa nu fie foarte scazuta, pentru ca se poate ingheta pomul.Taierea partii lemnoase ajuta la cresterea vegetativa a plantei, iar taierea partii verzi, stopeaza cresterea. Intrebarea este ca daca sint lucruri contrare, de ce trebuie facute amindoua. Deja stim de ce trebuie facut taierea partii lemnoase. Perioada de taiere a pertii verzi se face in timpul cit se dezvolta coroana pomului. Partile care nu aduc roade, trebuie scurtate pentru a nu aspira substantele nutritive de la partile productive. Deci prin taierea partilor verzi, reusim sa asiguram a cantitate mai mare de substanta nutritiva partilor productive. Taierea la rod se foloseste si pentru a rarii coroana, pentru a asigura intrarea razelor solare si la fructele aflate in interiorul coroanei. Taiarea la rod pentru mar, este recomandat cind incep sa se deschide mugurii si tine pina acestia se deschid in totalitate.Taierea partii lemnoasa se face si in perioada iernii si poate fii folosit pentru intinerirea partii productive si pentru determinarea cantitatii si marimii produsului.Taierea de vara se face din a doua parte a lunii august,si se termina cu doua saptamini inaintea culesului. La pere situatia este un pic altfel. La soiurile la care cresc ramuri lungi (Bosc,Clapp,Diel), este obligatoriu taierea la rod. La soiurile la care coroana este prea densa(Vilmos,Hardenpont) este nevoie de rarirea coroanei. Ramurele sub 10 cm se pastreaza, fiindca din acestea cresc partile producatoare. In iulie,cind ramurile verzi sint de grosimea unui creion, taiem pina ramin 2-3 frunze pe ea. Ramurele mai subtire vor fii taiate in luna VIII-IX. Prin acest lucru ajungem la inmultirea zonei productive. Ciresele se taie la rod pe la sfirsitul primaverii, Inaintea deschiderii mugurilor.Ciresele se poate infecta in urma ranilor, daca se afla intr-o perioada ploioasa. Pentru a evita infectarea, taierea sa facem intr-o perioada uscata.Taierea partiilor verzi se face dupa recoltarea rodului, pe la inceputul lunii august. S-ar putea sa avem nevoie si de taiere pentru a rarii coroana. Deasemenea este recomandat, ca crengile mai vechi de patru ani sa fie taiate, pentru intinerirea partii productive. La visine, la cresterea coroanei, trebuie avuta mare grija la inaltimea trunchiului, deoarece trunchiul inalt reduce cantitatea rodului. Inaltimea optima a trunchiului se situaza in jurul a 90 cm. In functia solului trebuie facut o taiere mai pronuntata anual sau din doi in doi ani. Crengile puternice si lungi, trebuie taiate anual, pentru a ajuta ramificarea pomului. Atentie insa, la taierea la rod pentru visine si cirese nu trebuie sa exageram, pentru ca duce la indesarea excesiva a coroanei. Daca aceste reguli fundamentale sint respectate, vom observa ca pomi nostri vor aduce roduri mai multe si mai bune calitativ. Nu uitati, orice produs intretinut corespunzator asigura un gust mai placut si este mult mai sanatos. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ93Xz09WXswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9MZPNwaMJQYN4%3Dc Thu, 21 Apr 2005 00:00:00 +0300 Cei care stau la casa, ar dori ca acesta sa fie inconjurat de o pajiste superba si de plante cit mai frumoase. Pentru a obtine acest lucru, zonele respective trebuie ingrijite cu foarte mare atentie, si udate cu cantitatea exacta de apa si la timpul potrivit. Cel mai simplu mod de a uda este sa cumparam un furtun, racordam la reteaua de apa si putem sa irigam gradina noastra. Dar tot cei simplu nu inseamna ca este si cel mai avantajos. Acest sistem are cam multe dezavantaje. Perioada ideala pentru irigare este noaptea sau in zori, dar cred ca sint foarte putine persoane care in loc sa doarma noaptea, se trezesc si se apuca de irigat. Un alt dezavantaj este ca prin aceasta metoda nu vom reusi sa imprastiem apa in conditii optime, din contra vom "reusi" crearea a citorva balti, ce nu este favorabil plantelor. Ori de cite ori irigam, trebuie scos furtunul, racordat la retea, iar cind terminam cu irigarea, furtunul trebuie adunat si cu aceste lucruri iar pierdem timp din timpul nostru liber. Si inca nu am vorbit despre faptul, ca in timpul irigarii, furtunul trebuie sa tragem dupa noi, si se intimpla de multe ori, ca prin aceasta manevra, mai ales in gradinile cu flori, sa rupem citeva flori. Iata doar citeva dezavantaje enumerate mai sus si deja se pare ca irigarea este un lucru foarte greu de executat. Insa acest lucru nu este adevarat. Spre norocul nostru, au fost inventate sistemele de irigare automate. Fata de irigarea manuala are multe avantaje. Economisim apa, nu ne mai pierdem noptiile cu irigare, nu trebuie sa rugam vecinul sa ne uda pajistea si gradina cit timp sintem plecati in vacanta, plantele vor primi cantitatea ideala de apa. Un alt avantaj este ca sistemele de irigare au aproape toate componentele sub pamint, nu mai trebuie scos si adunat furtunul si nici nu trebuie sa stam si sa pierdem vremea cu irigare. Sa vedem din ce consta un sistem de irigare: Sistemul electronic de comanda: comanda intregul sistem, realizind irigarea terenului la timpul potrivit si cu cantitatea de apa precis stabilita. Sistemul este dotat si cu un senzor de ploaie cu ajutorul careia se evita irigarea pe timp de ploaie Electrovalve:deschide si inchide valva, deci porneste si opreste irigarea. Impulsul de comanda este primita de la tabloul de comanda. Conducte, prin care apa ajung la aspensoare. Conductele trebuie puse la o adincime de 30-35 cm. Pe timpul iernii conductele trebuie golite, dar sint deja sisteme care pot face automat acest lucru. Aspersoare: in timpul irigarii acestea se ridica automat deasupra solului, iar dupa incetarea irigarii automat se retrag la nivelul solului. In timpul neutilizarii acestea nu sint vizibile, astfel nu ne deranjeaza la tunsul gazonului, sau in timpul unui meci de fotbal, cu prieteni. Tuburi de picurare: sint conducte aflate la suprafata, care au orifici la distante egale, prin care cu o intensitate redusa si presiune mica, picura apa. Alimentarea cu apa se poate face de la retea, fintina, sau dintr-un bazin pentru captarea apei, sau daca se afla in apropiere un lac sau un piriu, si din acesta. In cazul fintinii, bazinului, lacului, sau piriului, avem nevoie de o pompa, dar merita, fiindca din aceste surse apa este gratuita. Functionarea unui sistem de irigare este foarte simpla. Apa ajunge in conducte, in urma deschiderii unei valve. Deschiderea valvei se face prin intermediul electrovanei cea ce este comandata de catre sistemul de comanda. Apa patrunde in conducte datorita presiuni retelei sau pompei. Apa ajunge la aspensoare, acestea se ridica datorita presiunii si incep irigarea. La terminarea irigarii, electrovana inchide valva,astfel oprind irigarea. Aspensoarele se retrag automat la nivelul solului. Multi dintre noi ar spune, ca un sistem de irigare costa mai mult, decit irigarea cu furtunul. Intr-adevar pe moment costa mai mult, dar costul unui sistem va fi economisit foarte repede, pentru ca daca facem irigarea intr-o zi mai calduroasa, pierderea prin evaporatie poate sa se ridice la 60-70%. Prin faptul ca, folosind sistemul de irigatie se poate face irigarea in timpul noptii, reducem pierderea de evaporare la 10%, astfel economisim apa. Cu ajutorul sistemului de irigare se poate imprastia foarte usor si erbicide si insecticide,deasemenea si solutie nutritiva. O recomandare din partea noastra este, ca inaintea instalarii unei sistem de irigare, cereti sfatul unui specialist, deoarece doar un sistem bine proiectat si instalat, va poate aduce satisfactii maxime, atit in gradina cit si la buzunar. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg93Xz09WXsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9MZPNwaMJQYN4%3Dc Sun, 22 Apr 2007 00:00:00 +0300 In viata romanilor, nu de multa vreme a luat nastere o zicala: iarna nu-i ca vara. Pe cat de banala se pare aceasta expresie, cu atat mai mult contine un mare adevar. Aceasta zicala este adevarata si in viata plantelor, insa se manifesta in forme diferite. Pe cand la plantele exterioare se manifesta prin ingalbenirea frunzelor si caderea acestora ( lucru observat de oricine), in viata plantelor de camera acest lucru nu poate fii observat in asemenea masura.De multe ori, cand frunza unei plante de camera se ofileste, se ingalbeneste sau cade, sau observam orice alte anomalii, prima reactie a multora dintre noi este sa-l udam. Insa nu intodeauna udatul este solutia ideala,chiar sunt si cazuri cand facem mai mult rau decat bine. Aceste schimbari in aspectul plantelor de camera, pot parveni de la mai multi factori, precum ar putea fii: temperatura, lumina, aerul umiditatea, cantitatea apei, calitatea solului, ingrasamintul. Nu trebuie sa uitam faptul ca majoritatea plantelor de camera au o perioada de repaus, iar in aceasta perioada activitatea lor este mai redusa. Cu citeva exceptii, aproape toate plantele au aceasta perioda in timpul iernii. In aceasta perioda plantele de camera, prefera temperaturi mai mici, apa si ingrasaminte in cantitati reduse. Temperatura ideala pentru plante se situaza intre 15-21 grade C. Atentie sa nu scada temperatura sub acest interval ,pentru ca pot aparea unele anomalii cum ar fii, aparitia unor pete de culoare deschisa, etc. Daca temperatura este prea ridicata, se evapora o cantitate mai mare de apa din sol si planta, iar neinlocuirea apei pierdute, duce iarasi la aparitia unor anomalii. Mare atentie ca la venirea iernii sa nu supunem planta unei schimbari drastice de temperatura, fiindca duce la caderea frunzelor. In timpul iernii, iluminarea naturala a plantelor se reduce fata de alte perioade a anului. Este cunoscut faptul, ca lumina este un lucru esential in viata plantelor. Daca planta este pusa intr-un loc slab iluminat, nu primeste cantitatea necesara de lumina, frunzele se îngalbenesc si cad. Si plantele, precum oameni respira. Plantele au nevoie de aer, iar in perioada de iarna majoritatea dintre noi le cam inghesuie. Deasemenea trebuie sa evitam locurile unde planta ar putea fii in curent. Umiditatea aerului are un rol important in viata plantelor. Umiditatea ideala este de 60-70 %. In timpul iernii umiditatea aerului scade,datorita incaperilor incalzite, ajungind la un procentaj de 30-40%. Pentru a ajunge la procentajul ideal trebuie sa asiguram umiditatea aerului in mod artificial, prin pulverizarea apei pe suprafata frunzelor. Este important ca apa pulverizata sa aiba temperatura camerei. Solul influenteaza in mai multe feluri: sprijina planta si asigura cantitatea necesara de substant nutritive. Trebuie sa avem mare grija de calitatea solului si mai ales de temperatura lui. Solul adus din padure sau gradina nu este cea ideala, pentru ca pot exista in ele microbi sau microorganisme care la temperatura camerei se pot inmulti, daunand plantelor. Pentru a preveni asemenea probleme,trebuie sa acordam o mica atentie plantei respective,iar efortul nostru va fii rasplatita de o ambianta placuta. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw93Xz09WXsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9MZPNwaMJQYN4%3Dc Mon, 30 Oct 2006 00:00:00 +0200 O gradina din zilele noastre nu poate fii inchipuita fara sa aiba in componenta eio pajiste. De si se pare ca crearea unei pajiste necesita un profesionalism aparte si un portmoneu gros, acest lucru nu intodeauna este asa. Daca respectam unele reguli, crearea unei pajiste poate fi un lucru foarte simplu. In primul rind este bine de stiut ca o pajiste frumoasa se poate face numai in locuri insorite, in umbra pajistea va fii invadat de muschi, iar acest lucru nu-i face bine. Deoarece viata unei pajiste este de 8-10 ani se poate intimpla, ca in momentul creari gazonului sa fie insorit, iar apoi cu cresterea copacilor si a tufisurilor din apropiere sa ramine in umbra. Primul pas in crearea pajistei este aranjarea terenului pe care va fi creat gazonul. Suprafata terenului trebuie sa fie cit mai dreapta, fiindca in gropi sau denivelari se va aduna apa, iar in aceste zone se va sufoca iarba. O recomandare din partea noastra este sa lasati terenului o inclinatie coraspunzatoare, incit surplusul de apa sa poate scurge. Terenul sa alegem in asa fel, incit sa fie cit mai compacta si cu margini drepte, pentru ca in timpul tunsului sa nu trebuiasca sa ocolim copacii, iar la margine sa putem tunde iarba cu cea mai mare usurinta. Solul trebuie sa fie de o calitate superioara, deoarece asa putem obtine o pajiste frumoasa. Pentru a imbunatati solul, trebuie sa-l amestecam cu ingrasaminte naturale sau chimice. Dupa amestecarea ingrasamintului in sol, suprafata terenului rebuie aranjata in asa fel incat sa nu ramin gropi sau denivelari. Intr-un interval de 8-10 zile va iesi la suprafata buruienile. Vom trata pamintul cu ierbicide, iar dupa citeva zile buruienile pierite vom amesteca cu pamintul de la suprafata, pentru a ajuta in crearea humusului. Crearea pajistei se poate face in doua moduri: - prin insamintare - cu ajutorul brazdei de telina Daca vrem sa cream o pajiste prin insemintare, primul pas este sa decidem rolul acesteia. Acesta poate fi pentru joaca copiilor, pentru plaja, pentru fotbal, pentru estetica, etc. In functie de rolul gazonului trebuie sa alegem soiul semintei sau combinatia acestora. Din aceasta seminta se inseminteaza 30-35g/m2. Seminta imprastiata se amesteca in pamint, dar sa avem grija sa nu ajunga la o adincime prea mare, de unde sa nu mai poate iesi. Ultima etapa a insemintarii este indesarea solului. Suprafata insemintata trebuie tinut umed in permanenta, cea ce inseamna udarea terenului de 2-3 ori pe zi, iar in termen de 10-14 zile vom vedea rezultatul. In cazul in care vrem sa cream un gazon cu ajutorul brazdei de telina primul pas este sa cumparam brazdele. De obicei aceste brazde au o suprafata de 1 m2, cu o lungime de 2,5 m si o latime de 0,4 m, cu o greutate de 22-25 kg. Brazdele trebuie puse strins unul linga altul, in asa fel incit capatele sa nu fie la egalitate. Dupa ce intindem brazdele, teritoriul trebuie udat, dar sa avem grija ca terenul sa fie doar umed. Dupa udare terenul trebuie tavalugit. Tavalugirea se face in diagonala brazdelor si nu de a lungul acestora. Daca se face gazonul cu brazde, trebuie facut pina la mijlocul lunii septembrie, ca sa aiba destul timp pentru ca radacinile sa se prinda de sol, inaintea iernii. Avantajul brazdei de telina este ca nu trebuie asteptat timpul de incoltire, iar frumusetea gazonului poate fi savurat din ziua in care se formeaza gazonul. In cazul in care suprafata nu este cea dorita din diferite motive, fie ca in unele locuri nu a incoltit saminta, fie ca datorita uzurii au aparut zone goale, aceste locuri pot fi corectate tot cu ajutorul brazdelor de telina. Se indreapta marginile golului, dupa care solul este pregatit exact ca in cazul insemintarii. Taiem brazda la marimea dorita, iar grosimea trebuie sa fie un pic mai mare decit inaltimea suprafetei de inlocuit. Aceasta brazda se pune la locul lui, cit mai strins posibil, dupa care il batatorim cu un ciocan de lemn. Crapaturile ramase terebuie umplute cu pamint de buna calitate, si daca este necesar mai punem si seminte de iarba. Dupa aceste manopere, suprafata trebuie udat bine, iar daca anotimpul este mai uscat, udatul se repeta din trei in trei zile. Daca am reusit sa cream pajistea noastra, incepe o alta etapa foarte importanta, ce tine, pina ne tine pajistea. Aceasta etapa nu este altceva decit intretinerea ei. Una dintre aceste manopere este tunsul gazonului. Gazonul se poate tunde cu coasa, foarfeca, masina de tuns iarba sau altele, dar cel mai important este sa aiba cutite ascutite, incit sa taie iarba si sa nu-l culce. Este recomandat ca iarba sa fie tuns saptaminal, ca sa nu poate sa creasca mai mare de 4-5 cm. Atentie ca iarba taiata sa nu ramine pe gazon, fiindca datorita umezeli se lipesc intre ei, formind un "scut" in jurul radacinilor.Acest "scut" va bloca intrarea apei, a substantelor nutritive si a aerului la radacini. Acest fenomen poate duce la rarificarea sau chiar distrugerea gazonului. Un mod de rezolare partiala a problemei sint folosirea masinilor de tuns iarba care are si o functie de stringere a ierbii cosite. Oricit ne-am stradui pentru a rezolva aceasta problema, nu vom reusi decit partial. De aceea este recomandat, anual de 2-3 ori, scarificarea pajistii. Gazonul tuns regulat, poate sa piarda substante nutritive intr-o cantitate imensa. Daca vrem ca solul nostru pe care se afla gazonul sa nu devine sarac in saruri minerale, aceste pierderi trebuie compensate cu ingrasaminte naturale sau chimice, sau cu solutie nutritiva. Un alt fenomen ce poate duce la rarificarea si distrugerea gazonului, este faptul ca cu timpul se inmultesc ierburile. Acest lucru se poate preveni cu erbicidarea terenului sau cu taiarea manuala a acestora. Udarea gazonului trebuie efectuat pe cit este posibil seara, deoarece daca udam in timpul zilei cind temperatura aerului este ridicata, vom avea pe o parte o risipa mai mare de apa, datorita evaporarii, iar pe cealalta parte irigarea pe timp de zi, nu face bine gazonului. Solutia ideala ar fii montarea unui sistem de irigare automata, cu care irigarea se poate face si pe timpul noptii. Viata gazonului este la fel ca a omului. Se naste, se formeaza, inbatrineste si moare. Gazonul devine "matur" la 3-4 ani dupa nastere, in aceasta perioada fiind cel mai frumos. Dupa aceasta perioada, cu trecerea timpului incep sa apare din ce in ce mai multe probleme, iar dupa 10-12 ani oricit ne-am stradui nu vom putea mentine in stare perfecta. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA93Xz09WXszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9MZPNwaMJQYO4%3Dc Thu, 21 Apr 2005 00:00:00 +0300 Gradinile moderne au mai multe tipuri de plante, incepind cu anuale, arbori, arbusti, conifere si nu in ultimul rind, pomi fructiferi. Pomii fructiferi necesita o ingrijire atenta, daca vrem sa avem o recolta bogata. Pentru acest lucru trebuie sa luam in calcul urmatoarele lucruri: alegerea soiului, plantarea corespunzatoare, tratarea cu ingrasaminte, taierea, etc. Taierea se executa in functie de soi,de obicei la sfirsitul iernii, in perioada de repaus a pomului. Prin taiere putem sa formam coroana pomului, inaltimea trunchiului, se poate forma baza roditoare si se poate stabili echilibrul productiv. Taierea va influenta toata viata pomului, forma si masura cresterii, precum cantitatea si calitatea fructului. Taierea pentru formarea coroanei (taiere de formare) se face in perioada de crestere a pomului. Acest lucru trebuie terminat pina cind pomul incepe sa produca. In primul an, se stabileste inaltimea trunchiului. Pentru acest lucru sa va taia puietul la 4-5 muguri deasupra inaltimii dorite. Taierea se face intr-un unghi inclinat, iar partea taiata va fi pe partea opusa a ultimei muguri. In al doilea an, va exista deja un etaj de ramificatie, care va fii compus din 3-4 ramuri. Pentru a continua formarea coroanei, vom proceda in felul urmator: prima oara se taie axa principala in functie de nivelul de dezvoltare a acestuia. Diferenta intre doua etaje trebuie sa fie intre 60-80 cm. Taierea trebuie facut in asa fel, ca mugurul de sus sa fie pe partea opusa a celui care a fost lasat cu un an inainte. Dupa taierea axei, se tai si celalalte ramuri in functie de nivelul de dezvoltare. Cele puternice se tai la doua treimi, cele slabe la o treime. In al treilea an axa se taie exact cum a fost taiat in anul doi, iar din al doilea etaj de crengi, ce s-a dezvoltat in urma taierii din anul doi, se vor alege 3 sau 4 ramuri. La alegerea acestor ramuri, trebuie sa fim atenti, ca ramurile lasate sa fie intre crengile dezvolate pe primul etaj, si nu deasupra lor. Daca dorim sa mai formam un rind de crengi, atunci in al patrulea an vom proceda exact cum am procedat cu un an inainte. Daca vrem sa raminem cu coroana la inaltimea respectiva, atunci nu vom mai taia din axa copacului, iar axa principala se va indoi intr-o pozitie orizontala .Pentru a reusi acest lucru, trebuie sa legam virful axei de trunchi. Mentinerea coroanei dupa trecerea la productie a pomului este foarte importanta, pentru a asigura echilibrul productiv a acestuia. Este foarte important sa mentinem coroana cit mai aerisita, pentru a permite patrunderea razelor solare si in interiorul coroanei.Pentru acest lucru taiem lastarele, care cresc spre interiorul coroanei si cele care cresc in sus. Viata pomului este asemanatoare cu cea a omului. Se naste, creste, ajunge la maturitate, dupa care se imbatrineste. Imbatrinirea la pomii fructiferi se manifesta prin faptul ca aduce roduri din ce in ce mai putine. Ca sa prevenim acest lucru, este necesar taierea de regenerare. Acest lucru trebuie facut in timp, adica in 3-4 ani. Ramurile de schelet vor fi taiati la jumatate sau la o treime, iar lastarele crescute in locul lor vor fii selectate. Din lastarele selectionate vom forma noua coroana a pomului. Cele mai rezistente la taiere sint marul si perea. Atentie insa la cirese, deoarece nu prea rezista la taierea excesiva. Taierea nu necesita un efort imens, iar executarea corecta ne va asigura fructe de cantitate si calitate superioara. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ93Xz09WXs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9MZPNwaMJQYO4%3Dc Wed, 21 Feb 2007 00:00:00 +0200 Orice anotimp are frumusetea lui.Dar cred ca dupa o iarna lunga si racoroasa multi abia asteapta sa fie primavara. Cu multi dintre noi se intimpla, ca se uita pe geam si incepe sa viseze la primavara, la iarba incoltita, la copacii infloriti. Dupa revenirea la realitate aproape toti dintre noi suspina, spunind "niciodata nu va veni primavara". Acest lucru se intimpla si cu mine ani la rind, cind m-am saturat de zapada sau noroi, de zilele innorate sau ceata. Acum citiva ani, aflindu-ma intr-o excursie, ne-am oprit intr-un satuc, ascuns undeva in inima ardealului. Noaptea trebuia sa petrecem aici. Am fost primiti de sateni cu mare dragoste. Dupa o masa festiva organizata la caminul cultural, fiecare dintre noi, s-a dus la familia unde erau repartizati. Iesind din camin, m-a lovit aerul rece, iar dupa un suspin mi-am zis ca iarna asta nu se termina niciodata si va dura o vesnicie pina o sa vad iarasi florile primaverii. In acest moment nu stiam ca gresesc si ca "vesnicia" va dura doar citeva minute. Ajungind in camera unde eram repartizat, am zarit pe masa, pus intr-o vaza, citeva ramuri plin de flori. Nu-mi venea sa cred ochilor. M-am dus mai aproape, m-am uitat la ele, i-am pipait crezind ca sint flori artificiale. Surpriza! Florile erau vii. Am intrebat pe gazda mea care este secretul, ca ea are deja flori in vaza, de-si primavara parea foarte departe. Am primit un raspuns simplu. A taiat ramurile, l-a pus in vaza, iar florile s-au deschis. Ardeam de nerabdare sa ajung acasa si sa incerc daca functioneaza aceasta reteta. Nu a trecut mult timp si casa in care stateam era inpodobita de flori. Aveam printre ele clopotel galben (Forsythia), pe care l-am strins de pe un arbust de 3 metri ce se afla in fata casei noastre. Sa inflorit foarte repede si erau multe flori galbene pe o ramura. Tot din fata casei am adunat ramurele de gutii japonez (Cheanomeles japonica). I-am taiat de pe un arbust de un metru, iar dupa o perioada scurta sa inflorit, avind flori rosii de o rara frumusete. Impreuna cu frunzele lui de o culoare verde inchisa, era o adevarata frumusete a camerei. Frumusetea holului era reprezentata de ramurele de migdal comun (Amygdalus communis). Dupa ce i-am pus in vaza nu a trecut nici o saptamina si florile s-au deschis. Florile erau de culoare roz si aveau un miros de miere. Un alt soi foarte frumos era, migdalul pitic (Prunus tenella). Ramurile aveau in jur de 75 cm in lungime, si erau plin de flori de jos pina sus. Bobocii erau rosii, iar florile deschise aveau culoarea roz. Frunzele erau de 3-5 cm, de culoare verde inchis, cu suprafata lucioasa. Pentru ca vroiam ceva care sa aiba flori albe am ales ramurile de porumbar (Prunus spinoza). L-am cules de pe un tufis de 3 metri, de la marginea padurii. Neatentia m-a costat, fiindca am reusit sa ma intep intr-un spin de pe o ramura. I-am dus acasa l-am asezat in vaza, iar dupa o perioada scurta s-au deschis florile. La fel ca la migdalul pitic, si la porumbar florile erau dense. O alta specie care este iubita de multa lume era liliacul (Syringa vulgaris). Ramurile l-am adunat tot din fata casei, de pe un arbust de 3 metri. L-am pus in vaza, si asteptam cu nerabdare sa se deschide florile, insa florile se lasau de asteptat. Florile liliacului s-au deschis ultimii, dar prin frumusetea lor si mirosul placut, caracteristic liliacului au dat o ambianta placuta camerei. Datorita acestui procedeu am reusit sa aduc primavara in casa. De multe ori cind ma uit pe geam si vad iarna de afara, in sufletul meu exista linistea, ca in curind va veni primavara. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs1VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9MZPNwaMJQYM4%3Dc Thu, 21 Apr 2005 00:00:00 +0300 Pentru a avea o gradina cu flori de o rara frumusete, trebui sa avem o gama larga de flori. De-si majoritatea florilor se deschid incepind din luna mai, ele trebuie plantate dinainte. Asa este si in cazul florilor care se dezvolta din tubercul. Tuberculul este o tulpina subterana, scurta si ingrosata, carnoasa, care inmagazineaza substantele de rezerva a plantelor respective. Sa vedem citeva flori care, daca vrem sa ne inpodobeasca gradina in acest an, trebuie plantate la inceputul primaverii. O specie foarte cunoscuta este dalia sau gherghina, tara de origine fiind Mexicul. Florile au o varietate mare de culori. Au o perioada scurta de pastrare in apa. Inflorirea la dalie se desfasoara incepind din iunie si tine pina in octombrie. Prefera locurile insorite, cu un sol bogat in humus. Inmultirea se poate face prin impartirea radacinilor, dar trebuie sa avem mare grija ca la impartire sa nu ranim mugurii. Trebuie sa alegem un loc cit mai indepartat de muguri, pentru sectionare. Plantarea se poate face cind temperatura solului atinge o valoare de 8-10 grade C. Tuberculul se pune la o adincime de 6-8 cm, iar distanta intre ele trebuie sa fie in jur de 50-60 cm. Udarea se face des, dimineata sau seara, iar apa se aplica direct pe sol. Plantele, la fel ca omul se pot inbolnavi. Cele mai des intilnite boli la dalie este, mozaicul daliei, fainarea, mucegaiul cenusiu, iar printre daunatori se pot numara paianjenul rosu si cel alb, afidele si tripsii, coropisnita si melcii. Deoarece tuberculul nu suporta frigul, acestea trebuie scoase din sol in fiecare an. Momentul optim pentru scoaterea lor este pe la sfirsitul lunii octombrie. Dupa deplantare se curata de pamint si se scurteaza tulpina. Tuberculul poate fi tinut in pivnita, sera rece sau magazie. O alta specie este Anemona. Este originar din regiunile montane din jurul Marii Mediterane. Tulpina este inalt de 20-30 cm si poarta in virf o floare mare, viu colorat. Floarea poate sa fie rosie, albastru, roz sau alb. Sub floare se afla un guleras, format din frunze verzi. Solul ideal pentru Anemona este cel bogat in humus si bine drenat. Sint sensibile la excesul de umezeala, iar expozitia la soare ajuta coloritul florilor. Inmultirea cu tuberculi se face exact ca la dalie, iar plantarea tuberculului se face toamna sau primavara (foarte devreme). Plantarea se face la distante de 25-30 cm, la o adincime de 5-10 cm. Bolile cele mai des intilnite la Anemona este patarea frunzelor, ce se manifesta prin aparitia unui praf alb pe partea inferioara a frunzelor, sau fainarea. In iulie plantele intra in repaus, moment in care se scot tuberculii din pamint. Dupa curatarea lor de pamint se stratifica cu turba sau pamint in cutii de carton si se pastreaza in incaperi racoroase si uscate. Gladiola este o floare originara din Africa de Sud si regiunile riverane ale Marii Mediterane. Are flori mari si de diferite colori, cu durata mare de pastrare in apa. Deasemenea Gladiola se poate inmulti foarte usor. Planta se dezvolta din tuberobulbi si ajunge la o inaltime de 50-150 cm, in functie de soi. Pe o planta se gasesc 6-20 de flori in forma de pilnie, iar florile sint rosii, roz, portocalii, etc. Infloreste vara, necesita loc insorit si sol bogat in humus. Inmultirea se face prin plantarea tuberobulbilor, este recomandat ca plantarea lor sa se faca intr-un sol care a fost ingrasat cu gunoi de grajd. Plantarea se face primavara, timpul ideal fiind cind temperatura solului la o adincime de 8-10 cm, este de 10-12 grade C. Distanta intre ele trebuie sa fie de 15-20 cm, la o adincime de 10-12 cm. Irigarea se face direct pe sol, iar la deschiderea florilor este contraindicat aplicarea apei pe flori. Bolile cele mai frecvente sint fusarioza, ce se manifesta prin ingalbenirea frunzelor, septorioza, putregaiul cenusiu sau virozele. Recoltarea tuberobulbilor se fac cind frunzele s-au uscat, iar tuberobulbii trebuie uscate. Se aseaza in ladite sau cosuri, si se pastreaza intr-un loc unde temperatura este in jur de 4-10 grade C, iar umiditatea in jur de 70%. Canna este o planta impozanta, originala din India, cu frunzisul verde sau purpuriu si flori foarte mari, asezate la extremitatile tulpinilor. Tulpinile sint suculente, inalte de 1-2 m, cu frunze mari, oval-lanceolate. Canna necesita loc insorit si aerat. Solul trebuie sa fie bogat in humus. Inmultirea se face prin separarea tuberculului, iar plantarea se face primavara la o adincime de 10-12 cm. Deplantarea se face in momentul sosirii frigului, tulpinile se scurteaza la 15-20 cm, si se pune intr-un loc unde temperatura este in jur de 4-6 grade C. Iata citeva flori cu ajutorul carora vom reusi sa cream o varieate mare de culori in gradina noastra, singura conditie fiind sa plantam la timpul potrivit si sa ingrijim corespunzator. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs2VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9MZPNwaMJQYM4%3Dc Sat, 21 Apr 2007 00:00:00 +0300 Pentru obtinerea unor culturi floricole reusite este necesar sa se cunoasca bine cerintele plantalor fata de anumite elemente minerale ca sa le putem oferi tot ce au nevoie. Cerintele plenelor ornamentale pentru elementele nutritive se deosebesc in mod evident. Fiecare substanta nutritiva este importanta si lipsa uneia nu poate fi compensata de catre alta. Elementele nutritive necesare sunt macroelementele: azotul, fosfatul si potasiul si microelementele: magneziu, bor, clor, iod, cobalt, zinc, etc. -acestea se folosesc in cantitati mai mici, si se gasesc deobicei in toate solurile si pamanturile de cultura. Aceste substante nutritive sunt asimiabile numai sub forma de saruri solibile. Azotul stimuleaza formarea masei vegetative, dand plantei vigoare si un colorit de un verde inchis. Fosforul are un rol deosebit la fortificarea tesuturilor de sustinere, cresterea bobocilor florali, formarea florilor si marirea numarului de flori pe plante, grabirea infloritului si prelungirea perioadei de inflorit. De asemenea, contribuie la formarea unui sistem radicular viguros. Potasiul mareste rezistenta plantelor la boli criptogamice, impiedica avortarea bobocilor florali la trandafiri, si contribuie la formarea semintelor de flori. Pentru cresterea si dezvoltarea buna a plantelor ei au nevoie de ingrasaminte. In floricultura pot fi folosite ingrasaminte organice si chimice. Ingrasamintele organice sunt des utilizate datorita efectului lor asupra plantelor. Gunoiul de grajd: este cel mai cunoscut si cel mai bun ingrasamant in care predomina azotul si potasiul. Prin administrarea lui in sol se obtine o inbunatatire a insusirilor fizice ale solului, precum si activarea microorganismelor. Excrementele de pasari: sant bogate in elemente nutritive si usor asimilate plantelor. Urina de grajd: este un ingrasamant cu efect imediat si cu un continut mare de azot si potasiu.Inainte de utilizare ea trebuie sa fermenteze cateva zile. Fecalele umane: sant ingrasaminte prin excelenta azotoase, cu efect imediat. Razatura de coarne, faina de coarne, faina de sange: sant ingrasaminte azotoase, actiunea lor este lenta si indelungata. Faina de oase: este un ingrasamant fosforic cu actiune lenta. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXs3VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9MZPNwaMJQYM4%3Dc Fri, 12 Jan 2007 00:00:00 +0200 La greci, Afrodita, zeita dragostei, a fost considerata ca fiind creatoarea rozelor. Cand, Adonis, iubitul ei, a fost ranit mortal de un mistret, ea s-a grabit sa-l ajute si din sangele lui si lacrimile ei au aparut trandafirii rosii si parfumati. In zilele noastre trandafirii ocupa un loc aparte intre flori, fiind regina florilor. Pentru ca trandafirii nostrii sa arata bine si sa ne putem mandrii de ele, trebuie sa-le acordam mare atentie in cresterea si dezvoltarea lor. Trandafirul este o planta lemnoasa din zona temperata. Zona de temperaturi din perioada de vegetatie (aprilie-septembrie) este 15-30 garde C. Fiind o planta de zona temperata are un repaus de iarna, timp in care are nevoie de ingrijire aparte. Odata cu venirea toamnei temperaturile medii zilnice scad in continuu, ceea ce face ca plantele sa se pregateasca pentru iernare. In tesuturile au loc schimbari biochimice intense, prin care planta se caleste. Acest proces are loc toamna si se intensifica odata cu aparitia primelor temperaturi negative. Important este ca aceste temperaturi sa apara treptat, gradat si nu brusc,astfel ar putea sa fie daunatoare. Dupa calire planta intra in repausul hibernal care are doua faze: repausul adanc care are loc in decembrie-ianuarie, perioada in care plantele nu pornesc in vegetatie si repausul fortat( ianuarie-februarie) in care daca apar temperaturi pozitive peste pragul biologic, timp mai indelungat, plantele isi pot mobiliza rezervele si sa inceapa o activitate fiziologica timpurie. Daca dupa acest inceput de vegetatie apar din nou temperaturi scazute, planta sufera o decalire si poate fi ranit de ger. Un numar mare de soiuri de trandafir nu suporta rigorile iernii din tara noastra unde clima prezinta multe caractere de tip continental: primaveri si ierni capricioase, veri foarte calduroase si ierni geroase . Conteaza mult pregatirea plantelor pentru iarna, precum si mersul vremii in decursul iernii. Stiut fiind ca ingheturile timpurii bruste din octombrie pot prinde plantele “pe picior gresit”, precum si temperaturile ridicate de peste 10 grade C in luna februarie pot provoca pornirea vegetatiei,iar eventualele geruri ce apar la sfarsitul lui februarie- inceputul lui martie pot provoca degerarea ramurilor. Protejarea tufelor se face in mod diferit in functie de modul de crestere si sensibilitatea lor fata de ger. • Trandafirii pitici (inaltimea tufelorde 40-150 cm) se protejeaza prin musuroirea cu pamant a bazei tufelor pe o inaltime de 20-25 cm. Lucrarea se face toamna tarziu, dupa primele ingheturi, dupa ce plantele s-au calit. La noi perioada cea mai buna pentru musuroire este sfarsitul lui octombrie (in zonele cele mai reci) si mijlocul lui noiembrie (in restul zonelor). • Trandafirii urcatori (ramuri lungi de peste 250 cm pana la 10-15 m) nu se pot acoperi din cauza inaltimii mari,dar si aici baza tufelor trebuie protejata ca la cei pitici. • Trandafirii de peisaj (inaltimea tufelor de 60-150-250 cm) au in general o buna rezistenta la ger dar trebuiesc protejate si ele. Pentru ca baza tufelor este foarte mare musuroitul se poate face greu. Protejarea cea mai buna este invelirea intregii tufe si legarea acestea cu rogojini. • Trandafirii cu trunchi pot fi protejati cel mai greu pentru ca trunchiul si coroana trebuiesc aplecate pana la nivelul solului si acoperite cu pamant. Aceasta operatiune este greoaie. De aceea mai buna este invelirea trunchiului si coroanei cu rogojini care asigura o protectie buna. O alta metoda ar fi insacuirea coroanei cu panza de sac, umpluta in interior cu turba sau amestec de turba . http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ93Xz09WXszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9QZPNwaMJQYO4%3Dc Mon, 08 Oct 2007 00:00:00 +0300 In familia palmierilor se numera peste 100 de genuri cu numeroase specii de origini diferite. Majoritatea palmierilor au originea in zonele tropicale si subtropicale din Mexic, Austria, Asia, Africa si Europa. Palmierii au tulpina cilindrica, care poate sa fie inalta sau foarte scurta. In majoritatea lor tulpina este neramificata, terminata cu un buchet de frunze. Au frunze mari sau chiar foarte mari, ce le-a facut cele mai preferate plante decorative prin frunze. Cu varsta frunzele se usuca, iar in urma lor raman pe tulpina o serie de cicatrice si resturi de frunze. Indepartarea frunzelor uscate se executa prin taierea lor de la baza ori de cate ori este cazul. Palmierii sunt plante cu crestere lenta. Perioada de vegetatie este vara si se simt bine in repaus iarna, la 8-12C. Iarna se uda rar. Vara palntele pot fi scoase afara, la soare sau umbra. In aceasta perioada trebuie sa udam abundent si sa fertilizam de 2-3 ori pe luna. Putem recomanda solutia nutritiva pentru plante decorative prin frunze VITAFLORA, care este ideala si pentru palmieri. Prefera spatiile luminoase dar suporta si semiumbra. Sunt sensibile la apa stagnanta, deci sa avem mare grija ca apa sa se dreneze bine. Ca drenaj folosirea granulelor de argila- FOLRIMO- este cel mai recomandat. Varful plantei trebuie ferita de stationarea picaturilor de apa, care provoaca putrezirea mugurilor. Substratul potrivit este la fel de importanta pentru dezvoltarea optima a plantelor.Aceste substraturi in afara pamantului trebuie sa mai contina si alte componenti, cum ar fi de exemplu turba. Astfel de amestecuri pot fi procurate in forma de saci de diferite marimi. Pamantul de flori universal FLORIMO contine toate componentii de care au nevoie palmierii. Pot fi:  Palmieri cu trunchi si frunze penate: frunzele sunt divizate simetric de-a lungul nervurii mediane (Phoenix canariensis, Cocos weddeliana, Howea forsteriana).  Palmieri cu trunchi si frunze palmate: petiolul este foarte viguros, lug de cel putin 50-60 cm si prevazut cu peri aspri, chiar teposi (Chamaerops humilis, Livistona chinensis, Rhapis excelsa).  Palmieri cu tulpini asemanatoare trestiei si frunze penate (Chamaedorea elegans, Chrysalidocarpus lutescens) http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs5VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9MZPNwaMJQYN4%3Dc Thu, 21 Apr 2005 00:00:00 +0300 Inca in mitologia greaca se relateaza despre �merele de aur�, care cresc in pomi. Majoritatea citricelor dulci provin din India si China. Citricele apartin familiei soiurilor cunoscute sub numele de rute, Rutaceae. Majoritatea citricelor de cultura apartin soiului Citrus, Fortunella si Porcirus. Plantele citrice sunt crescute, la noi, mai ales in ghivece mai mari sau mai mici. Cea mai buna perioada de dezvoltare este primavara, din martie pana in iunie. Atunci se pot observa atat inflorirea cat si formarea fructelor, si de obicei nu sunt probleme de clima. Daca iernatul a fost adecvat, planta creste sanatos. O camera racoroasa, bine aerisita, cu temperaturi cuprinse intre 5 si 10C este potrivita pentru aproape toate plantele citrice, in afara de soiurile din grupa Porcirus. Reprezentantii a acestei grupe pot fi tinute langa fereastra in camera de zi sau in dormitor.In cazul iernarii intr-o camera cu temperaturi ridicate cum ar fi camerele pentru locuit, trebuie sa fie asigurat un loc cat mai luminos. In timpul fazei de crestere planta trebuie udata in mod regulat. Perioada cea mai potrivita este dimineata devreme sau dupa amiaza. Cea mai buna este apa de ploaie, dar si apa de la robinet. Pentru a nu dauna plantei, substratul nu are voie sa fie prea uscat. Dar si apa acumulata este foarte periculoasa. Citricele necesita, pentru o crestere sanatoasa diferite nutrienti. La inceputul fazei de crestere va fi administrat un ingrasamant complex cu continut de microelemente. VITAFLORA a dezvoltat o solutie care este ideal pentru citrice. Prin folosirea ingrasamintelor putem stimula inflorirea si producerea de fructe. Ingrasarea cu mult azot stimuleaza foarte mult cresterea plantei, dar inhiba oarecum capacitatea ei de a inflori. Oprirea administrarii de azot si schimbarea ingrasamantului folosit cu unul care contine fosfor va stimula inflorirea si formarea fructelor. In afara de acest lucru, trebuie sa avem mare grija sa cumparam exemplare altoite, deoarece plantele care nu sunt altoite nu pot sa aduca fructe. Deoarece citricele necesita un substrat neutru (pH 6-6.5), va putem recomanda pamantul de flori universal FLORIMO, care este un substrat cu structura aerata de culoare maro, lipsit de mirosuri neplacute si continand o doza potrivita de nutrienti pentru citrici. Citricele comestibile apartin in mare parte speciilor Citrus si Fortunella. Ele pot fi cultivate in ghivece, daca sunt respectate necesitatile plantei. Unele soiuri se potrivesc foarte bine culturii de ghivece, pentru ca, si in aceste conditii rodesc abundent. Cea mai indragita este portocalul cu trei frunze, Poncirus trifoliata, deoarece nu necesita o ingrijire foarte mare. Cine este dispus sa ofere palntelor un loc ferit, chiar si in aer liber (balcon, terasa, gradina), poate sa cultive si portocalul, Citrus sinensis, mandarinul, Citrus reticulata sau lamaiul, Citrus limon. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg93Xz09WXswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9QZPNwaMJQYN4%3Dc Thu, 21 Apr 2005 00:00:00 +0300 Transplantarea sau transvazarea consta in mutarea plantei intr-un alt vas, de obicei mai mare cu cateva cm, in diametru, la un interval de timp ce poate fi de la un an la mai multi, in functie de ritmul de crestere a plantei. Perioada cea mai buna de executare a transplantarii este primavara cu care ocazie poate fi facuta si divizarea plantelor,la speciile care se inmultesc prin acest procedeu. Sunt simptome care sunt specifice spatiului insuficient de care dispun radacinile. Astfel de simptome sunt: aparitia radacinilor la suprafata pamantului, incetinirea cresterii, uscarea rapida a pamantului. Inainte de a decide transplantarea, se scoate planta din ghiveci si se observa sistemul radicular. Daca radacinile sunt brune- negricioase, chiar putrezite sau formeaza un invelis des la suprafata bolului de pamant se trece de indata la efectuarea lucrarii de tranplantare.Se elimina partile de radacini care ocupa complet partea bazala a ghiveciului. Uneori se inlatura partial sau total pamantul de pe radacini (daca pamantul s-a compactata prea tare sau este atacata de daunatori, boli). In cazul ca se reduce mult din sistemul radicular, transplantare este facuta din nou in vasul in care a stat. Recipientul in care se aseaza planta trebuie sa fie proportional cu marimea ei. Folosirea ghivecelor prea mari nu se recomanda din mai multe motive, cum ar fi: crearea unor conditii anaerobe datorita volumului mare de pamant in raport cu capacitatea de absorbtie a sistemului radicular si sa nu mentionam faptul ca disproportia dintre planta si vas este inestetica. Inaninte de utilizare, ghivecele noi din lut se introduc in apa timp de cateva ore, iar cele vechi, care au mai fost folosite, se curata si se dezinfecteaza. Mentinerea in apa a ghivecelor noi are drept scop evitarea de a nu fi dehidratate radacinile de recipient. Daca nu se respecta acest lucru, apa care primeste planta la udare va fi absorbita de peretii ghiveciului in locul radacinilor. Principalele reguli tehnice la plantare sunt: asigurarea unui bun drenaj (nisip, cioburi,granule de argint) la fundul ghiveciului, respectarea pozitiei normale a radacinilor (cu varful in jos), evitarea plantarii prea adanci care favorizeaza o serie de boli ale bazei plantei si intarzie cresterea. Pamantul folosit la tranplantare trebuie sa fie proaspat si reavan, si trebuie sa fie potrivit pentru planta (ph potrivit, nutritie potrivita). Toate aceste conditii sunt indeplinite la produsele FLORIMO a caror calitate superioara este demonstrat nu numai prin laudele celor care o folosesc ci si prin certificat ce o atesta oficial( ISO 9002). El se adauga de jur imprejurul balotului sistemului radicular in spatiul liber dintre acesta si peretii vasului, avandu-se grija ca si deasupra sa se adauge 2-3 cm de pamant. Dupa transplantare se uda abundent si se tine plantele, timp de o saptamana intr-un loc usor umbrit si mai calduros, dupa care pot fi asezate la locul lor. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw93Xz09WXsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9QZPNwaMJQYN4%3Dc Fri, 06 Apr 2007 00:00:00 +0300 Compostare este descompunerea deseurilor organice sub influenta aerului. Compostul rezultat este mai bogat in substante nutritive pentru plante, decat orice ingrasamant artificial. Este cel mai bun ingrasamant natural pe care il putem produce cu mare usurinta. Marea majoritate a deseurilor sunt potrivite pentru compostare: resturile vegetale (iarba, frunzisul, tulpini, radacini), gunoi (de la animale mici), resturi de la bucatarie (coji de legume si fructe, zatul de cafea, resturi de mancare, coji de oua). Sunt si deseuri care sunt mai putin potrivite pentru compostare: cojile fructelor exotice (in cantitati mici nu afecteaza calitatea intregului compost), hartie si carton. Deseuri interzise pentru compostare: sticla, metal, plastic, resturi de ulei si vopsele. Procesul de descompunere este un process biologic. Pentru a se forma un bun compost, trebuie asigurate conditii optime de viata pentru microorganismele care realizeaza procesul de descompunere. Factorii care influenteaza formarea unui compost bun sunt: apa- lipsa de apa blocheaza activitatea microorganismelor si astfel procesul de descompunere. Prea multa apa face ca microorganismele sa nu primeasca destul aer. aerul-aerisirea insuficienta provoaca inmultirea microorganismelor care prefera locurile umede iar odata cu ele apar si mirosurile neplacute. caldura- activitate de descompunere pe care o realizeaza microorganismele este maxima atunci cand langa aerul si apa suficienta, compostul are o temperature optima pentru procesele de descompunere. Ideal ar fi ca compostul sa aiba 40-60 grade C, deoarece astfel devine posibila compostarea naturala si curatarea de germeni nedoriti. substartele nutritive- cu cat resturile pe care le adunam sunt mai variate, cu atat compostul va fi la sfarsit mai valoros. gradul de maruntire al deseurilor- pentru o descompunere rapida a materialului de compost, edte important ca toate componentele organice de substanta mai tare sa fie maruntite. Pentru a obtine un compost de calitate si intr-un timp relativ scurt, se recomanda construirea gramezii de compost din mai multe straturi alternative de materiale organice si minerale diferite, conform urmatorului procedeu: 1. Se asterne un strat afanat de material nemaruntit de 15-20 cm. Sunt recomandabile aici taieturile de crengi si gard viu, paie, cozi de flori, frunze uscate, coji de copaci, crengi, corzi de vita de vie. Pentru a face legatura cu celelalte straturi si a mentine atmosfera favorabila fermentarii, acest strat se stropeste cu apa. Prin acest strat se poate realize drenajul compostului; apa care este in plus se va putea scurge si totodata se asigura aerisirea. 2. Primul strat de material compostabil are 10-15 cm grosime si este format din materiale organice usor degradabile: tulpini si frunze verzi de plante cultivate si de buruieni, frunze, resturi vegetale de la bucatarie. Apoi se puneun rand de pamant pe care vine inca un strat de frunzis, iarba uscata, resturi de bucatarie si gunoi de la animale. Depunerea se continua in acelasi mod pana la o inaltime de 1.5 m. Partea de sus a gramezii nu se termina cu varf ci cu o suprafata. Prima etapa a procesului de compostare dureaza maxim o saptamana si se incheie cu acoperirea gramezii cu frunze, paie, materiale textile, saci de iuta, folie de plastic etc. Este de asemenea foarte bine daca asterneti deasuprasi un strat de pamant negru de gradina. Astfel compostul se coace mai repede. Mare grija! Gramada de compost trebuie asezata pe suprafata solului si niciodata sapata in pamant, deoarece astfel riscam ca materialele folosite sa se putrezeasca in lipsa de aer. Sa cautam un loc ferit de vant, curenti de aer si umbros. Inca de la amenajarea gramezii, materialul trebuie udat din cand in cand, pentru ca sa nu se usuce prea tare. Compostul se coace dupa o desfacere in circa 4-6 luni in lunile de var, si in 6-9 luni in lunile de iarna. In timpul iernii este interzisa desfacerea compostului, pentru a se evita racirea lui. Insa in lunile de vara este indicatat desfacerea gramezii dupa 3 luni si reamestecarea. Puteti sa pregatiti una langa alta doua lazi pentru compost. Intr-una sa depozitati deseurile iar atunci cand o desfaceti puteti s-o treceti in celalalt compartiment, amestecand resturile, care dupa trei luni ar trebui sa fie aproape descompuse. Ca sa obtinem compost cu cantitatea necesara/optima de humus si ca substantele organice sa nu fie supraexploatate trebuie folosite in maxim 1 an de la terminarea coacerii. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA93Xz09WXsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9QZPNwaMJQYO4%3Dc Thu, 27 Oct 2005 00:00:00 +0300 Toamna se apropie de sfarsit, vine iarna, plantele de exterior, din gradini sau balcoane, trebuie protejate de vremea rece. Plantele pot fi protejate prin invelirea lor, dar nu cu folie, deoarece folia impiedica aerisirea plantei, transpiratia ei nu se mai poate evapora si risca sa inghete cu tot cu mladita verde. Pentru a evita acest inghet nedorit, plantele tinere si cele care sunt foarte sensibile la frig pot fi inveliti cu materiale speciale, mai ales naturale, care nu inpiedica aerisirea si transpiratia plantelor. Plantele mai mici si tineri pot fi protejate cel mai bine prin acoperirea lor cu un strat nu foarte gros de frunze sau crengi de conifere. Plantele de xterior care cresc in ghivece e bines a fie mutate la adapost. Pentru cele care sunt dificil de deplasat, se protejeaza ghiveciul, de jur imprejurul lui, se infasoara o folie protectoare sau cu rogojina de pai, as5tfel incat in vasul respective sa patrunda cat mai putina apa (din ploi sau din zapada), care ar putea ingheta. Arbustii, coniferele mici se intaresc la baza, prin infasurarea unei sfori in jurul tulpinii lor. In jurul tulpinii se poate lega si sarma subtire. Aceasta operatiune are ca scop protejarea plantei de greutatile mult prea mari (zapada) in timpul iernii. Pe timp de toamna-iarna, trebuie sa scada frecventa udarilor, pentru ca plantele intra in perioada de repaus vegetative. Nici ingrasaminte nu se mai adauga in cantitati mari. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9QZPNwaMJQYM4%3Dc Thu, 15 Nov 2007 00:00:00 +0200 Plantele foioase cu frunze persistente si rasinoasele sufera pagube insemnate din cauza zapezii ce se depune pe coroanele lor si care nu este indepartata imediat. Indepartarea zapezii se face cu usurinta, daca folosim o sipca care are la varful ei montata o paleta-evantai,confectionata din fibre flexibile din material plastic sau nuiele. Flexibilitatea acestei nuiele-evantai, va asigura inlaturarea zapezii fara sa produca ranirea ramurilor. Inlaturarea zapezii imadiat dupa depunerea sa, cand este inca afanata, este o lucrare de intretinere de mare importanta si orice intarziere in executarea ei poate produce pagube imense, in special coniferelor, distrugandu-le varfurile si ramurile sau chiar frangandu-le trunchiurile. Aceste pagube sunt de nerecuperat si pot duce la mutilarea sau pierderea totala a unor exemplare unice, de mare voalare decorative. Formele columnare sau piramidale de foioase de frunze persistente cat si cele rasinoase, sufera de asemenea, din cauza poverii zapezii. Aceste forme se protejeaza prin legarea coronamentelor. Legarea se face cu sfoara, incedand de jos si mergand in spirala pana la varf. Legarea prea timpurie sau intrzierea dezlegarii oroanelor in primavara, vor avea consecinte asupra aspectului decorative al plantelro, deoarece produce uscarea unor parti a frunzisului din interior si aparitia de goluri in coroane. Primavara devreme, odata cu topirea ultimelor zapezi si disparitia pericolului de inghet, se va proceda la desfacerea musuroaielor si dezgroparea sau dezvelirea plantelor care au fost protejate in timplui iernii. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs1VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9QZPNwaMJQYM4%3Dc Sat, 25 Nov 2006 00:00:00 +0200 Mulcirea solului este lucrarea de acoperire a solului din jurul plantelor sau chiar pe toata suprafata, cu diferite materiale, cum ar fii: frunze, turba, muschi, cetina, mranita bine descompusa. De obicei mulcirea se face in tot timpul anului, mai putin toamna. Scopul mulcirii facuta in timpul iernii este sa previna vatamarea plantelor din cauza gerului, in special a celor sensibile la temperaturile scazute, cu sistemul radicular raspandit aproape de suprafata solului si la care inghetarea radacinilor le-ar produce vatamari serioase. Mulcirea efectuata iarna mai are avantajul ca impiedica intrarea prea timpurie in vegetatie a plantelor, ferindu-le astfel de efecte daunatoare ale imghetului tarziu si al brumelor. Pentru mulcirea de iarna materialele folosite pentru acoperire se asterne in jurul plantelor, intr-un strat mai gros decat in cazul mulcirii de vara. Stratul protector recomandat este de 8-12 cm. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXs2VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9QZPNwaMJQYM4%3Dc Wed, 03 Jan 2007 00:00:00 +0200 Cactusii, acest minunat si interesant grup de plante ornamentale, intalniti frecvent in colectiile gradinarilor botanice sau particulare, isi fac tot mai mult prezenta in apartamentele sau casele noastre, demonstrand interesul deosebit pe care il reprezinta. Aspectul lor gingas sau masiv, forma globulara sau columnara, costata sau plata, uneori forme aberante, incredibile, incalceala de spini sau absenta acestora, culoarea de la verde deschis la maro sau clorofil deficitarele de la galben deschis la rosu intens, violet sau mai multe culori pe aceeasi planta, produc un ineres deosebit, o curiozitate greu de stapanit pentru toti oamenii care indargesc natura. Cactusii au fost cunoscuti inca din cele mai vechi timpuri de catre popoarele stravechi ale continentului American, aztecii si maya in nord si incasii in sud. Pentru popoarele americane, cactusii constituiau plante de cult religios si mai putin caracter utilitar. Astfel unele specii ca Opuntia, cu forme rotunde sau cilindrice, erau considerate simbolul soarelui si adorate ca zeii. Despere aducerea cactusilor in Europa, ca de astfel a multor plante tropicale, se cunosc putine lucruri, multe indicii conduc la prima calatorie a lui Cristofor Columb in America, ai carui marinari au fost primii europeni care au vazut si au adus in Europa acste curioase si interesante plante. Chiar si Cristofor Columb la intoarcerea din calatorie ar fi adus reginei sale un bucset de flori si multe plante eotice, printre care si cactusi, specii de Melocactus si Opuntia. Probabil multe generatii de marinari ai flotei spaniole si ulterior europene care au acostat pe tarmurile celor doua Americi au adus la intoarcerea acestei curiozitati pe continentul nostru. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs4VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9QZPNwaMJQYN4%3Dc Thu, 14 Jun 2007 00:00:00 +0300 Temperatura In mediul lor natural, cactusii ca plante xerofile supoarta uneori temperature de 60 garde C si aproape permanent temperature de peste 40 grade C. Forma foarte diferita a tulpinilor, prezenta coastelor sau mamilelor reprezinta un mijloc de aparare impotriva supraincalzirii. In perioada de plina vegetatie, care corespunde lunilor de vara, cactusii au nevoie de multa caldura, in timp ce in perioada de repaus, care corespunde anotimpului secetos, plantele au nevoie de mai putina caldura. Nerespectarea ritmurilor biologice ale plantelor, prin mentinerea lor in vegetatie continua, influenteaza nefavoarabil formarea bobocilor florali in timpul primaverii. Temperatura optima in sere sau in camere de iernare, pentru majoritatea cactusilor este de 8-10 garde C. Temperaturile scazute au un rol mult mai important in viata cactusilor decat se presupune in general. Lumina in viata cactusilor Prin origine lor, cactusii, sunt plante pretentioase la lumina, fiind denumite in zonele de origine si „copiii soarelui”. In general se recomnada sa avem o actiune directa a luminii solare in cultura de cactusi. S-au constatat si greseli in iluminarea plantelor: o plnata iluminata insuficient se deformeaza si capata o culoare galben-verzui, cu o slaba putere de sustinere. Modificari datorate unei cantitati prea mari de lumina nu se observa la cacutsi, dar pot aparea cand schimbam locul de asezare. Pentru plantele din zonele insorite, trecerea brusca de la iarna posomorata la primele zile insorite de primavara, constituie un soc neobisnuit. Pentru a evita acest lucru cultivatorul trebuie sa-si ocroteasca plantele; sa le aclimatizeze treptat cu lumina puternica a soarelui de primavara. Se poate influenta perioada de inflorire a cactusilor, prin aplicarea conditiilor impuse de fotoperiodim. In timp ce plantele d ezile lungi au nevoie de 12-15 ore de iluminat pentru o dezvoltare normala, plantelor de zile scurte, din care fac parte si cactusii, le sunt necesare doar 8-10 ore zilnc de iluminare. Aerul Cand vorbim despre hranirea plantelor ne gandim, de obicei, doar la substantele nutritive si mai putin la aer. Aerul este principala sursa de bioxid de carbon, azot, oxigen, elemente atat de importante in viata plantelor. In procesul de fotosinteza, planta isi prepara substantele necesare folosind atat substantele preluate prin intermediul sistemului radicular din sol, precum si elementele luate dierct din atmosfera. Cantitatea de aer necesara plantelor este in functie de starea de vegettie. Astfel, in primavara, cand practic cactusii intra in vegetatie, este ecesara o alimntare permanenta cu aer proaspat a incaperilor in care sunt pastrate plantele. In perioada de iarna cand cactusii sunt in perioada de repaus, cantitatea de aer este mai mica, fiind necesara din cand in cand o aerisire, deoarece un aer inchis este favorabil raspandirii bacteriilor. Este necesar sa pastram si o anumita umiditate constanta a aerului, mai ales in perioadele de iernare, prin umidificarea aerului si nu a solului. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs5VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9QZPNwaMJQYN4%3Dc Fri, 10 Aug 2007 00:00:00 +0300 Apa Importanta apei este binecunocuta pentru cultura plantelor. Ea dizolva substantele nutritive din sol, transformandu-le in solutii diluate, usor de asimilat de catre plante prin intermediul sistemului radicular. In natura plantele dispun de apa provenita din precipitatii, sau o iau din sol, roua, aer etc. Chiarsi in zonele cele mai secetoase plantele procura apa din roua sau aer. Fara umiditate nici o planta nu poate rezista timp indelungat. O planta tanara necesita o cantitate mai mare de apa decat o planta matura, sau o plante in plin stadiu de florificare necesita o cantitate mai mare de apa decat in starea de vegetatie. Daca nu vom tine seama de aceste conditii impuse de ciclul de vegetatie al plantelor, vom putea avea surpriza de a pierde plante. Un exces de umidiatate umple golurile dintre particulele solului, eliminand aerul, astfel respiratia normala a radacinilor este impiedicate, radacinile vor murii treptat, in final distrugandu-se intregul sistem radicular al plantei. Umiditatea excesiva si caldura sunt in acelasi timp conditii excelente pentru dezvoltarea bacteriilor, ciupercilor si a algelor. Coletul plantei va fi atacat de acestea si treptat va incepe putrezirea, extrem de periculoasa prin faptul ca la cactusi nu este atacat exteriorul plantei, deci nu poate fi sesizata, ci urca prin cilindrul central spre conul de crestere. Multi dintre noi credem ca plantele din familia Cactaceae fiind plante ce provin din deserturi, cu rezistenta mare la seceta, necesita cantitati mai reduse de apa. Aplicand acesta teorie in practica, dupa o perioada de timp se constata ca plantele isi incetinesc ritmul de dezvoltare, treptat tulpinile se atrofiaza, iar in final plantele mor. Plantele nemaiavand posibilitatea de alimentare normala incepe sa-si consume substantele de rezerva acumulate in tulpina. Volumul acesteia se reduce treptat, iar odata terminate aceste rezerve, planta moare. Nu numai cantitatea ci si calitatea apei este foarte importanta pentru plante. In conditiile in care solul strabatut este calcaros, apa va dizolva sarurile de calciu devenind o apa dura, care nu este indicata plantelor. Calitatea apei consta si in reactia chimica a ei. Este cunoscut faptul ca plantele pot vegeta intr-un mediu neutru sau usor acid, respectiv intre un pH= 4 si un pH= 8. Cactusii prin natura din care provin, necesita un mediu slab acid cu un pH de 5-6. Putem recomanda solutia nutritiva pentru cactusi VITAFLORA, care datorita continutului sau se foloseste pentru toate tipurile de cactusi si plante suculente. Solul Cactusii, in general, provin din zone muntoase, de podis sau desert, cu soluri formate prin degradarea rocilor vulcanice, fiind bogate in silicati naturali si un continut redus de humus. Pentru plantele luate in cultura nu pot fi folosite solurile existente, ele trebuie modificat, apropiate de compozitia celor din zonele de origine, respectiv inbogatirea in silicati naturali si reducerea proportionala a humusului. S-a constatat insa ca plantele de cactee se pot dezvolta foarte bine, inflori si fructifica chiar in conditiile unor soluri modificate. Aceste soluri se pot obtine prin realizarea unor retete stabilite print-o analiza aproximativa a compozitiei solurilor originare. Un astfel de amestec este pamantul de flori tip cactusi FLORIMO. Substartul este conceput in special pentru cactusi si plante suculente, avand in vedere nevoile speciale a plantelor din acesta grupa. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw93Xz09WXswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9UZPNwaMJQYN4%3Dc Thu, 16 Aug 2007 00:00:00 +0300 Plantele de camera sunt in general destul de tolerante fata de temperatura. Asa se explica faptul ca ele izbutesc sa supravietuiasca variatiilor de caldura, uneori destul de mari, de la zi la noapte sau la vara la iarna. Cu cat o specie este mai ingaduitoare sub acest aspect cu atat este mai convenibila si in mod evident, mai populara. Atentie insa, variatiile brusce si frecvente de temperature, datorate uneori curentilor de aer, sunt cauza caderii frunzelor. Situatia mai dificila cu care se confrunta deseori plantele de partament este caldura din timpul noptii pe perioada de iarna. Schimbarea alternantei normale a caldurii de la zi la noapte (temperature nocturna trebuie sa fie cu catva grade mai redusa) conduce la oboseala si epuizarea plantei. Temperatura trebuie corelata cu lumina si umiditatea. Cu cat un spatiu este mai calduros cu atat trebuie sa fie si mai luminos, deoarece caldura accelereaza procesele de crestere, dar numai cu ajutorul luminii planta poate sa sintetizeze si sa acumuleze noi energii. Multor plante tropicale le-ar conveni caldura de iarna din spatiile noastre locuite, dar lumina insuficienta si aerul uscat le fac sa sufere. Intr-o camera cu caldura uscata, mai devreme sau mai tarziu, plantele vor arata simptome de discomfort si vor fi invadate totodata, de tot felul de daunatori. Dimpotriva, o serie de specii se simt mai bine la racoare in timpul iernii. Asemenea perioadei reci sunt extreme de importante pentru formarea florilor la multe specii subtropicale. Iarna, in cazul florilor plasate langa ferestra, se poate intampla ca diferentele de temperature la numite ore ale zilei sa fie destul de mari (de exmplu soarele incalzeste planta, dar pamantul din ghiveci ramane rece). Absorbtia apei si a hrnei este impiedicata intr-un pamant rece, iar planta se ofileste. Acest fenomen se accentueaza atunci cand pamantul este prea umed. in acesta situatie lastarii si frunzele incep sa atrne sis a cada datorita asa ziselor “picioare reci” ale plantelor. Temperatura la radacini ar trebui sa fie mai degraba superioara celei de la nivelul partilor aeriene ale plantei. Diminuarea udarii se impune intr-un asemenea caz. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA93Xz09WXsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9UZPNwaMJQYO4%3Dc Sat, 18 Nov 2006 00:00:00 +0200 Viata plantei este conditionata de prezenta apei in tesuturile ei. Fara apa, celulele vegetale nu au presiune si putere de absorbtie, nu pot prelua substantele nutritive din pamant, transpiartia se micsoreaza iar suparaincalzirea care se produce poate cauza moartea plantei. Multe flori sunt distruse din dragoste excesiva manifestata prin administrarea peste masura a apei. Deci supradozarea apei are aceeasi effect distrugatoare. Excesul de apa elimina oxigenul necesar radacinilor, iar acestea se asfixiaza si incep sa putrezeasca. Se intampla asa zisul fenomen de “umezeala blocata” care constituie una din cauzele principale ale pieirii plantelor de camera. In timpul perioadei de vegetatie active care incepe primavara si dureaza pana spre sfarsitul lunii august, toate plantele necesita sa fie udate des, astfel ca pamantul din ghiveci sa nu se usuce complet niciodata. Dimpotriva, iarna, cand plantele trec printr-un repaus, marcat de incetinirea sau incetarea cresterii, apa se aplica rar si numai atat cat sa nu se usuce prea tare pamantul. Plantele care nu prezinta cresteri noi se uda mai putin. Unele specii, in perioda de iarna si in conditii de temperature scazuta, se multumesc cu simpla afanare a stratului de deasupra a pamantului din ghiveci. O plant care este pusa intr-un loc insorit sau intr-o camera incalzita, evident, ea necesita mai multa apa decat una asezata la umbra sau intr-o camera neincalzita. Daca substratul este prea uscat datorita unei perioade indelungate in care nu s-a udat (situatie intalnita pe timpul iernii), prima udare (de primavara de exemplu) se executa profound pin scufundarea ghiveciului intr-un vas mai mare cu apa. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9UZPNwaMJQYM4%3Dc Fri, 24 Nov 2006 00:00:00 +0200 In functie de originea lor plantele au nevoie de conditii uniforme pe parcursul anului sau dimpotriva cu perioade marcate de frig sau seceta care le determina sa intre intr-o perioda de repaus mai mult sau mai putin important in viata plantei. Multe plante au nevoie de odihna atat pentru formarea florilor cat si pentru a se mentine intr-o stare mai buna. Pentru a se mentine in repaus, in acesta stare de odihna, pe durata a circa 2-3 luni, plantele au nevoie de conditii diferite in functie de exigentele speciei: fie locuri luminoase si reci, fie spatii intunecoase, calde sau reci; alimentarea cu apa si hrana redusa sau oprita. Deoarece cea mai mare parte a plantelor de camera provin de la tropice, ele se simt bine la noi primavara si vara, anotimpuri cu lumina si caldura multa, iar toamna si iarna sufera din cauza insuficientei acestor factori. De aceea, ele au tendinta sa intre intr-o perioada de repaus evidentiat de fapt ca inceteaza sa emita lastarinoi, iar cei pe care ii are deja nu mai cres in lungime. Multor plante tropicale le-ar conveni caldura din camerele noastre de locuit, dar lumina putinasi aeul uscat nu le piesc. Ele trebuie ajutate sa se odihneasca, sa suporte bine acesta puza, cu doze reduse de apa si hrana si, daca este posibil, temperature mai scazute decat cele obisnuite. Intrucat, iarna, lumina din camera este mult diminuata, se are grija ca aceste plante sa fie asezate in locurile cele mai luminoase. Plantele originare din zonele aride, cum sunt cactusii, agava, aloe, sanseviera este bines a petreaca iarna la temperature destul de scazute, pentru unele dintre ele chiar 2-5 grade C, si aproape fara sa fie udate. Acesta odihna le va face ca in primavara sa se invioreze rapid, sa aiba cresteri viguroase si flori dintre cele mai frumoase. Iarna, plantele de camera se confrunta deseori cu aerul prea uscat din incaperile incalzie. In acesta situatie planta elimina prin transpiartie canitati mai mari de apa si lucrul acesta presupune folosirea de energie in plus si evident slabirea ei. Umiditatea aerului trebuie asigurata prin aerisiri repetate si alte procedee prezentate anterior. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9UZPNwaMJQYM4%3Dc Tue, 30 Jan 2007 00:00:00 +0200 Este un cactus epifit de padure, provenind din Brazilia, ce devine foarte decorativ in sezonul de iarna prin florile sale. Este o specie foarte asemanatoare cu cea de Rhipsalidopsis si adesea confundata cu acesata. Este numita si Cactusul de Craciun deoarece infloreste in jurul sarbatorilor de Craciun. Planta infloreste numai daca timp de cateva luni inainte de sezonul de iarna nu i se schimba amplasarea, de aceea se mai numeste si "nu ma deranja". Schlumbergera are tulpini segmentate, turtite, asemanatoare, care atarna, fiind recomandate din acest motiv ghivecele suspendate. Areolele terminale sunt usor mai alungite si din ele se formeaza florile dispuse fie singular, fie in pereche. Florile sunt exotice, cu petalele rasucite si stamine mai proeminente. Varietatea de culori a florilor este foarte mare, de la alb, roz, rosu purpuriu, violet, portocaliu si galben. Schlumbergera se dezvota bine intr-un loc luminos, pana la semiumbrit, vara putand fi scoasa afara intr-un loc adapostit. In perioada de repaus din august pana in octombrie necesita temperaturi de 12-15°C si udat mai rar. Perioada de repaus incepe cand se ofilesc florile si nu mai apar boboci noi. La sfarsitul acestei perioade, se recomanda transpalntarea intr-un ghiveci cu putin mai mare si intr-un amestec nou de pamant. Cand vremea este calda, planta trebuie stropita des cu apa calduta deoarece planta este in perioada de crestere. Substratul trebuie udat moderat, lasandu-se sa se usuce solul intre doua udari. La inceputul toamnei planta poate fi adusa in interior, administrandu-i ingrasamant lichid bogat in potasiu, pana cand inceteaza procesul de inflorire. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXs1VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9UZPNwaMJQYM4%3Dc Thu, 07 Dec 2006 00:00:00 +0200 Poinsetia a devenit un simbol al perioadei Craciunului. Este originar din regiunile muntoase, umede, ale Mexicului si Americii Centrale. Poinsetia era cultivata de aztecii mexicani inca inaintea cresterii lor. Partea decorativa a plantei o constituie frunzele terminale colorate in rosu, numite bractei ce sunt asezate ca intr-o stea. Aztecii foloseau aceste bractei la obtinerea unei tincture colorante si latexul plantei la prepararea unor medicamente pentru combaterea febrei. In secolul al XVII-lea, preotii franciscani ii utilizau florile in procesiunile si sarbatorile religioase. La noi, cultivarea si popularizarea sa a inceput in anii '60, iar in scurt timp planta a devenit de nelipsit in decorurile de Craciun. O legenda mexicana explica de ce Poinsettia a inceput sa fie asociata cu Craciunul. Conform acesteia, un copil care nu isi permitea sa cumpere un cadou pentru a ii oferi lui Christos a culesc in Ajunul Craciunului cateva flori de pe marginea drumului. Copilul fusese educat ca un dar, chiar si umil, oferit cu dragoste, va fi acceptat de Dumnezeu. Astfel el a adus buchetul de Poinsettia la biserica, o data inauntru au inflorit in binecunoscutele “flori rosu-verde”. Congregatia care a fost martora acestui eveniment a simtit ca a fost martora unui miracol de Craciun. Desi este considerata o planta cu flori, partea decoartiva o constituite bracteiile colorate in diferite culori: rosu, roz, alb si galben. Adevarata floare este mica, nesemnificativa din punc de vedere decorative, galbene, lipsite de sepale si petale, se formeaza iarna in varful tulpinilor. Are frunze mari, eliptice sau ovale, cu marginea intreaga sau usor lobata. Pe fata inferioara prezinta pubescenta fina. Sunt verzi si sunt dispuse pe tulpini fragede care contin latex. Poinsetia infloreste in zilele scurte de iarna, dar cultivatorii pasionati le pot determina sa infloreasca in orice perioada a anului, prin manipularea iluminatului. Este o planta perena care dupa inlorire trece printr-o perioada de repaus de cca 2 luni. In aceasta perioada toate frunzele isi schimba culoarea in verde si uneori cad. In general, poinsetia este considerata a fi planta de sezon, si se arunca dupa inflorire. Pentru a fi determinata sa infloreasca din nou, ea trebuie sa primeasca ingrijiri speciale. Dupa caderea frunzelor, planta se pastreaza in repaus cu udare redusa pana la inceputul verii, apoi se transplanteaza intr-un alt ghiveci, se scurteaza lastarii pentru a determina vegetatia, se uda si se fertilizeaza. Este considerate ca fiind o planta de sera calda. Solicita caldura multa atat in aer, cat si in sol. In perioada de repaus putem aseza planta intr-o incapere mai racoroasa (10-12 garde C). Corelatia favorabila dintre lumina si caldura poate duce la cresterea unor bractei lungi, mari, intens colorate. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw94Xz09WXs2VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9UZPNwaMJQYM4%3Dc Wed, 30 Nov -001 00:00:00 +0139 Reusita prinderii unei plante depinde, printre altele, si de mentinerea unui echilibru cat mai bun intre absorbtia apei de catre radacini si evaporarea ei prin partile aeriene. Un arbore sau arbust de curand plantat nu are inca formata o retea de peri absorbanti, masa veche de radacini fiind redusa cu ocazia taierilor de fasonare. Apa distribuita la baza plantei este absorbita cu greu si in cantitati reduse fata de nevoile plantei, tocmai din cauza unui volum redus al sistemului radicular si in special cel a perilor absorbanti. Pentru a se atenua acest dezechilibru temporar intre absorbtia apei de catre volumul redus de radacini si evaporatia prin partile aeriene, daca partile aeriene ale plantelor nu au fost umezite in mod natural prin apa de ploaie, se intervine cu o lucrare culturala foarte importanta, numita “ploaie artificiala”. Lucrarea consta in “inbaierea” intregii plante (trunchi si coroana), cu o ploaie fina. Aceasta are ca effect atenuarea temperaturii ridicate din timpul verii, schimbarile bruste de temperature si umezeala ale aerului, micsorand astfel procesul de evaporare al apei prin frunze, imbunatatind asimilarea si respiratia plantelor prin spalarea prafului de pe frunze. Coronamentele si trunchiurile se stropesc cu furtunul prevazut cu o doza de pulverizare fina a apei. Pentru a se evita ofilirea frunzelor, stropitul se face seara sau dimineata in zori, niciodata ins ape arsita. Cantitatile de apa ce se administreaza depend de volumul plantei. Este important de retinut faptul ca stropitul este bine facut atunci cand partile aeriene ale plantei au fost bine imbaiate sin u a mai ramas nici o portiune neumezita. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs3VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9UZPNwaMJQYN4%3Dc Thu, 01 Dec 2005 00:00:00 +0200 Stramosul plantelor citrice si patria lor nu sunt cunoscute nici pana astazi. In opinia multor cecetatori, plantele citrice provin din Asia de Sud-Est, mai probabil in regiunea prehimalaiana sau din Arhipelagul malaiezian. Au ajuns in Europa probabil in jurul anului 1500, navigatorii portughezi au adus cu ei fel de fel de citrice dulci din India si China. Inaintea lor, arabiiadusesera deja citricele acre sau amare. Una dintre cele mai specii cultivate era Citrus medica, cunoscuta prin intermediul incursiunilor razboinicice ale lui Alexandru cel Mare si numita de greci “marul persan” sau “de leac” Romanii au cultivat citricele in Italia. La evrei, inca de timpuriu, soilu Etrog, Citrus medica, a servit unor scopuri religioase. Citricele sunt fructe cu o mare valoare gustative si nutritive care pot fi prelucrate intr-o multitudine de moduri. Gustul dulce, dulce-acrisor sau acru este dat, in primul rand, de continutul in glucoza, fructoza si zaharoza, de acidul citric, acidul tartic si cel malic, ca si de diverse substante aromatice. Pulpa fructelor contin o multime de minerale necesare ca fosforul si fierul, precum si circa 14 vitamine, ale caror concentratie variaza in functie de soi. Astfel, continutul mediu de vitamina C al lamaii este de 44 mg/100g de suc, al portocalei este de 59 mg/100 g. Citricele mai contin vitamina A, complexul vitaminic B, vitaminele E si P ca si diverse alte elemente necesare vietii. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs4VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9UZPNwaMJQYN4%3Dc Mon, 11 Dec 2006 00:00:00 +0200 Probabil ca este unul dintre cele mai placute si mai asteptate momente petrecute in familie de Craciun este impodobirea bradului. Cu toti ne dorim un brad deosebit, pe care sa il aratam si prietenilor si sa fim mandri ca avem cel mai frumos brad. Bradul se regaseste in numeroase traditii, nu numai de Craciun. Fiind un pom mereu verde, oamenii l-au asociat cu viata, trainicia, siguranta, prietenie si l-au inclus in toate evenimetele importante ale vietii. Cel mai indragit si raspandit Brad de Craciun este Molidul- Picea abies. Este un arbore falnic, care la noi in tara ajunge la 50 m inaltime. Coroana este conic-piramidala. Frunzele sunt aciculare, ascutite, rigide, cu 4 muchii, verzi, lucioase, dispuse pe niste pernite proeminente. Un alt soi indragit ca Brad de Craciun este Bradul Argintiu-Abies concolor. Este recomnadat pentru oameni mai exigenti deoarece este mult mai scump, dar merita. Are o inaltime ceva mai mica decat molidul. Coroana este conica, trunchiul drept, cu scoarta cenusie-deschisa. Frunzele sunt aciculare, alb-verzui-argintii sau verzi-albastrui, curbate in sus, lasa prin strivire un miros aromatic, placut. Specialistii in decoratiuni interioare ne recomanda in primul rand san u folosim prea multe culori in podoabele de pom. Ideal ar fi san e limitam la doua: rosi si auriu, pentru o atmosfera calda, familiara, alb si albastru pentru o atmosfera protocalara. Iata si cateva lucruri interesante legate de brad si de traditiile de Craciun in alte tari: - Marea Britanie: bradul este impodobit mult mai devreme decat in Romania, de regula pe la jumatatea lui Decembrie. - Cuba: aici cea mai importanta perioada este Ajunul Craciunului, denumita “nochebuena” (Noaptea cea buna). Masa traditionala inseamna pentru cubanezi friptura de porc, fasole neagar servita cu orez si plante traditionale Yuca sub forma de piure. - Noua Zeelanda: copacul ce este impodobit de Craciun se numeste Pohntokawa. Deoarece foarte multi oamnei din emisfera nordica traiesc acum in Noua Zeelanda a devenit o obisnuinta sa serbeze Craciunul de doua ori intr-un an- o data pe 25 decembrie si a doua oara in iulie, atunci cand este mijlocul iernii. - Elvetia: Samichlaus (Mos Craciun) are intodeauna sarcina grea de a adduce si pomul de Craciun in casele oamenilor. Acest obicei se pastreaza inca din 1775. - America Latina: spaniolii si portughezii au introdus pomul de Craciun in America Latina, dar cum acolo nu exista conifere, sud americanii decoreaza cactusii, pini, sau brazi din plasti. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXs5VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9UZPNwaMJQYN4%3Dc Mon, 18 Dec 2006 00:00:00 +0200 Arta bonsaiului a aparut in oriental indepartat, unde este considerat o exprimare a armoniei intre cer si pamant, intre om si natura. Bonsai este o expresie japoneza care se poate traduce prin �planta de ghiveci; bon= ghiveci, ai sai= plant, fiind folosita ca atare insa in toate limbile lumii. Este numele dat unei forme de arta, originala din China. Aceasta forma de arta specific orientala urmareste recrearea naturii intr-un peisaj miniaturizat si idealizat, bazandu-se pe studiul cresterii plantelor in mediul natural. Arta a fost prezentat in Europa la sfarsitul secolului XIX, la Paris, in timpul expozitiilor din anii 1878, 1889, 1900 si apoi la Londra in 1910. A fost introdusa de calatori, ce descoperisera Orientul. Ca o ironie a sortie, faptul ca bonsai au devenit asa de cunoscuti in Europa se daotreraza celui de-al Doilea Razboi Mondial. Militarii si diplomatii ce s-au intors din perioada de serviciu in Japonia au adus suveniruri. Incepand cu anul 1920, scule create special pentru bonsai, incluzand clestele-concav; au devenit disponibile in Japonia. In zilele noastre, arta bonsailor se practica in lumea intrega, si diferentele de cultura, de climat si de specii proprii fiecarei tari provoaca dezvoltarea stilurilor si a tehnicilor noi. Ce fel de plante pot fi adaptate la cresterea in ghiveci? Majoritatea plantelor folosite intra in categoriile arborilor si arbustilor. In alegerea unui specimen pentru transformarea in bonsai, sunt importante cateva aspecte: trunchiul sa fie cat mai interesant si un bun aranjament al crengilor, culoarea atraciva, marime compacta, frunze mici si texturate, florile si fructele fiind accesori suplimentare optimale. Iata cateva specii indragite ca plante bonsai: Azalea (Rhododendron) indica, Alnus, Salix alba, Pinus parviflora, Ficus retusa, Acer palmatum, Carpinus betulus, Ginkgo biloba, Ulmus parvifolia, Chenomeles lagenaria, Pinus parviflora, Malus, Pyracantha, Wisteria floribunda. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA93Xz09WXswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9YZPNwaMJQYO4%3Dc Mon, 24 Sep 2007 00:00:00 +0300 Substratul este elementul cel mai important , cand vorbim despre udarea bonsailor. De calitatea acestuia depinde daca apa ajunge, sau nu , la toate ramificatiile radacinii. Substratul pentru bonsai nu trebuie sa contina particule mai mici de 2-3 mm. Chiar si adaosul organic, fie ca e turba, coaja de pin, etc., este cernut si se pastreaza doar granulele coraspunzatoare. Trebuie sa fie format din materiale care sa absoarba foarte bine apa, pe care apoi s-o elebereze treptat radacinilor. Cand udam un bonsai, solul acestuia trebuie saturat de apa. Cand avem un substrat bine format si asezat in vas, este simplu: folosind o stropitoare cu gauri fine, udam pana ce apa iese prin gaurile de evacuare ale vasului. Asta nu inseamna ca la primele picaturi de apa observate, ne orpim. Udam in continuare pana ce apa curge, efectiv, prin gauri pentru a avea garantia ca a ajuns la toate ramificatiile radacinii. E bine ca procedeul sa se repete dupa 10-15 minute. Urmatoarea udare se face dup ace suprafata solului a avut timp sa se usuce. Prin suprafata solului nu intelegem primul strat de particule, ci stratul superior in profunzime, pe o adancime de aprox. 1-2 cm, in functie si de adancimea vasului. Acest lucru poate surveni la o zi, la doua, sau la o saptamana de la udarea anterioara. De aceea, copaceii trebuie observati si inspectati zilnic. Anotimpul este unul dintre acele factori importanti care influeteaza modul de administrare a apei. De primavara pana toamna, in perioadele de maxima crestere, udarea sa fie mai generoasa fata de iarna cand nu vom uda deloc, sau vom mentine doar umiditatea, in cazul anumitor specii. De asemenea, vara cand temperaturile devin caniculare si aerul uscat, vom avea grija sa pulverizam des si intens. Vara vom uda seara tarziu, pentru a mentine umiditatea pe tot timpul noptii, pe cand iarna, vom face eventualele udari dimineata tarziu, evitand ca inghetul din timpul noptii sa ne afecteze plantele. Un alt fator care inflenteaza mdul de administrare a apei este varsta plantei. Daca e vorba de o planta tanara pe care abia o formam ca bonsai si lucram inca la dezvoltarea anumior parti ale acesteia, cum ar fi cresterea in dimetru a trunchiului, tabilirea ramurilor principale, etc., vom uda in consecinta stimuland cresterea. Daca este vorba de un arbore de 30-40 de ani, deja format si a carui forma vrem sa o pastram cat mai mult posibil, vom uda mai atent, mai cu masura. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ93Xz09WXsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9YZPNwaMJQYO4%3Dc Thu, 27 Sep 2007 00:00:00 +0300 Un bonsai nu este un obiect oarecare pus intr-un colt doar pentru a fi admirat. Este o planta vie, ce are nevoie de ingrijire constnta, de multa grija si de pasiune. Este in totalitate dependent de posesor. In schimb veti fi recompensat cu tot ce are mai bun de oferit, incepand cu noi frunzulite, pana la flori inmiresmate si fructe superbe. Cresterea acestor copacei nu este grea, este chiar foarte usoara, singura conditie fiind implicarea totala in ingrijirea lor, fara nici un pic de superficialitate. Aveti doua posibilitati de a va apuca de bonsai: una rapida si usoara, si una lenta si grea. Cea rapida este cumpararea unui bonsai gata facut si cea lenta si mai grea este cumpararea unui copac de la o sera si modelarea acestuia. Primul bonsai ar trebui sa fie unul gata format, preferbil cat mai ieftin, in cazul in care acesta moare, va putea fi usor reinlocuit fara ca pierderea lui sa constituie o problema financiara grava. Apoi, odata cu trecerea timpului si cu acumularea de experienta, se pot achizitiona si alti bonsai, din ce in ce mai scumpi si ami frumosi. Primul pas se va petrece chiar in locunita Dvs.. Daca bonsaiul este de interior, atunci trebuie sa va asigurati ca aveti un loc cu suficienta lumina; cum ar fi in fata unei ferestre. O a doua conditie este temperature, preferabil este intre 18 si 25 grade C. O a treia conditie este umiditatea. Bonsai-ul necesita o constanta umiditate. In cazul in care bonsai-ul va fi de exterior, atunci trebuie sa aveti in vedere ca o sa va trebuiasca un loc pentru iernat, preferabil un garaj, sau un loc neincalzit, protejat de bataia vantului. Deasemenea, un loc usor umbrit, astfel incat planta sa nu stea in soarele dupamiazii. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9YZPNwaMJQYM4%3Dc Wed, 30 Nov -001 00:00:00 +0139 1. Stilul vertical drept Cel mai important lucru la acest stil este ca trunchiul sa fie perfect drept, ingustandu-se in mod natural si uniform de la baza catre varf. Prima ramura de la baza este si cea mai lunga si se cauta ca ea sa creasca circa o treime din inaltimea copacelului. Urmatoarea ramura trebuie sa fie exact de partea opusa primei si putin deasupra ei, si asa mai departe pana in varf, lungimea lor scazandu-se pe masura ce ne deplasam catre varf. Pentru acest stil sunt recomandate urmatoarele specii: molibul, artarul, pinul, si ienuparul. Copacii cu fructe sunt nepotrivite. 2. Stilul vertival liber In cazul unui bonsai crescut in stil vertical liber, trunchiul trebuie sa se aplece catre dreapta sau stanga si nici odata catre privitor. Regurile principale sunt aceeasi ca la prima, doar ca acesta este incovoiata. Trunchiul este mult mai apropiat de formele naturale ale unui copac expus agresiunilor mediului, luand forme neasteptate crengile fiind pozitionate sa contrabalanseze acest effect. Coroana acestei tip de bonsai trebuie sa fie foarte bogata si de obicei pleaca imediat de la baza trunchiului. Specii recomnadate: artarul japonez (Acer palmatum), artarul trident (Acer buergeriana), fagul si toate coniferele, precum si toate speciile ornamentale(marul, rodiile). 3. Stilul oblic Fie curbat sau drept, intregul trunchi se inclina ori la dreapta ori la stainga la un anumit unghi fata de vertical, dar niciodata cu partea din fata a copacului. Acest stil este relativ simplu si poate fi obtinut prin mai multe metode: fie prin legarea trunchiului la varste fragede, dandu-i inclinarea necesara, fie prin amplasarea ghiveciului pe un plan inclinat, fortand copacul sa creasca anormal. Pentru acest stil sunt potrivite toate speciile, printre cele mai potrivite sunt coniferele. 4. Stil cascada Trunchiul copaceii care coraspund acestui stil au o tuguiere naturala spre varf si lasa impresia unor forte ale naturii care se opun celor de gravitatie, ramurile apar ca si cautand lumina. Pentru un astfel de bonsai este necesar un ghiveci inalt si ingust care va dezvolta stilul. Trunchiul trebuie legat pentru a curge catre baza ghiveciului, cu o atentie marita acordata curburii principale. In ambele stiluri cascada si semi-cascada, copacul trebuie pozitionat exact in centrul ghiveciului, contrar regulii generale de la celelalte stiluri. Multe specii se potrivesc acestui stil, mai putin cele de la stilul vertical. 5. Stil semi-cascada Si acest stil de bonsai se revarsa peste marginile vasului, darn u junge mai jos decat baza proprie. Acest stil e intalnit in natura cand copacii cresc pe stanci sau deasupra apei. Radacinile iesite din pamant au menirea de a contrabalansa greutatea trunchiului. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9YZPNwaMJQYM4%3Dc Wed, 03 Oct 2007 00:00:00 +0300 La romani Adonis o iubea pe Venus, dar Marte, zeul razboiului, a dorit-o pentru el, vrand sa-l omoare pe primul. Venus pentru al preveni pe Adonis, a fugit spre el dar s-a ranit intr-o ramura de trandafir si din sangele lui curs au aparut trandafiri rosii. Flora, zeita pimaverii si a florilor, a gasit corpul neinsufeletit al ninfei sale favorite; a alergat, neconsolata, la toate zeitatile ca s-o ajute sa transforme corpul ei in cea mai frumoasa floare pe care toate celelalte flori s-o recunoasca ca regina. Apollo, zeul artelor, i-a dat lumina vie, Bacchus a scaldat-o in nectar, Vertumnus i-a conferit parfum, Pomona i-a dat un fruct, iar in final, Flora un diadem din petale. Asa s-a nascut trandafirul. Zeul Zefir o iubea atat de mult pe Flora, incat s-a transformat intr-un trandafir pentru ca zeita era interesata numai de flori. Cand Flora a vazut trandafirul , l-a sarutat, iar Zefir si-a vazut visul implinit. De Ziua Indragostitilor cel mai potrivit, mai frumos si simplu cadou este un trandafir. - boboc de trandafir proaspat si frumos: inima inocenta in dragoste - trei trandafiri: angajament - boboc rosu de trandafir: puritate si iubire - boboc alb de trandafir: adolescenta - boboc galben de trandafir: declararea iubirii - buchet de trandafiri infloriti: gratitudine - un trandafir complet inflorit: te iubesc, te iubesc la fel ca la inceput - buchet trandafiri albi si rosii: uniti in dragoste - un trandafir alb patat: de cat sa te pierd, mai bine mor - trandafir cu frunze: speranta http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9YZPNwaMJQYM4%3Dc Sun, 12 Feb 2006 00:00:00 +0200 Protejarea viilor de gerurile din timpul vegetatiei . Acesta lucrare se aplica adesea primavera dupa pornirea vitelor in vegetatie cand survin gerurile tarzii, dar poate fi practicat toamna, la primele ingheturi care pot provoca distrugerea prea devreme a frunzelor, desi poate urma apoi “mica vara din octombrie”, dar care in acest caz nu mai poate fi vitelor de nici un folos. In perioada de vegetatie active rezistenta vitei de vie la temperaturile scazute este mult mai mica decat pe timp de iarna. Astfel pragurile daunatoare sunt diferite : -0,1 gr C pentru varfurile lastailor fragezi; -0,2 gr C pentru boabele verzi si pentru frunzele adulte si – 5 gr C pentru boabele maturate. In unii an primavera, dupa pornirea vitelor in vegetatie survin ingheturi (adesea sub -1 gr C) sau brume, care pot distruge lastarii verzi in intregime sau numai varfurile lor. Lastarii porniti in cazul plantatiilor conduse in forma inalte rezista mai bine decat cei din viile conduse in forme clasice. Intre inaltimea de 10 cm de la sol sic ea de 2 m pot exista diferente de temperature de pana la 4 gr C , in favoarea ultimei. Tocatul coardelor rezultate la taierile de primavera, poate constitui o modalitate de redare partiala a fertilitatii solului. In mod obisnuit coardele rezultate la taieri se aduna in manunchiuri si se ard la marginile parcelelor sau se transporta in gospodarii pentru incalzirea incaperilor. Procedeul recomandat poate fi aplicat doar in viile in care nu sunt butuci atacati de boli ale lemnului (cancer bacterian, esca, eutipoza) sau alte boli virotice. Indeosebi in solurile nisipoase, darsi pe cele argiloase, coardele anuale cazute la taiere se toaca la lungimea de 8 – 10 cm si se lasa pe pamantul din vii urmand sa fie incorporate in sol odata cu lucrarile aplicate acestuia. Prin acest procedeu se recupereaza intre 15 – 20 % din substantele nutritive extrase de catre vite din sol in decurs de un an. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw94Xz09WXs1VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9YZPNwaMJQYM4%3Dc Sat, 25 Mar 2006 00:00:00 +0200 Razuitul scoartei butucilor (tulpinilor, cordoanelor) se executa cu ajutorul unor perii din sarma sau a buretilor de bucatarie, confectionati - de asemenea – din sarma. Scoarta cazuta la aceasta lucrare se aduna si i se da foc , deoarece adesea contine formele de rezistenta ale unor daunatori ca: paduchele lanos, paduchele testos, pirala, cochilisul, eudemisul, diferiti acarieni s.a. lucrarea se poate face inaintea sau in timpul operatiei de taiere de primavera a vitelor. Tocatul coardelor rezultate la taierile de primavera, poate constitui o modalitate de redare partiala a fertilitatii solului. In mod obisnuit coardele rezultate la taieri se aduna in manunchiuri si se ard la marginile parcelelor sau se transporta in gospodarii pentru incalzirea incaperilor. Procedeul recomandat poate fi aplicat doar in viile in care nu sunt butuci atacati de boli ale lemnului (cancer bacterian, esca, eutipoza) sau alte boli virotice. Indeosebi in solurile nisipoase, darsi pe cele argiloase, coardele anuale cazute la taiere se toaca la lungimea de 8 – 10 cm si se lasa pe pamantul din vii urmand sa fie incorporate in sol odata cu lucrarile aplicate acestuia. Prin acest procedeu se recupereaza intre 15 – 20 % din substantele nutritive extrase de catre vite din sol in decurs de un an. Reducerea numarului de inflorescente se practica indeosebi in cazul viilor tinere, dar si a celor pe rod atunci cand la unele soiuri exista prea multi ciorchini pe o vita. Indeosebi la soiurile din grupa celor rezistente pot apare pe unii lastari sic ate 3-5 inflorescente. Cu ajutorul unor foarfece se inlatura cele considerate de prisos , lasandu-se in vegetatie numai una-doua, situate la baza lastarilor. La un butuc de vie ancorat pe un spalier se lasa in vegetatie maximum 30 de inflorescente, deoarece in caz de supraincarcare se dezvolta neunifirm, boabele raman mici, acumuleaza putine zaharuri si se matureaza anevoios. Inlaturarea unor lastari sterili (fara rod) se practica in cazul in care vegetatia butucilor este prea abundenta. Lastarii se taie cu foarfeca de vie de la punctual lor de insertie pe coarde, pentru ca butucii sa fie mai “aerisiti”. Se elimina indeosebi lastarii slab dezvoltati si cei cu o asezare (crestere) necorespunzatoare ( ca directie). Dintre lastarii gemeni (crescuti din acelasi ochi de iarna ) se suprima cel steril sau cel care are o vigoare mai slaba . De asemenea se inlatura o parte din lastarii porniti din lemnul vechi , lasandu-se sa vegeteze cei mai bine plasati, din care se vor forma cepii de inlocuire. La conducerea in forme inalte sau semiinalte se suprima lastarii de pe tulpini, cu exceptia a 1-2 de la baza. Protejarea viilor de gerurile din timpul vegetatiei . Acesta lucrare se aplica adesea primavera dupa pornirea vitelor in vegetatie cand survin gerurile tarzii, dar poate fi practicat toamna, la primele ingheturi care pot provoca distrugerea prea devreme a frunzelor, desi poate urma apoi “mica vara din octombrie”, dar care in acest caz nu mai poate fi vitelor de nici un folos. In perioada de vegetatie active rezistenta vitei de vie la temperaturile scazute este mult mai mica decat pe timp de iarna. Astfel pragurile daunatoare sunt diferite : -0,1 gr C pentru varfurile lastailor fragezi; -0,2 gr C pentru boabele verzi si pentru frunzele adulte si – 5 gr C pentru boabele maturate. In unii an primavera, dupa pornirea vitelor in vegetatie survin ingheturi (adesea sub -1 gr C) sau brume, care pot distruge lastarii verzi in intregime sau numai varfurile lor. Lastarii porniti in cazul plantatiilor conduse in forma inalte rezista mai bine decat cei din viile conduse in forme clasice. Intre inaltimea de 10 cm de la sol sic ea de 2 m pot exista diferente de temperature de pana la 4 gr C , in favoarea ultimei. Ciupitul lastarilor consta in suprimarea varfurilor de crestere (coronita) celor fertili. Lucrarea se aplica cu 1-2 zile inaintea inceperii infloritului si se face pentru a intrerupe cresterea in lungime a acestora pe perioada infloritului, care dureaza 8-12 zile. Scopul acestei lucrari este de a realiza o redistribuire a asimilatelor (substantelor hranitoare) favorizandu-se procesul de fecundare a florilor si de diferentiere a mugurilor florali. In cazul soiurilor de masa lucrarea trebuie efectuata doar la cele care produc struguri cu asezare laxa (rasfirata) a boabelor. Ciupitul se poate face si in cazul unor calamitati, cand este afectata productia rincipala, in scopul stimularii celei secundare. Inelarea sau incizia inelara consta in scoaterea de la baza lastarilor fertili a unor inele de scoarta, late de 4- 5 cm , cu grija de a nu vatama tesuturile lemnoase. In acest caz exista riscul ca lastarii incizati sa se rupa de la inelul respective, indeosebi in conditii de vanturi mai puternice. Aceasta operatie se poate executa sip e coarde, prezentand cateva avantaje, printer care: se diminueaza riscul ruperilor; se poate executa mai de timpuriu ; volumul de munca se injumatateste, fara ca rezultatele sa fie mai ineficiente. Lucrarea se executa cu un briceag de altoit bine ascutit sau cu incizoare (foarfeci de vie cu lama dubla). Dupa efectuarea acestei operatii, atat coardele cat si lastarii incizati trebuie legati, pentru reducerea “pendularii” acestora in caz de vreme vantoasa. Incizia in cazul butucilor vigurosi, nu si a celor slab dezvoltati, care prin marirea productiei s-ar putea debilita. De asemenea, nu se executa inelarea la cepii de inlocuire, a caror scop este de asigurare a rodului pentru urmatorul an. La un butuc numarul de coarde sau de lastari incizati nu trebuie sa fie mai mare de otreime din total. Scoaterea inelului de scoarta intrerupe comunicarea vaselor liberiene in aval, astfel ca seva elaborate va ramane in amonte, hranind indeosebi ciorchinii, care astfel isi maresc volumul prin cresterea boabelor, iar in plus se realizeaza si un avans in maturarea acestora. In acest mod se diminueaza cresterea vegetative a lastarilor in favoarea obtinerii unui rod mai bogat si o diminuare a fenomenului de meiere sau de margeluire. Lucrarea se executa in trei etape diferite, in functie de scopul urmarit:  Pentru combaterea fenomenului de meiere: cu 4-5 zile inainte de inflorit;  Cand se urmareste marirea volumului boabelor si respective a ciorchinilor: 4-5 zile dupa inflorit;  Pentru grabirea maturarii strugurilor : inaintea fazei de coacere in parga. Copilitul este lucrarea in verde care consta in suprimarea partiala (copilit partial) sau integrala (copilit total) a copililor (lastarilor porniti de la subsoara frunzelor). Se executa concomitant cu legatul II sau III. Copilitul se face cand acesti lastari au 6-7 frunze , retezandu-se la nivelul primului internod de la punctual de insertie. Lucrarea este necesara mai ales in anii ploiosi. Prin colpilit se micsoreaza transpiratia si umbrirea lastarilor, butucii se aerisesc si se intensifica asimilarea clorofiliana, iar ca o consecinta a acestui fenomen, se mareste volumul si suculenta boabelor (aspect important in cazul soiurilor de struguri pentru producerea vinurilor de consum current). Desfrunzitul se executa in dreptul strugurilor si se face cu scopul aerisirii acestora pentru ca pe de o parte sa patrunda mai usor razele de soare si pe de alta parte sa primeasca aerul in inaltimi. Cele mai afectate plantatii sunt cele situate la baza plantelor, pe vai sau pe ses. Evitarea pagubelor se poate realiza prin fumigatie , in care caz se ard gramezi se paie umede, coceni, resturi vegetale, cauciuc,lumanari fumigene etc, ori cu sobe incalzite sau cu ventilatoare (pentru uniformizarea aerului de pe randurile de vita de vie). In noptile anuntate a fi geroase ( cand seara temperature este mai scazuta de 6 gr C) spre ziua (cel mai mare pericol fiind in zori) se urmareste cu un termometru temperature la nivelul lastarilor. Atunci cand aceasta scade spre punctual de inghet 0 gr C se aprind gramezile de materiale fumigene, formate la marginea parcelei si care se pot muta pe alte laturi, in functie de directia vantului. Daca materialul aprins este prea uscat se uda moderat pentru a produce mai mult fum decat flacara ( sa arda inabusit) Efectul ingheturilor se constata dupa 2-4 zile de la producerea lor. In caz de afectare a vitelor se ap[lica indeosebi lucrari in verde, dar si in uscat. Se taie toate portiunile afectate, iar cele neatinse se lasa sa vegeteze. Daca apar lastari multi (din mugurii copiliti) se aplica un plivit riguros. Imediat dupa inghet se administreaza ingrasaminte cu azot ( 0,5 kg /ar)apoi in apropierea verii cele cu potasiu si cu fosfor. Viile afectate de aceste ingheturi trebuiesc lucrate corect si la timp, bolile tratate, iar in caz de seceta se uda abundant. Scurtarea ciorchinilor consta in suprimarea strugurilor si se aplica indeosebi la soiurile de masa, foarte productive, si cu maturare tardiva, dar si la cele de vin, productive si cu ciorchini lungi. Scurtarea rahisului (axului strugurelui)trebuie facuta imediat dupa fecundare (legarea boabelor). Prin aceasta operatie de cele mai multe ori nu se diminueaza recolta de struguri deoarece boabele ramase isi vor mari volumul si greutatea, iar calitatea acestora (continutul de zaharuri si substantele colorante) va creste . Insacuirea inflorescentelor se practica in cazul soiurilor pentru struguri de masa, ca acestia sa devina mai aspectuosi, cu boabe intens si uniform colorate. De asemenea, se evita atacul de viespi, de molii si chiar de boli, iar pe de alta parte se reduce atacul unor boli criptogamice , mai ales a putregaiului cenusiu. Se executa adesea la sfarsitul lunii iulie, mai ales in cazul soiurilor cu maturare timpurie. Prin aceasta operatie se indeparteaze prioritar frunzele (in proportie de pana la 40%) ingalbenite sau necrozate, al caror process assimilator este fie incetinit fie oprit.Lucrarea se efectueaza cu deosebire in toamnele ploioase si reci, dar consideram ca in cazul micilor producatori aceasta trebuie sa devina obligatory an de an, avand in vedere efectele ei benefice. Carnitul lastarilor constituie lucrarea care se face indeosebi in cazul vitelor viguroase, crescute ca urmare a “cuplarii” dintre vigoarea intrinseca a unor soiuri cu cultivarea acestora in conditii agrofond superior. Situatia este des intalnita in cazul micilor producatori, care au posibilitati mai mari de fertilizare a solului si de aplicare corecta si la timp a lucrarilor agrotehnice. Prin carnit se intelege operatia in verde prin care se reteaza lastarii cu si fara rod, la nivelul a 5-7 frunze la varf, in momentul intrarii strugurilor in parga, adesea in a doua jumatate a lunii august. Timpul ales depinde de conditiile climatice ale anului, de soi si de agrotehnica aplicata. Pe timp de seceta si in cazul unei supraincarcari a productiei de struguri, cresterea lastarilor se opreste mai devreme, astfel ca se poate devansa aplicarea carnitului, iar in conditii de incarcatura redusa de struguri , pe vreme calda si ploioasa, aplicarea acestei lucrari trebuie amanata. In practica, carnitul se executa atunci cand lastarii de la varful aracilor sau de lanivelul sarmelor superioare ale spalierului, se recurbeaza. Un carnit prea timpuriu (in iulie) denumit si “carnit prematur”, determina pornirea masiva a copililor in vegetatie, iar acestia sunt foarte sensibili la boli, indeosebi la mana. Carnitul se recomanda sa fie aplicat in cazul soiurilor viguroase, cu deosebire in anii mai umezi.Prin aceasta lucrare se micsoreaza umbrirea lastarilor de la etajele superioare, precum si se realizeaza o distributie mai avantajoasa a hidratilor de carbon, spre struguri si spre coarde. Rasucirea pedunculilor se practica in cazul soiurilor pentru struguri de vin cu potential ridicat de acumulare a zaharurilor. Se aplica in toamnele lungi si secetoase. Prin rasucirea pedunculilor (coditelor) se intrerupe legatura dintre struguri si planta mama, iar in urma evaporatiei creste cantitatea (concentratia) de zaharuri din sucul boabelor, putandu-se obtine astfel vinuri licoroase (dulci). Scurtarea frunzelor moarte, consta in indepartarea acestora de pe lastari, coarde, struguri sau sarme si se executa in perioada din apropierea sfarsitului vegetatiei. Frunzele cazute adesea nu ajung la pamant, ci raman agatate stanjenind procesul asimilator al lastarilor, patrunderea razelor solare la struguri, ruginirea sarmelor, sau extinderea unor boli, ori crearea de adaposturi pentru formele de rezistenta ale unor daunatori. Lucrarea se face prin scurtarea sarmelor sau aracilor, cat si prin darea jos ( cu mana) atat a frunzelor necrozate suspendate, cat si a celor ingalbenite care nu mai asimileaza, dar umbresc si impiedica patrunderea aerului in interiorul butucilor. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs2VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9YZPNwaMJQYN4%3Dc Fri, 01 Jun 2007 00:00:00 +0300 Alaturi de vin exista doua produse care de fapt sunt cele ce deschid respectiv finalizeaza o masa. Amandoua au fost obtinute pentru prima data in Franta, asa incat folosirea numelor acestor bauturi in alte limbi este interzisa, chiar daca neoficial este folosita. Este vorba de sampanie si coniac, dupa numele regiunilor unde au fost produse initial, respectiv regiunea Champagne si oraselul Cognac. Vinul spumant - este varianta romaneasca a sampaniei (a nu se confunda cu vinul spumos). In esenta, vinul spumant se obtine din anumite soiuri de struguri ce produc un vin cu aciditate mai ridicata si cu un procent de zahar rezidual. Dupa limpezirea in butoaie vinul “se trage” in butelii de sticla de un anume tip, ce rezista la presiuni mai mari de 6-8 atmosfere. Se astupa cu un dop ce contine o alveola in centru pentru colectarea drojdiilor si care la randul lui este prins cu agrafe speciale de gatul sticlei.Toate sunt asezate pe rafturi cu gura in jos si in pivnite, hrube, cu o temperatura cat mai constanta, 6-7 grade. Urmeaza o perioada in care se produce cea de-a doua fermentatie, in interiorul buteliei, dupa care urmeaza linistirea vinului si eliminarea dopului cu resturile de fermentatie - degorjarea - completarea buteliei cu vin limpede - licoare de expeditie - aplicarea dopului de expeditie si a gulerasului de sarma. Astfel s-a obtinut o bautura noua, ce contine in masa ei bioxid de carbon la o presiune de 3-4 atmosfere, care se va elibera la desfacerea sticlei. Este o bautura de o finete deosebita, servita la temperaturi scazute, de 6-7 grade, temperatura la care eliberarea bulelor de bioxid de carbon – perlarea - din pahar este de lunga durata. Glandele gastrice sunt delicat stimulate de aceste bule de bioxid, sucul gastric eliberat astfel solicitand consumatorului servirea mesei. Paharele folosite la servirea vinului spumant sunt de forma inalta, cu picior si talpa. Este necesara aceasta forma pentru a permite perlarea pe inaltime. Vinarsul - este denumirea aleasa in Romania pentru echivalentul coniacului. Acesta a aparut, dupa unele variante, in urma cu cateva secole, intr-un an de supraproductie viticola, cand producatorii au distilat vinul pentru a nu pierde alcoolul din el. Alcoolul a fost depozitat in butoaiele de stejar folosite si la vin, pentru ca in anul urmator sa realizeze ca in vase se gasea a bautura total noua, cu arome deosebite, si cu o culoare ce se va intipari in toate limbile - culoarea coniacului. Totul se petrecea intr-un orasel numit Cognac. De-a lungul timpului, metodele de distilare si invechire s-au perfectionat, fiind preluate si de alte state din lume. Varianta romaneasca - vinars - nu este de o rezonanta deosebita, raportat la calitatile bauturii, ducandu-ne cu gandul la metoda de obtinere, adica arderea vinului. Trebuie insa retinut ca denumirea nu mai poate fi schimbata, fiind declarata la forurile internationale de specialitate. Vinarsul este atribuit ca denumire in unele zone ale tarii si pentru alte bauturi distilate si de aici poate si confuzia care se face, fiind servit in general inainte de aperitive. Coniacul trebuie servit la finalul meselor, pentru a finaliza digestia grasimilor acumulate in timpul mesei. Incercati de a lua o gura de coniac inainte de a va retrage in dormitor si veti simti aromele ce s-au adunat de-a lungul timpului incepand de la doaga de stejar secular la aromele vinului invechit, cu usoare nuante de vanilie El trebuie servit in pahare cu talpa, picior scurt iar cupa este mult bombata si ingusta spre buza pentru a putea concentra aromele magnifice. Daca este servit prea rece, se va tine cupa in podul palmei. Prin incalzirea acestuia miresmele vor fi imediat eliberate. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs3VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9YZPNwaMJQYN4%3Dc Fri, 24 Feb 2006 00:00:00 +0200 Dupa natura lor, substraturile de cultura se pot imparti in trei grupe: 1. Substraturi naturale, traditionale sau clasice care cuprind in majoritatea cazurilor componente organice, dar si minerale. Componentele utilizate frecvent, in diferite proportii, pentru realizarea cerintelor optime necesare fiecarei specii de plante sunt: mranita, turba, pamantul de frunze, forestier, gunoiul de pasari si de porcine, namolurile de la statiile de epurare, compostul menajer, deseurile textile, nisipul. 2. Substraturi artificiale, aparute in special in ultimele decenii, provin din prelucrarea industriala a unor roci sau din sinteza substantelor chimice, derivati organici din distilarea petrolului, cium sunt: vermiculitul, perlitul, vata minerala, argila expanadata, materiale plastice expandate, materiale plastice expandate, roci vulcanice etc. 3. Substraturi mixte, ce includ in diferite proportii componente din ambele grupe. Cunoscand caracteristicile fiecarui material, combinarea lor se poate face diferit in functie de cerintele specifice ale plantelor. In practica se cunosc substraturi de cultura individualizate pentru diferite specii. Intre primele doua grupe de substraturi exista diferente foarte mari. Substraturile naturale sunt bogate in materie organica cu flora microbiana numeroasas, dar cu structura fizica si mecanica instabila. Substraturile artificiale sunt mai uniforme, dar sarace in elemente nutritive si materie organica si cu toate ca isi mentin o perioada mai indelungata structura, ele nu pot fi utilizate fara aplicarea unor solutii nutritive care sa completeze necesarul de elemente nutritive. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXs4VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9YZPNwaMJQYN4%3Dc Thu, 16 Feb 2006 00:00:00 +0200 Nu exista doua case la fel. Casele individuale difera in ceea ce priveste conditiile date de varsta, decorul casei si preferintele personale ale proprietarului. Pentru un decor frumos si de durata, trebuie sa stim cateva lucruri despre necesitatile plantei si conditiile pe care le poate da camera sau spatiul unde vrem sa asezam planta. Pentru plante, aspectele mai importante dinr-o incapere sunt lumina si temperature. Cu cat este mai mare fereastra, cu atat este mai luminoasa incaperea, dar si pierderea de caldura este mai mare. Lumina scade pe masura ce ne indepartam de sursa de lumina. Camerele cu ferestre pe doi sau trei pereti vor asigura conditii de luminozitate mai uniforma, decat camerele cu ferestre pe un singur perete, dar nivelul si calitatea luminii variaza in functie de amplasarea acestora. Majoritatea caselor inca nu au incalzire centrala, care ar asigura o caldura constanta, cu variatii minime de temperature. Trebuie sa stim daca planta pe care o vrem sa o asezam intr-o camera sau intr-un loc anume suporta sau nu conditiile date de acest loc. Fiecare camin este diferit , dar sunt unele lucruri generale legate de incaperile principale din camine ceea ce priveste plantele ornamentale. Mai jos sunt date cateva sugestii in legatura cu tipurile de plante care li se potrivesc spatiilor cele mai importante din camin si nu numai. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw94Xz09WXs5VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9YZPNwaMJQYN4%3Dc Fri, 03 Mar 2006 00:00:00 +0200 Camera de zi este cea mai importanta incapere si plantele fac din ea un loc placut. Majoritatea camerelor de zi sunt destul de mari si pot adaposti plante mari sau grupe de plante. Ele sunt mentinute la o temperature constanta si au suficiente ferestre, care ofera o lumina buna. Daca incaperea este decorate in culori pale, cu oglinzi pe pereti, lumina va fi chiar mai buna. Orice planta de apartament poate fi crescuta intr-o camera de zi. Plantele cu frunzis bogat sunt izbitoare, iar cele cataratoare sunt atragatoare, dirijate pe un spalier. Daca exista usi farantuzesti, plantele fac legatura intre gradina si restul casei. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ93Xz09WXswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9cZPNwaMJQYO4%3Dc Sat, 11 Mar 2006 00:00:00 +0200 O bucatarie poate sa fie mica, utilizata doar pentru prepararea hranei, sau mai mare, familiara, cu spatiu pentru servirea mesei si alte activitati. In ambele cazuri, se petrece mult timp acolo, deci necesita decorare cat mai utila si mai placuta. Plantele dau un plus de viata si culoare, inviorand sterilitatea bucatariilor. Ele sunt de obicei calde si atmosfera cu aburi creeaza nivele inalte de umiditate, care sunt ideale pentru multe plante. Plantele pentru bucatarie trebuie sa fie destul de rezistente si capabile sa reziste fluctuatiilor de temperature. Plantele cu frunze delicate sunt predispose vatamarilor; cele mai elastice vor tolera mai bine conditiile. Pentru ca aburii care se emana în bucatarie, nu sunt suportati de toate plantele, este bine sa alegem plante rustice cu tufe mici, sau ghivece cu verdeturi (busuioc, menta, cimbru, patrunjel, marar, oregano, chimen, rozmarin etc.), necesare pentru salate fine si sosuri delicioase. Plantele cu flori sunt ideale pentru infrumusetarea bucatariei pe periode scurte: Chrysanthemum sp.- crizantema; Pelargonium sp.- muscata; Senecio x hybrid- spalacioasa; Narcissus sp.- narcisa; Tulipa sp.- lalea. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9cZPNwaMJQYM4%3Dc Thu, 09 Mar 2006 00:00:00 +0200 De obicei petrecem prea putine ore in dormitor pentru a aprecia cu adevarat plantele care cresc acolo, dar ele ajuta la crearea unei atmosfere placute. Exista riscul ca plantele sa fie neglijate, deoarece perioadele relative scurte pe care le petercem in dormitor nu sunt evident momente in care ne gandim la ingrijirea plantelor. E deajuns o mica stropitoare de mana si din cand in cand inainte de culcare sa ne gandim si la ele. Plantele au un efect linistitor asupra sistemului nervos al omului, consumul de oxigen de peste noapte al plantelor este atât de redus încât nu-l afecteaza pe cel ce doarme. Sa avem mare grija sa nu punem plante cu un miros puternic, care ne-ar putea periclita sanatatea. In dormitoare sunt de obicei conditii bune de lumina si ele sunt situate adesea in asa fel incat sa prinda soarele de dimineata. Nivelul de caldura este de obicei mai scazuta decat in zonele principale ale casei- un pervaz constituie un loc bun pentru plantele care prefera conditiile racoroase. Incaperile mari sunt ideale pentru exemplarele situate pe podea, care au nevoie de umbra partiala si o temperature normala de camera. Cum ar fi palmierul- Chrysalidocarpus lutescens sau ficusul- Ficus benjamina. De asemenea si plantele cu flori dau un aspect aparte dormitoarelor. Plnate cu flori recomandate sunt: Browallia speciosa- brovalia; Campanula isophylla- clopotei; Catharanthus roseus, cataranrus; Impatiens walleriana- impatiens; Jasminum polyanthum- iasomie. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9cZPNwaMJQYM4%3Dc Mon, 13 Mar 2006 00:00:00 +0200 Plantele ormanentale sunt întâlnite mai des în farmacii, aeroporturi, hoteluri, laboratoare, spitale, etc. dar sunt din ce în ce mai mult întâlnite în birourile moderne, facând ca munca sa devina o adevarata placere, îmbunatatind în acelasi timp climatul camerei. Plantele din acesta incapere trebuie sa suporte neglijenta, dar trebuie si sa creeze o atmosfera placuta. Sunt indicate în asemenea locuri, plante robuste care sa reziste neudate in timpul zilelor libere la sfârsit de saptamâna, sau de sarbatori. Alegeti plante care au nevoie de acelasi ingrijiri si conditii de crestere, dar cu frunze de diferite forme, texturi sau culori. Într-o încapere de birou mai mare, se pot amplasa pe masa de lucru plante mai mici; într-un colt în fata ferestrei pot fi asezate plante mai mari, care au nevoie de mai mult spatiu pentru a se dezvolta. S-a constatat ca plantele ajuta foarte mult la purificarea aerului contaminat cu chimicale emanate de echipamente de birou: calculatoare, copiatoare si imprimante. Feriga este o planta care nu poate lipsi din biroul nostru, ea avand un effect deosebit asupra biroului. Ficusul ornamental este o specie viguroasa, cu frunze mari care arata cel mai bine asezat in coltul biroului. De asemenea si Dracena este o planta indragita pentru decorarea spatiilor ramase libere din birou sau locul de munca, creind o atmosfera placuta. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9cZPNwaMJQYM4%3Dc Tue, 07 Mar 2006 00:00:00 +0200 Holul- prima impresie perceputa de vizitator- poate fi nepotrivit pentru plante. Holurile pot fi obscure, cu putina lumina naturala si sunt adesea inguste, cu scari care fac legatura cu alte incaperi. Caldura care se ridica pe scari si usa din fata mereu deschisa si inchisa le pot face locuri racoroase. Exista plante rezistente, care pot face fata conditiilor dificile, si plante cu flori pe termen scurt, care vor lumina o intrare intunecata. Solutia o reprezinta plantele verticale sau cele care pot fi dirijate in sus si cosurile suspendate, acolo unde nu este spatiu pentru altceva. Totusi, pentru completarea necesarului de lumina, este necesar a se folosi lumina artificiala. Exista pentru acestea, lampi speciale cu aburi de mercur de înalta presiune, sau tuburi de iluminat în culori diferite, spre exemplu albastru si rosu, sau o alta alternativa, lampi cu lumina continua, care au un spectru foarte apropiat luminii solare, sunt placute pentru ochi si se potrivesc în orice camera. Exista în comert felinare de care atârna prinsa în trei lanturi farfurii decorative în care se pot aseza plante suspendate, oferind o imagine deosebit de atragatoare. Cladirile tip "bloc" cu apartamente individuale pot fi transformate în adevarate gradini cu plante ornamentele, daca între etaje, se amplaseaza în special plante suspendate sau cataratoare, care pot atârna pe coloane sau pe balustrada scarilor. Urmatorele plante sunt recomandate pentru infrumusetarea holurilor: Hedera helix- iedera; Chlorophytum comosum- voalul miresei; Tradescantia fluminensis- planta telegraf. Sunt si cateva plante care impodobesc prin flori: Cyclamen persicum- cyclamen si Jasminum polyanthum- iasomie. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw94Xz09WXs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9cZPNwaMJQYM4%3Dc Wed, 15 Mar 2006 00:00:00 +0200 Tanjim dupa o planta de apartament al carei necesitati nu sunt date de camerele noastre, fie pentru ca sunt prea luminate, fie ca aerul este prea uscat sau pentru ca tempertura nu este destul de mare? Nu este un lucru imposibil. Desi atat umiditatea, cat si temperatura sunt fluctuante, caldura si aburii din baie fac din aceasta un loc prielnic pentru plantele care au nevoie de o atmosfera umeda. Baile au ferestre mici si geamul ferestrei este de obicei aburit. Pervazul este ideal pentru plantele care se bucura de lumina, darn u lumina directa a soarelui. Spatiul podelei este adesea limitat, deci plantele care atarna sunt o alegere practica. Daca se gasesc ghivece care se potrivesc cu culorile faiantei sau ale instalatiei sanitare, întreaga imagine va imprima baii un stil aparte, distins. O alta sugestie pentru alegerea florilor, se refera la armonizarea lor cu motivele florale de pe gresie sau faianta, atunci când ele exista. Plante cu frunze: Nephrolepis exaltata- feriga; Asplenium nidus- feriguta; Adiantum raddianum- feriga parul de femeie. Un adevarat paradis este spatiul umed oferit de camera de baie pentru ferigi. Prin varietatea formei frunzelor si a marimilor, ferigile pot conferi camerei de baie, aerul unei gradini fermecatoare. Calathea makoyana, Cyperus alternifolius- papirus de balta si Maranta leuconeura- maranta sunt plante caror le place umiditatea si caldura. Plante cu flori: Saintpaulia sp.- violeta de Zanzibar; Streptocarpus x hibrid- streptocarpus; Si Orhideele pot gasi în baie, conditii de care au nevoie, lor priindu-le lumina putina si umiditatea. Pentru cosuri suspendate: Syngonium podophyllum- singonium; Schlumbergera x buckleyi- craciunita; http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs1VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9cZPNwaMJQYN4%3Dc Sun, 05 Mar 2006 00:00:00 +0200 Verdeturi Daca bucatarie atunci gatire; daca gatire atunci condimente; daca condimente atunci verdeturi. In ultima vreme plantele aromate au capatat un rol foarte insemnat intre condimente. O bucatareasa sau un bucatar trebuie sa aiba cat mai multe feluri si cat se poate de proaspete, deoarece plantele proaspat culese pot condimenta mancarurile noastre in modul cel ami placut. Cele mai proaspete sunt cele crescute in gradina. Pervazul din bucatarie este locul preferat pentru a creste cateva plante utilizate la gatit. Cat timp pervazul este bine luminat sau prea cald, ierburile vor creste destul de bine acolo. Majoritatea varietatilor de plante aromatice au o talie compacta si se preteaza bine cultivarii in ghivece. La majoritatea plantelor din interior, varfurile care cresc trebuie rupte regulat, pentru a mentine compacte si stufoase. Udati-le sufficient pentru a mentine compostul doar umed, dar aveti grija sa nu imbibati cu apa. Nu urmariti ca verdeturile sa fie plante de interior pe termen lung- cel mai bine este sa fie inlocuite cu plante noi, de sezon. Busuioc- Ocimum basilicum Este o planta anuala , cu frunze ovate, de un verde-deschis, care au un miros puternic, dulce, cu iz de cuisoare. Florile albe sunt produse vara si trebuie smulse de indata ce apar. Are multe varietati. Busuiocul este usor de cultivat din seminte. Cimbru- Thymus vulgaris Frunzele mici lae cimbrului, asezate pe tulpini subtiri, zvelte, au o aroma tare. Thymus x citriodorus are o aroma de lamaie. ‘Golden King’ este o varietate atractiva, colorata cu auriu, care constituie o planta frumoasa de ghiveci. Dafin- Laurus nobilis Este o planta de sera rece, unde va creste ca un arbust, dar indivizii mici pot fi tinuti pe un pervaz, o perioada de timp. Frunzele aromate sunt lanceolate, verzi, cu margini dintate. In zonele blande, unde iernile nu sunt asa de lungi, plantele vor suparaviatui in exterior tot timpul anului. Plantele de interior vor beneficia de o perioada petrecuta afara, intr-un loc adapostit, in timpul verii. Maghiran- Origanum majorana Planta ce formeaza tufe compacte la nivelul solului, ideala pentru a umple un spatiu intre 2 dale. Maghiranul are frunze mici, ascutite la varf, care sunt putin paroase si au o aroma picanta dulce. Tulpinile laxe, care se intend, pot fi taiate, daca planta devine golasa. Menta- Mantha spicata Este o planta viguroasa si invadatoare, care ar fi mai potrivit sa se cultive in ghivece sau in ladite. Frunzele verzi, stralucitoare, lanceolate, cu margini dintate au un miros puternic, distinct. Existe multe specii diferite de menta. Oferiti plantelor din ghivece de crestere, dar udati-le mai rar iarna. Patrunjel- Petroselinum crispum Patrunjelul este probabil cea mai cultivate planta. Este biannual, dar este tratata cel mai bine ca anuala si inlocuita in fiecare anotimp.Specia creata artificial Moss Curled are frunze incretite. P.c. Italian, patrunjelul cu frunze de o singura culoare, nu este o planta atat de atractiva, dar are o aroma mai buna. Se stie ca semintele de patrunjel germineaza lent. Rosmarin- Rosmarinus officinalis Este o planta arbustoida, care depaseste devreme spatiul de pe pervaz, dar frunzele sale au o aroma atat de placuta incat merita sa fie tinuta in casa o perioada scurta de timp. Exemplarele mature pot produce flori de un albastru- pal. Rozmarinul trebuie udat rar iarna. Tarhon- Artemisia dracunculus Tarhonul este o planta cu frunze lungi, de un verde-pal cu un miros aparte. Se spune ca tarhonul francez este superior celui rusesc, dar cele doua tipuri sunt foarte greu de deosebit visual. Compostul trebuie mentinut umed, dar niciodata imbibat de apa, daca frunzele de la baza se ingalbenesc,reduceti frecventa udatului. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs2VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9cZPNwaMJQYN4%3Dc Fri, 17 Mar 2006 00:00:00 +0200 Cand alegem o planta de apartament pentru locuinta noastra ne interesam care sunt necesitatile plantei si dupa aceea ne gandim daca noi putem sa-i asiguram cele necesare cresterii normale. Insa nu ne gandim ca planta poate sa fie si otravitoare. Nu neaparat toata planta ci numai o parte. Este un lucru foarte importanat deoarece daca avem copil trebuie sa ne gandim ca din joaca poate sa guste din frunza sa floarea. Sau chiar cainele nostru sa rontaie planta asezata in coltul camerei pe podea. Plantele, al caror seva este otravitoare de multe ori cauzeaza numai iritatii pe piele dupa atingere, insa daca sunt inghitite organele acestor plante provoaca greata, boala de stomac grave sau mai putin grave. Sa vedem lista plantelor de apartament la care trebuie sa avem grija la cumpararea lor si mai ales la amplasarea lor in casa. Toate panta este otravitoare • Acalypha hispida (acalifa) • Aglaonema sp. (aglaonema) • Anemone sp. (specii de anemone) • Aralia sieboldii (aralie) • Asparagus sp. (specii de asparagus) • Cestrum elegans (cestrum) Frunza sau tulpina otravitoare • Begonia sp. (begonie) • Cycas revoluta (cicas) • Dipladenia sanderii (dipladenia) • Pachypodium lamerei (pahipodium) • Philodendron sp. (specii de filodendron) • Primula obconica (ciubotica cucului) • Sansaveria (limba soacrei) • Schefflera arboricola (arboreal umbrela) Seva otravitoare • Codiaeum variegatum (croton) • Dieffenbachia sp. (difenbahia) • Euphorbia sp. (euforbia) • Ficus sp. (specii de ficus) Floarea sau fructul este toxic • Anthurium (floarea flamingo) • Solanum caspicastrum (solanum) http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXs3VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9cZPNwaMJQYN4%3Dc Sun, 25 Mar 2007 00:00:00 +0200 In timpul ingrijirii plantelor de apartament deseori constatam cu tristete ca in ciuda faptului ca noi facem totul pentru a mentine plantele frumoase, ele tot se vestejesc, se ingalbenesc, de abia traiesc. Daca gasim pe planta daunator atunci problema poate fi rezolvata in scurt timp, deoarece stim cauza. Insa daca apar pete brun-galbui pe marginea sau varful frunzelor atunci poate sa fie o gramada de lucru care poate sa fie cauza. Poate ca planta este infometata? Pentru a descoperi care este problema, trebuie sa ne documentam dupa necesitatile plantei. Este o specie tropicala sau suporta bine racoarea? Planta respective necesita umezeala sau se simte bine si in aer uscat? Ii place locul insorit sau mai bine semiumbra sau umbra? Daca toate aceste lucruri sunt in ordine, atunci putem sa ne gandim la insuficienta de nutritive. Trebuie sa stim ca in amestecurile de turba pentru flori elemetele nutritive sunt prezente timp de 3-4 luni, dupa care trebuie imbogatite. Plantele de apartament dispun de spatii limitate din care isi procura hrana. De aceea se impune in primul rand utiliarea la plantare si transplantare a unui pamant suficient de bogat in elemente nutritive si in al doilea rand fertilizarea, periodica, pe parcursul cresterii si infloririi plantei. Aportul regulat de ingrasaminte este recomandat, mai ales, in perioada de crestere activa a plantei, aceasta insemnand din martie pana in septembrie. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw94Xz09WXs4VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9cZPNwaMJQYN4%3Dc Thu, 31 May 2007 00:00:00 +0300 Plantele de camera sunt in general destul de tolerante fata de temperatura. Asa se explica faptul ca ele izbutesc sa supravietuiasca variatiilor de caldura, uneori destul de mari, de la zi la noapte sau la vara la iarna. Cu cat o specie este mai ingaduitoare sub acest aspect cu atat este mai convenibila si in mod evident, mai populara. Atentie insa, variatiile brusce si frecvente de temperature, datorate uneori curentilor de aer, sunt cauza caderii frunzelor. Situatia mai dificila cu care se confrunta deseori plantele de apartament este caldura din timpul noptii pe perioada de iarna. Schimbarea alternantei normale a caldurii de la zi la noapte (temperature nocturna trebuie sa fie cu catva grade mai redusa) conduce la oboseala si epuizarea plantei. Mare grija la plantele care vor fi amplasate afara in timpul verii! Ele trebuie aclimatizate la temperature de afara si mai ales la lumina, deoarece arsurile provocate de soare sunt cele mai frecvente probleme in aceste situatii. Astefel, chiar daca planta necesita loc insorit in primul rand sa le punem in umbra pentru cateva zile/o saptamana, dupa care poate fi asezata la locul definitive. Temperatura trebuie corelata cu lumina si umiditatea. Cu cat un spatiu este mai calduros cu atat trebuie sa fie si mai luminos, deoarece caldura accelereaza procesele de crestere, dar numai cu ajutorul luminii planta poate sa sintetizeze si sa acumuleze noi energii. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs5VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9cZPNwaMJQYO4%3Dc Tue, 17 Apr 2007 00:00:00 +0300 Jardiniere si plante suspendate sunt elemente de décor interesante, care raman atragatoare de-a lungul intregului an, oricat de putin judicios au fost alese plantele. Plantele suspendate, foarte la moda, in zilele noastre pot aparea sub diverse forme. Se pot suspenda de perete cu ajutorul unui sistem de atarnare sau de orice alt support care permite admirarea plantelor care atarna de jur imprejur. O planta suspendata, mai ales dupa ce este udata, poate atinge o greutate importanta. Este bine deci sa fim atenti la peretele de care o vom fixa. Plantele cele mai folosite pentru ghivece si jardinière sunt cele cu flori compact, combinate cu cateva specii taratoare sau cu tulpini verticale. Plantele anuale sunt cele mai potrivite pentru volumul mic al recipientelor. Aceste recipiente mici au avantajul lor: plantele pot fi cu usurinta schimbate. Cel mai mult indragite plante pentru cosuri suspendate sau jardiniene sunt: muscatele, petunia, bucuria-casei, lobelia pastel sau inchise la culoare, fucsii (cercelusi), etc. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9gZPNwaMJQYM4%3Dc Thu, 15 Feb 2007 00:00:00 +0200 Numele genului vine de la cuvantul grecesc �pelargos barza si face aluzie la forma fructului care aminteste de ciocul berzei. Muscata este o planta cunoscuta si raspandita. Ea se cultiva atat pentru decorul interioarelor, ferestrelor, cat si al gradinilor pe perioada de vara. Datorita foliajului frumos, a infloririi continue si sustinute, este o floare foarte populara, mult indragita si cultivate. Muscata este planta perena capabila sa vegeteze si sa infloreasca permanent atunci cand dispune tot timpul de conditii favorabile. Iarna, insa, poate fi tinuta in repaus, in conditii de spatii racoroase si udare redusa. Dar, este mai bine ca in fiecare an sa se produca plante tinere deoarece pe masura ce muscata avanseaza in varsta ramifica mai slab si se degarniseste de frunzele bazale. Prezinta pretentii mari fata de lumina si temperature, mai ales sub aspectul inductiei florale. Diferentierea mugurilor floriferi este favorizata de temperature nocturne coborate. Temperatura optima pentru inducerea florii se situeaza in jur de 15 grade C. La plantele obtinute din butasi se poate intervene cu temperature scazuta in oricare stadium de crestere, pe cand la rasaduri numai dupa depasirea fazei juvenile. Durata necesarului de temperature scazuta este apreciata la circa 2 luni. Daca temperaturile sunt in jur de 20-25 de gr. C, atunci udarea trebuie sa se faca de 2-3 ori pe saptamana. Daca vara este tinuta in soare direct mai multe ore, atunci frunzele din varf se vor vesteji temporar. Uneori vara trebuie udata chiar in fiecare zi. Cand frunzele sunt prafuite si nu exista posibilitatea sa fie spalate de ploaie, atunci puneti ghiveciul in cada din baie si stropiti frunzele cu apa. Cel mai bine este sa verificati daca apa este dura, pentru ca multe plante sunt afectate de aceasta. Puteti scapa de aceasta problema (mai ales daca stati la bloc) prin fierberea si racirea apei folosita la udarea/stropirea plantelor sau prin lasarea apei in sticle mai multe zile, la temperatura camerei. Insa, cea mai buna apa pentru udare este cea de ploaie. Cand afara sunt peste 15 gr. C, o puteti scoate linistiti in balcon. Probabil ca or sa-i cada cateva frunze din cauza socului termic, dar ii vor creste altele in scurt timp. Temperatura medie optima este de 18 grade C ( ziua poate fi mai ridicata iar noaptea sa sacada pana la 12 grade C). In general muscatele necesita spatii luminoase, ele suportand bine si soarele direct, mai putin insolatia din timpul pranzului asociata cu aerul foarte uscat. In ceea ce priveste durata zilei, muscatele sunt considerate indiferente, existand insa si soiuri care infloresc cu mult mai abundant in cadrul perioadelor cu zile lungi. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9gZPNwaMJQYM4%3Dc Wed, 30 May 2007 00:00:00 +0300 Dupa cum stiti, muscatele sunt plante destul de rezistente la temperaturi scazute dar si la soare direct. Metodele de inmultire sunt cele prin butasi sau prin seminte. Inmultirea prin butasi este mai sigura si mai rapida iar planta tanara va pastra trasaturile plantei mame. Atunci cand folositi seminte (chiar gasiti pliculete cu cate 10 seminte de muscate in culori diverse) aveti grija sa nu le plantati intr-un vas adanc, pentru ca umezeala se va acumula si radacinile in formare vor fi afectate. In general semanaturile au nevoie de lumina, udare moderata si temperaturi de peste 22 gr. C. In mod normal, primele seminte vor incolti cam in 7 zile, dar pana vor rasari toate, vor trece cam 2-3 saptamani, in functie de adancimea la care le plantati (in general 1-2 cm). Pentru ca semintele de muscate sunt mari, daca le plantati rar intr-o jardiniera putin inalta, atunci nu mai aveti nevoie de transplantare. In general aceasta se face cand plantele au 2 perechi de frunze. Daca aveti plante batrane ati observat probabil ca s-au degarnisit de frunze la baza si au tendinta sa creasca inalte si sa nu infloreasca. In aceasta situatie, este recomandat sa folositi vlastarii tineri din varf (sa-i rupeti si sa-i replantati in alt vas). Muscatei ii place solul cu pH in jur de 6-6,2 (pamant de florarie) dar si pamantul fertil de gradina. Nu e nevoie sa folositi ghivece mari, dar pentru ca solul de care va vorbeam este bine drenat si foarte usor, daca plantati muscata intr-un vas de plastic ... se va rasturna la primul vant. De aceea va recomand ghivecele de lut, pe care le puteti gasi in magazinele de specialiatate. Trebuie sa aveti mereu grija sa dati gauri la ghivece pentru scurgerea apei suplimentare. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9gZPNwaMJQYM4%3Dc Thu, 22 Mar 2007 00:00:00 +0200 In septembrie si octombrie putem anticipati deja primavara viitoare cu ajutorul soiurilor splendide de lalele, narcise si irisi! Daca am facut toamna trecuta plantarea bulbilor la locurile bine gandite atunci primavara aceasta putem sa ne bucuram de frumoasele si variatele culori cu care ne bucura plantele cu bulbi. Cel mai bun moment de plantare al plantelor bulboase este la mijlocul lui septembrie. Narcisele trebuie amplasate in pamant pana la mmijlocul lui octombrie, pentru ca bulbii sa aiba timp sa prinda radacini sis a suporte bine gerurile puternice. Lalelele, irisii olandezi, zambilele mutate si alte flori de primavara pot fi plantate, daca clima este blanda, pana la inceputul lui noiembrie. Lalelele arata cel mai bine in grupuri formate din cel putin 12 bulbi. In straturile mici si in jardinière puteti amplasa bulbii inghesuiti, pentrua obtine un effect chromatic intens. In straturile mari, intervalele mai largi, neregulate creeaza un apect natural. Lalelele sunt modeste si cresc aproape pretutindeni. In locurile umbrite amplasati mai degraba soiuri cu culori deschise, stralucitoare. In locurile insorite arata foarte bine chiar si soiurile cu flori intunecate. Irisii sunt compusi din sute de specii si mult mai mult hibrizi. Sunt plante cu bulb sau cu rizom, florile fiind constituite din trei petale interne si trei sepale, colorate variat de la alb la galben-citron, de la culoarea lavandei la mov, de la albastru nalba la albastru purpuriu. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw94Xz09WXszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9gZPNwaMJQYM4%3Dc Tue, 10 Apr 2007 00:00:00 +0300 Bunicii nostrii au colectat apa de ploaie in butoaie, cuve, deoarece rufele spalate in apa de ploaie deveneau mai parfumate si matasoase, la fel si parul fetelor care se spalau cu apa de ploaie. Aveau acest obicei in ciuda faptului ca puteau sa foloseasca gratuit apa din fantana si nici pentru taxa de canalizare nu erau nevoiti sa plateasca. Apa astfel colectionata este mult mai buna, deoarece nu este nici pe aproape asa de dura, ca apa de la robinet si nici ca apa subterana. Nu contin un procent mare de saruri de calciu si de magneziu. In zilele noastre platim mult pentru apa de robinet si canalizare. Taxa, de aceea este asa de mare deoarece trebuie purificata. Apa potabila se obtine la sate din izvoare si fantani- o apa mai ieftina, deoarece purificarea acestor ape este mult mai simpla-, iar la oras din apa raurilor, al caror purificare este mai complicata. Daca stam sa ne gandim, intr-o gospodarie putem sa folosim la treburile de zi cu zi aproximativ 100 de litrii de apa pe zi. Pentru minimalizarea consumului de apa este indicata colectarea apei de ploaie, care poate fi folosita la udarea plantelor. Este forma de apa cea mai recomandata pentru udare. Dintre toate apele naturale, apa de ploaie este cea mai curata. Ea dizolva in drumul ei prin atmosfera mai ales bioxid de carbon, iar in regiunile industriale , bioxid de sulf si hidrogen sulfat. O parte din apa cazuta pe pamant cu un continut ridicat de bioxid de carbon, strabatand straturile de pamant, dizolva carbonatii de calciu si magneziu, transformandu-i in bicarbonate solubili. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9gZPNwaMJQYN4%3Dc Fri, 23 Jun 2006 00:00:00 +0300 Aparitia daunatorilor reflecta adeseori conditii nu tocmai favorabile de care beneficiaza plantele. Viteza de actiune pentru eradicarea lor este esentiala. Principalii daunatori ai plantelor decorative sunt: Paduchele lanos (Pseudococcus sp.). Insectele foarte mici sunt infasurate, ca intr-un manson, de vata alba. Colonii largi sub forma de ciorchini pot ocupa tulpina si fata inferioara a frunzelor. Insecta migreaza si in pamant unde se fixeaza pe radacini. Paduchii lanosi slabesc planta si favorizeaza dezvoltarea bolilor. Atacul puternic conduce mai intai la ofilirea frunzelor, dupa care se ingalbenesc si cad, iar daca tot nu sa facut nimic pentru combaterea lor planta moare. Combatere: eliminarea prin stergere cu un tampon de vata sau tifon inmuiat in alcool sanitar(medicinal) cu concentratia redusa cel putin la jumatate; sau prin stropirea plantei si a pamantului cu insecticide ( insecticid FLORASOL cu pompa). Paduchele testos(Lecanium sp., Diaphis sp., Saissetia sp.) Insectele si larvele se fixeaza de-a lungul nervurilor pe frunze, dar si pe lastari si tulpini, acoperindu-le, uneori complet, cu scuturi rotunde sau ovale de culoare bruna. Caldura si umezeala din camera favorizeza dezvoltarea insectei. Prezenta ei pe organele plantei este dezagreabila. Plantele atacate, cu timpul, se usuca. Combatere: tamponarea cu solutii toxice sau de alcool medicinal, ruperea si arderea partilor puternic atacate. Afidele (Aphis sp., Myzus sp.) sau paduchii verzi (pot fi si negri, galbeni, cenusii) ataca frunzele si lastarii celor mai multe flori. Insectele inteapa si sug sucul celular. Plantele atacate au frunzele incretite, deformate si lastarii inconvoiati, care cu timpul se usuca. Paduchii se inmultesc rapid in camere calduroase si uscate. Ei sunt periculosi si prin faptul ca transmit bolile virotice. Combatere: ruperea si arderea lastarilor si frunzelor puternic atacate, stropiri cu insecticide(insecticid FLORASOL cu pompa). Musculita alba(Trialeurodes vaporariorum) este polifaga. Prefera cercelusul, azalea, begonia, primula. Insectele sunt albe, iar larvele galbene. Daune mai mari produc larvele. In urma inteparii si sugerii sucului cellular, frunzele se ingalbenesc, se usuca si cad. Uscarea incepe de la margine. De-a lungul nervurilor apar pete alungite argintii. Florile apar patate si distorsionate. Combatere: stropiri cu insecticide(insecticid FLORASOL cu pompa). Tripsul (Thrips sp., Theniothrips sp.). Este polifag si se inmulteste rapid in incaperile inchise, calduroase si umede. Larvele foarte mici si galbene inteapa si sug continutul celulelor, de frunze aparand pete mici, albe-argintii, iar tesuturile se usuca. Florile sunt patate si distorsionate, cresterea este stopata. Prefera begonia, crotonul, cercelusul. Combatere: stropiri repetate cu FLORASOL. Viermele radacinilor (Heterodera marioni). Este periculos si ataca majoritatea plantelor ornamentale. Are dimeniuni foarte mici si ataca radacinile plantei pe care se formeaza numeroase nodozitati in interiorul carora se dezvolta larvele. Ca urmare, planta stagneaza in crestere, frunzele se ingalbenesc si se vestejesc, iar apoi se usuca si moare. Combatere: distrugerea prin arderea cu pamant cu tot a plantelor atacate, utilizarea de pamanturi dezinfectate termic sau chimic, dezinfectarea uneletelor si ghivecelor prin aceleasi metode. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs1VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9gZPNwaMJQYN4%3Dc Fri, 25 May 2007 00:00:00 +0300 Gazonul are si o importanta sanitara, datorita insusirii de a contribui la improspatarea aerului, modificarea temperaturii si umiditatii. In timpul verii, in zilele cu temperaturi ridicate, gazonul se incalzeste mult mai putin decat nisipul, pietrisul, caramida, betonul etc. Si de aceea stratul de aer care vine in contact cu gazonul este mai rece. De asemenea, frunzele plantelor care intra in compozitia gazonului, avand o compozitie lipicioasa, retin o mare parte din particulele de praf, participand astfel la purificarea aerului. In general, termenul de "gazon" defineste o suprafata acoperita cu ierburi in special graminee, supusa unor lucrari de ingrijire si destinata a indeplini anumite functii decorative, recreative sau sanitare. Perioada optimă de însămînţare este sfîrşitul lui august - începutul lui septembrie. Însămînţarea se poate face de primăvara pînă toamna dacă solul este suficient de cald şi de umed. Există mai multe tipuri de seminţe de gazon. Alegerea va fi făcută funcţie de tipul de sol (gazon pentru climă secetoasă, pentru soluri uşoare sau nisiopase, gazon rezistent la trafic, gazon pentru umbră etc.) Recomand folosirea seminţelor de bună calitate, deoarece un rateu înseamnă reluarea tuturor operaţiilor aproape de la zero. -Dacă suprafaţa este foarte mică se recomandă următoarea metodă: într-o găleată se amestecă pămînt cu apă pînă la formarea unui noroi vîscos. Se adaugă cantitatea corespunzătoare de seminţe pentru 1 mp şi pasta rezultată se întinde cu mîna, într-un strat de 0,5-1 cm. De asemenea, există furnizori care oferă gazon gata plantat, sub formă de rulouri. Acestea s întind ca o mochetă, se calcă bine pentru a adera la suprfaţa solului şi... gata! -Dacă suprafaţa este mai mare, seminţele vor fi împrăştiate cu mîna. Atenţie! Pentru această operaţie alegeţi o zi fără vînt! Imediat după ce aţi împrăştiat seminţele, suprafaţa trebuie greblată, pentru ca seminţele să nu rămînă la suprafaţă. Apoi urmează tasarea superficială a solului pentru ca seminţele să intre în contact cu acesta. Dacă nu aveţi un rulou, o plimbare prelungită (cu toată familia, eventual) pe suprafaţa proaspăt însămînţată poate fi o soluţie. După tasare, urmează prima udare. Aceasta are rolul de a astupa golurile dintre bulgării de pămînt şi de a asigura un bun contact între seminţe şi sol. Atenţie! Furtunul pentru udare trebuie să aibă o duză deoarece un jet puternic de apă va spăla seminţele.. După toate aceste operaţii urmează udarea intensă timp de 2 săptămîni (cu excepţia cazului în care aţi cumpărat gazon sub formă de rulou). Dacă nu ne ajută ploaia, va trebui să avem grijă ca pămîntul proaspăt însămînţat să nu se usuce complet în această perioadă. În zilele însorite se va face o udare la prînz şi una seara. După aproximativ 2 săptămîni toate seminţele viabile au devenit plante cu rădăcină suficient de adîncă aşa că se poate rări udarea la aproximativ de 2 ori pe săptămînă, funcţie de starea vremii. Cînd iarba ajunge la înălţimea de aproximativ 10 cm se va efectua prima tundere. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXs2VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9gZPNwaMJQYN4%3Dc Sun, 01 Apr 2007 00:00:00 +0300 PHILADELPHUS SSP.- Jasomie falsa Cuprinde specii foarte răspândite şi apreciate pentru înflorirea bogată, în majoritate cu flori parfumate. Sunt arbuşti cu frunze opuse, întregi sau distanţate, flori albe complete, solitare sau grupate în înflorescenţe de tip racem sau cimă. Sunt specii care cresc repede, sunt rezistente la ger, dar ceva mai sensibile la secetă. Frumuseţea înfloririi şi parfumul foarte plăcut face ca aceste specii să fie mult răspândite şi apreciate în parcuri şi grădini. Poate fi plantete solitar sau în grupuri mai ales în apropierea aleilor. Se poate utiliza şi sub formă de garduri vii tunse. Înfloresc în iunie şi iulie iar frunzele sunt căzătoare. Cele mai apreciate specii sunt: Ph. Coronarius- se prezintă sub formă de tufă de 3 m înălţime, cu frunze ovate sau oblong-ovate, cu flori alb-gălbui. Este rezistentă la ger şi apreciată pentru înflorirea sa bogată. Are două varietăţi: var. „aureus”- cu frunze galbene-verzui; var. „duplex” cu florile albe, este răspîndită mult datorită rezistenţei la ger, fum şi parţial la secetă. Ph. microphyllus- arbust scun, până la 1 m, cu ramuri erecte, frunze foarte mici oval-lanceolate. Flori foarte parfumate. Ph. virginalis- arbust erect înalt de 2-3 m, cu frunze ovale , foarte decorativ prin frunzele învolte, albe, mari. ROSA SSP.- Trandafir Plante de gradina printre cele mai apreciate, trandafirii sunt cultivati de mai multe secole. Se impart in mai multe grupe distincte. Trandafir stravechi curpiind speciile: Alba Burbon, China, Damasc, Gallica si Moss. Sunt in general plante ramuroase, destul de inalte cu flori duble, puternic parfumate. Cea mai mare parte nu infloresc decat o data pe sezon. Trandafirii moderni cuprind arbusti, tufe cu flori mari (hibrizi de ceai), tufe cu flori dispuse in raceme (floribunda), taratoare si cataratoare. Toate sau aproape toate au o perioada lunga de inflorire. Trandafirii apreciaza locurile insorite, solul fertil, permeabil si care retine bine umiditatea. Se vor uda regulat pe perioada de uscaciune si se fertiliyeaza cu ajutorul unui ingrasamant specific. Se tund primavara cand mugurii isi incep cresterea, indepartand toate tulpinile moarte sau bolnave. Mana, rugina, paduchii si omizile ataca adesea trandafirii. Utilizati combinatii de insecticide/fugicide atunci cand este necesar! In mod general, utilizati preventiv un fungicid si un insecticid de contact nepersistent pentru a trata a infectie vizibila. LONICERA JAPONICA- Caprofoi Este o liană viguroasă, puternic volubilă. Are frunze semipersistente oval-alungite, de 3-8 cm lungime, la început păroase pe ambele feţe, apoi glabre pe faţa supeioară. Florile sunt albe cu puţin roz, iar la deplină înflorire se colorează în galben fiind puternic parfumate, ami ales noaptea. Înfloreşte în lunile iunie-iulie. Fructele au culoarea neagră. Lonicera are rezistenţă medie la ger, necesită sol reavăn şi amplasare în locuri luminate sau semiumbră. LAVANDULA ANGUSTIFOLIA- Levantica Este o plantă subarbustivă, tufoasă, înală până la 1 m, cenuşiu-păroasă. Patria de origine este în ţinuturile meditereaneene, la noi se cultivă dar iernează liber. Are frunze înguste, lineare, cu marginea revolută, iar florile sunt albastre-violacee, grupate în formă de spice laxe. Levănţica se cultivă pentru extragerea uleiului de lavanda, are întrebuinţări şi ca plantă medicinală http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw94Xz09WXs3VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9gZPNwaMJQYN4%3Dc Fri, 27 Apr 2007 00:00:00 +0300 Puţine plante reuşesc să se dezolve în situaţii de umbră sau semiumbră. Plantele din stratul ierbos a pădurilor, obişnuite cu o cantitate scăzută de lumină, sunt plantele ideale pentru grădinile puşin însorite. Ajuga reptans 'Artropurpurea'- Venerita Aceasta planta cu frunzele rotunjite si marginea dintata produce spice scurte cu flori bilabiate de culoare violeta lasfarsitul primaverii. Speciile genului Ajuga prefera situatii usor umbrite si un sol fertil care retine umiditatea, dar se dezvolta normal in conditii cat mai variate. Indepartati tulpinile florale pe masura ce apar altele noi pentru a conserva capacitatea de inflorire sau asteptati pana la ofilire. Indepartati frunzele la sfarsitul toamnei! Frunzele sunt persistente pe perioada iernii in aproape toate regiunile. Inmultirea este usoara si se realizeaza primavara prin despartirea radacinilor. Adiantum- Părul fetei Aceasta feriga este cunoscuta mai ales ca planta de interior, dar familia Adiantacae cuprinde numeroase specii rustice care se acomodeaza in colturile umede, umbrite si putin insorite. Anumite specii fragile reusesc sa supravietuiasca in exterior, in regiunilecu ierni blande, cu conditia sa beneficieze protectie. Creste bine in ladite. Plantati-o intr-un colt usor umbrit, pe sol fertil si bogat in materie organică, retinand umiditatea si de preferinta fara calcar. Indepartati frunzele moarte doar daca ele nu reprezinta un interes estetic. In regiunile cu ierni mai friguroase introduceti in interior speciile sensibile. Divizarea se poate face primavara. Bergenia- Saxifraga de Siberia Frunzele rotunjite sau cordate ale acestei specii formeaza o tufa rotunjita, inalta de 60 cm. La anumite varietati, frunzele capata tonuri rosii sau rozalii pe perioada toamnei si a iernii. Paniculele de flori inclinate, de culoare roz sau alba apar primavara. Plantele acestui gen nu sunt prea exigente ceea ce priveste solul si acceapta aqta locurile insorite, cat si cele umbroase. Culoarea frunzelor toamna este mult mai pronuntata la speciile ce sedezvolta la soare, pe un sol permeabil si cu o fertilitate medie. Speciile din ghivece necesita a fi udate in mod regulat in timpul perioadei de vegetatie. Indepartati frunzele ingalbenite sau distrugeti-le toamna si iarna si taiati tulpinile care poarta flori uscate. Inmultirea este posibila prin despartirea tufei, primavara sau vara. Hedera helix- Iedera Usor de cultivat, speciile acestui gen se potrivesc bine pentru a inbraca un perete umbros si rece. Odata stabilite cresc repede, iar tulpinile lemnoase se agata de suport cu ajutoru7l radacinilor adventive. Frunzele, in general lobate sau triunghiulare, variaza in ceea ce priveste forma si dimensiunile. La numaeroase varietati, ele sunt panasate. Iedera este cataratoare in faza juvenila, dar atunci cand planta a atins varful suportului se instaleaza o noua forma de crestere. Ramurile scurte si rigide prezinta panicile de flori galben- verzui toamna, iar putin mai tarziu fructe negre. Iedera se acomodeaza pe toate tipurile de sol si expozitie variata, dar anumite varioetati cu frunze panasate au nevoie de mai mult soare pentru as da ce-i mai bun in ele. Se vor rari primavara, pentru a le controla cresterea si se vor tunde regulat, pentru a favoriza aparitia de noi lastari. Se iau butasi ierbosi la inceputul verii. Butasi luati din ramurile florifere dau nastere la indivizi fuziformi necetaratori. In perioada de uscaciune, aceste specii sunt atacate uneori de paianjeni rosii. Frunzele se pateaza, iar apoi cad. Se va creste umiditatea ambianta, in acest caz, prin pulverizare de apa pe planta afectata. Vinca- Saschiu Stralucitoarele frunze verzi inchis ale acestor specii formeaza un superb covor, mai8 ales la sfarsitul primaverii si toamna, cand apar florile stelate, albastre. Totusi, la fel ca si majoritatea speciilor taratoare, sunt adesea invadatoare si trebuie pozitionate cu grija. Speciile se saschiu cresc la soare sau la umbra, pe toate solurile permeabile, dar infloresc mai bine in plin soare. Ele sunt potrivite pentru a fi cultivate in ghivece, caci cresterea lor este usor controlata. Tulpinile taratoare sunt stolonifere, iar aceste plante sunt usor de inmultit prin diviziune sau prin procedeul cultivarii de stoloni pe sol umed. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs4VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9gZPNwaMJQYO4%3Dc Fri, 20 Apr 2007 00:00:00 +0300 Hedera helix- Iedera Usor de cultivat, speciile acestui gen se potrivesc bine pentru a imbraca un perete umbros si rece. Odata stabilite cresc repede, iar tulpinile lemnoase se agata de support cu ajutorul radacinilor adventive. Frunzele, in general lobate sau triunghiulare, variaza in ceea ce priveste forma si dimensiunile. La numeroase varietati, ele sunt panasate. Iedera este cataratoare in faza juvenila, dar atunci cand planta a atins varful auportului se instaleaza a noua forma de crestere. Ramurile scurte si rigide prezinta panicule de flori galben- verzui toamna, iar putin mai tarziu fructe negre. Parthenocissus quinquefolia- Vita de Canada Aceasta specie catararoare cu crestere viguroasa se agata de suport cu ajutorul carceilor. Anumite specii sunt taratoare care au tendinta de a deveni invadatoare. Frunzele vitei de Canada, formate din cinci foliole cu marginea dintata, sunt verzi vara, dar iau superbe nuante rosii si portocalii toamna. Parthenocissus tricuspidata- Vita de Japonia Vita de Japonia prezinta in general frunze inguste, trilobite- acestea sunt divizate in foliole la indivizii tineri. Campsis radicans- Bignonia Aceasta frumoasa planta cataratoare cu frunze penate si dintate se fixeaza de support prin intermediul radacinilor aeriene. Vara produce flori mai, galbene, rosii sau portocalii. Cultivati-le pe soluri fetile ce retin umiditatea, intr-u loc adapostit si foarte insorit. Un zid expus la soare este locul ideal. Indepartat tinerele lastari la cativa centimetri de vechiul trunchi, la sfaritul iernii. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs5VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9gZPNwaMJQYO4%3Dc Sun, 27 Aug 2006 00:00:00 +0300 Multi dintre noi ne confruntam cu lipsa timpului. Nu avem destul timp pentru lucruri pe care am vrea sa le facem. Asa este si cu culesul plantelor medicinale pentru ceaiuri si nu numai. Pentru simplificarea acestui lucru putem sa plantam aceste plante extreme de folosotoare chiar in gradina noastra, de unde le putem culege si atunci cand nu avem chiar asa de mult timp. In acest articol va facem cunostinta cu cateva dintre plantele medicinale care pot fi cultivate in gradina sau in lipsa acestuia in ghivece pe pervaz. BUSUIOCUL Basilici herba - formata din tulpini si ramuri tinere acoperite cu frunze de culoare verde, terminate cu sau fara inflorescente; florile au corola alba sau alburie - roz cu tubul scurt, bilabiata. Mirosul este placut aromat, caracteristic, gustul aromat specific. CHIMIONUL Carvi fructus – fructe ovoide – oblongi, usor arcuite, formate din doua achene prinse pe un carpofor bifidat. Au 3-7 mm lungime, 1-1,5 mm grosime, de culoare cenusie-bruna, fiecare achena avand cate 5 coaste bine distincte, echidistante, mai deschise la culoare. Culoarea achenelor este cenusie-bruna. Mirosul caracteristic, puternic aromat, gustul intepator, amarui. Fructele conţin 3-7% ulei volatil format din 50-60% carvona, 30% limonen, dehidrocarvona, dihidrocarveol, 10-20% lipide, 20% substante albuminoide, 5-6% substante minerale, amidon, glucide, rezine, tanoizi etc. CIMBRUL Numit si buruiana-de-balsam, cimbrusor, cimbru-de-cimp, cimbru-salbatic, iarba-cucului, lamiita, sarpun, tamiita, timian, cimbru creste pe pasune insorite, pe povirnisuri si pe liziere inguste si prefera musuroiul mic de furnici de pe cimpii. Are nevoie de mult cladura si mult soare; de aceea ii plac suprafetele pietroase si pasunile alpine unde caldura pamintului radiaza in mod special. In arsita soarelui amezii, din pernitele florilor violete se revarsa un parfum foarte aromat care atrage insecte si albine. Au o mireasma cu totul aparte. Cimbrul a venit la noi in secolul al XI-lea din tarile mediteraneene, iar speciile cultivate si iarasi salbatice se gasesc in gradinile noastre mai cu seama cu cimbru-de-gradina (Thymus vulgaris), numit si cimbru, cimbrisor, cimbru-mirositor, iarba-cucului, lamiita. Aceasta, spre deosebire de cimbrul-de-cimp, ajunge pina la o inaltime de 50 de centimetri. Ambele au acelasi efect curativ. Cimbru este renumit inca din antichitate. Traditia spune: „Cimbru este mai ales repezit, infierbintat si aprins. COADA SORICELUILUI Alte denumri: alunele, braditel, ciuresica, crestatea, crivalnic, garva, iarba-oilor, iarba- stranutatoare, prisnel, rotatele-albe, sorocina. Coada-soricelului este o planta medicinala careia nu putem sa nu-i rezervam un loc in viata noastra. Desi ea constituie sprijinul nostru de baza in unele maladii grave, este considerata in primul rind o planta de leac pentru femei. Ea creste in cantitati mari pe cimpii si durmuri inguste de tara, pe la margini de paduri si de lanuri de cereale. Folrile sunt albe sau trandafirii si au in soare un parfum aromatic, acrisor. Florile trebui culese in soare puternic, caci atunci creste continutul in uleiuri volatile si deci forta lecuitoare. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9kZPNwaMJQYM4%3Dc Tue, 05 Jun 2007 00:00:00 +0300 GALBENELELE Planta erbacee,anuala, cu tulpina ramificata, tufoasa, inalta de 20-70 cm. Frunzele inferioare aproape spatulate, cele superioare oblongi, lanceolate, atenuate in petiol, lungi de 5-12 cm, mai mult sau mai putin paroase, pe ambele fete, pe matgini usor dintate sau aproape intregi. Flori galben-portocalii sau galben-rosietice sunt dispuse in capitule terminale mari, alcatuite din flori lingulate tridintate, pe margini de culoare galben-portocalie si flori centrale tubuloase. Infloreste din mai pana in septembrie. Radacina este pivotanta. Planta se gaseste in gradini parasite sau cultivate. Calendulae flos – Formata din antodii uscate de culoare galben – portocalie inconjurate de bractee verzi, fara peduncul. Mirosul slab aromat, gust amarui sarat. Se culeg si tulpinile si frunzele. Recoltarea trebuie sa se faca pe vreme insorita, cand puterile curative sunt potentate la maximum. Exista mai multe varietati cu capitulele complet acoperite cu petale, cu stamine de culoare inchisa sau deschisa. Valoarea medicinala este aceeasi. Pot fi culese proaspete din gradina si utilizate. Se culeg din luna iunie pana toamna tarziu. LAVANDA Lavandulae flos – flori uscate desprinse de pe pedunculii inflorescenţelor, de culoare albastru-violet. Florile au bractee ovate, brune, membranoase, caliciul cilindric, păros şi glandulos, cu peri glandulari unicelulari sau 8-12 celulari, au 4-6 mm lungime şi diametrul de 3-4 mm; de culoare violet cenuşiu cu 10-15 nervuri paralele, cu 5 dinţi mici dintre care doi mai dezvoltaţi. Corola bilabiată, de 5-8 mm lungime, de culoare albastră-violetă, pubescentă şi glanduloasă, cu tubul aproape drept. Labiul superior este bilobat, cel inferior trilobat cu lobii obtuzi. Nuanţa florilor diferă de la albastru-violaceu până la albastru-deschis. Mirosul este plăcut, aromat, iar gustul uşor amărui MENTA Menthae piperitae folium – frunze petiolate, cu petiol lung pana la 1 cm si paros pe partea inferioara. Au limbul oblong – lanceolat, acuminat, lung de 3-8 cm si lat de 1,5-3 cm, inegal dintat pe margini, de culoare verde – inchis pe partea superioara, mai deschis pe cea inferioara, uneori cu nuante rosietice. Pe ambele fete frunzele au perii mici, setiformi, cu numeroase glande. Mirosul este fin, patrunzator, specific, iar gustul este aromatic, puternic, lasand in gura senzatia de racoare placuta. MUSETELUL Alte denumiri: mamorita, maraiul-ciinelui, matricea, moruna, musete-de-cimp, roman, romanita, romasca. Creste pe ogoare, soluri argiloase, cimpii, luminisuri, costise, pe lanuri de cereale, cimpuri de porumb, trifoi, cartofi si sfecla. Valorosul nostru musetel este izgonit tot mai mult din cauza folosirii excesive a ingrasamintelor chimice si a combaterii buruienilor prin erbicide. Dupa ierni bogate in zapada si primaveri cu multa umezeala, poate fi intilnit foarte des. Receptaculul este, spre deosebire de al musetelului salbatic, concav, mirosul deosebit de aromat si placut. Nu cred ca este necesara o descriere mai amanuntita a acestei flori atit de cunoscute. Capitulele florale terminale se colecteaza din mai pina in august, de preferat in orele amiezii. Nu este o exagerare daca citez musetelul ca pe un „leac universal”, mai ales pentru copiii mici. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9kZPNwaMJQYM4%3Dc Wed, 06 Jun 2007 00:00:00 +0300 SALVIA Citeva denumiri ale Salviei officinalis: Cilvie, jale, jales, jales-bun, jales-de-gradina, salvie, salvie-de-gradina, salet, salvir, serlai. Salvia, cunoscuta ca o planta din familia labiatelor, provine din Europa de sud si se cultiva la noi in gradini. Planta atinge o inaltime de 30-70 centimetri, florile ei violete sunt dispuse verticilat, deci in cerc, in jurul unei axe comune; frunzele sale opozite, alb-linoase sclipesc argintiu si emana un parfum usor amar, aromatic. Salvia-de-gradina trebuie sa alba partea ei de gradina intr-un loc ferit, insorit. Pe parcursul iernii, o acopar usor cu crengi de molid, deoarece este deosebit de sensibila la ger. O alta subspecie, Salvia pratensis, cunoscuta sub denumirile de buruiana-milcedului, coada-vacii, gavat, jale, jales, jales-salbatic, jales-de-cimp, jales-de-padure, salvie, salvie-de-cimpuri, salvie-salbatica, se gaseste pe povirnisuri, pasuni si cimpii. De departe se vad stralucind florile-i albastrui-violete care raspindesc o mireasma plina de arome. SUNATOAREA Aceasta planta care infloreste la margine de drumuri si paduri, pe dealuri si cimpii, din iulie pina in septembrie, se mai nurneste in limbaj popular si buruiana-de-naduf, buruiana-de-pe-rozor, crucea-voinicului, drobisor, floarea-lui-loan, hemei-de-pamtnt, lemnie, inchegatoare, osul-iepurelui, pojar, pojarnita, sburatoare, sunaica, sovirvarita. Planta atinge o inaltime de 25-60 centimetri, are o tulpina lunga si ramificata si infloreste in cime galbeh-aurii. Pentru a o recunoaste sigur, zdrobiti o floare complet deschisa, va curge astfel din ea o seva rosie. Planta inflorita este culeasa pentru a se pregati din ea ceai si bai, in timp ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile. Credinta populara veche punea seva de culoarea singelui si cu actiune balsamica a florilor in legatura cu singele si ranile Mintuitorului. Intr-adevar, uleiul de sunatoare este eel mai bun ulei pentru rani, caci are efect calmant, antiinflamator si cicatrizant. In zi de Sihziene, simbolui fortelor sfinte ale luminii si caldurii, sunatoarea straluceste in toata splendoarea ei florala unica. Pe vremuri, fetele impleteau din ea coronite, iar cine dansa in jurul focului in noaptea de Sinziene trebuia sa poarte o cununita din sunatoare - coroana de Sinziene. In aceasta noapte plina de mister, fecioarele presarau ramurele de sunatoare pe apa, spre a vedea din inflorirea florilor ofilite cum va fi la anul cu petitorut lor. URZICA Un medic a aratat odata intr-un discurs la radio ca urzica - numita si urzica-creata, urzica- mare sau urzica-de-padure - este una dintre cele mai bune plante de leac pe care le avem. Deci daca oamenii ar sti ce efect tamaduitor are, n-ar mai cultiva decti urzici. Din pacate sint foarte putini cet care cunosc acest lucru. Urzica este curativa incepind de la radacina, continuind cu tulpina si frunzele si terminind cu florile. Inca din antichitate se bucura de multa apreciere. ZMEURA Folium Rubi idaei – foliole ovat-lanceolate inegal dinţate pe margini fără peţiolul principal, de culoare verde pe suprafaţa superioară şi albă sau albă – cenuşie pe cea inferioară. Mirosul frunzelor uscate este plăcut, gustul astringent http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw94Xz09WXsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9kZPNwaMJQYM4%3Dc Thu, 07 Jun 2007 00:00:00 +0300 In habiattul lor natural, majoritatea plantelor cresc pe suprafete mari de sol, din care isi extrag apa si substantele hranitoare si in care isi pot dezvolta un system de radacini care sa le dea stabilitate. Plantele de apartament se dezvolta in conditii diferite. Ele sunt introduce in ghivece, care pot sustine o cantitate relative mica de sol, sau in compost special. Alegerea tipului corespunzator de ghiveci este important pentru sanatatea plantei. Cerintele essentiale consta in marimea corespunzatoare a ghiveciului, forma sa si existenta unor gauri pentru scurgerea apei in exces. Marimea Marimea recipientului depinde de marimea plantei, dar acesta trebuie sa contina sufficient pamant in care planta sa prinda radacini si care sa-I permite acesteia sa absoarba suficienta apa. Daca este prea mic, planta va trebui sa fie udata des, pentru sa nu se ofili. Ghivecele sunt masurate ori prin diametru ori prin volumul compostului pe care il contine. Forma Un ghiveci tipic, de obicei rotund- desi si ghivecele patrate si octogonale sunt populare-are o forma foarte familiara, mai mult sau mai putin standard. Inaltimea ghiveciului este egala sau putin mai mica decat cea a recipinetului conic, iar asezarea la doua treimi de la baza recipientului, peste un strat de pietris. Aceasta forma permite o buna crestere a radacinii, facand replantarea usoara si permitand introducerea ghivecelor goale unul intr-alul. Puteti masca usor aceste ghivece in interiorul unor recipinete mai atractive. Se gasesc multe forme: ghivece putin adanci si joase, ghivece mai mici, aplatizate, mair si adanci, jardinière si butoaie si asa mai departe. Evitati ghivecele care au partea superioara cu deschidere mica, deoarece ele fac imposibila mutarea plantei intr-un ghiveci mai mare, fara a-i vatama sistemul radicular. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9kZPNwaMJQYN4%3Dc Mon, 30 Apr 2007 00:00:00 +0300 Drenajul Ghivecele trebuie sa aiba gauri pentru drenaj la baza. Cele de lut au o singura gaura centrala; cele de plastic au gauri rotunde in jurul marginii exterioare. Unele ghivece de plastic au un sistem mai efficient de drenaj in doua randuri- gauri alternante pe marginile si pe fundul ghiveciului. Recipentele fara gauri pentru drenaj sunt utilizate pentru a masca alte ghivece. Lut sau plastic? Ghivecele de baza sunt facute din lut (teracota) sau plastic. In general, plasticul este mai popular, deoarece este ieftin, usor si destul de rezistent. Ghivecele de plastic sunt disponibile intr-o gama larga de culori. Ghivecele de lut au o infatisare placuta, d moda veche, dar sunt grele si foarte fragile. Ele sunt poroase, deci plantele sunt mai putin predispuse la umezeala in exces, iar pe de alta parte, ghivecele de plastic retin mai bine umezeala, deci trebuie udate mai rar. Singura planat de apartament, care e vanduta adesea in ghivece de lut, este azalea, Rhododendron simsii. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9kZPNwaMJQYN4%3Dc Sat, 05 May 2007 00:00:00 +0300 In copilarie, dupa cum i-mi amintesc, cercelusul era una dintre cele mai indragite plante de interior. Cu timpul au aparut alte care cu incetul l-au luat locul. Spre bucuria noastra in ultimii ani popularitatea acestei superbe plante a inceput sa creasca din nou. Se distinge prin: portul tufos, arbustiv, drept sau pletos; gratia lastarilor; frumusetea foliajului; alcatuirea si culoarea florilor. Toate aceste insusiri recomanda planta pentru holurile si camerele cu aer nu prea uscat, pentru cosurile suspendate sau jardinierele din balcoane, ferestre, terase. Mai mult, pe perioada de vara, plantele pot fi puse direct in gradina in locurile care sa ale ofere oarecare umbra. Planta poate atinge si chiar depasi 1 m. Frunzele oval-alungite, sunt verzi, lucioase, cu dispozitie opusa sau in verticil. Florile au pozitie pendenta, de unde asemanarea cu cerceii. Altii le aseamana cu niste balerine. Cercelusul poate fi mentinut ma multi ani in vegetatie continua sau sa se treaca iarna prin repaus in conditii de spataii de spataii racoroase (6-10ºC), cand isi poate pierde frunzele. Important este ca, in primavara, planta formeaza lastari si frunze noi. Florile iau nastere pe lastarii tineri pentru care motiv este bine ca in fiecare primavara sa se aplice taaierile supra plantei. Inflorirea are loc din primavara pana toamna, Fuchsia afiind considerata planat de zi lunga, dar in conditii favorabile ea produce chiar si iarna. Creste si infloreste in conditii de temperaturi moderate. Solicita multa lumina dar nu suporta soarele direct, pentru care motiv vara se amplaseaza in locuri usor umbrite. Prefera spatiile bine ventilate, insa nu prea uscate. Pamantul se mentine permanent reavan din primavara pana toamna, iar iarna se uda foarte aputin. Raspunde bine substraturilor usoare, permeabile, bogate in humus si cu pH neutru . Va recomandam gama de produse FLORIMO- pamant pentru muscate si plante de balcon, sau pamant universal. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGg94Xz09WXs1VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9kZPNwaMJQYN4%3Dc Sat, 07 Jul 2007 00:00:00 +0300 Familia orhidaceae, cea mai mare familie a regnului vegetal, cuprinde aproximativ 750 genuri, 25 000-30 000 specii si zeci de cultivaruri. Botanistii apreciaza ca inca mai apar specii noi ca urmare a incrucisarilor care au loc in habitatul natural sau in laboratoare. Arealul foarte larg de raspandire demonstreaza capacitatea de adaptare a indivizilor apartinand acestei familii, explicabil prin marea divesitate a speciilor. La majoritatea speciilor, vegetatia intensa incepe primavara in care momentul se poate interveni cu lucrarea de transplantare daca aceasta se impune a fi facuta. Atunci cand membrele verzi ale pseudobulbilor devin cenusii se incepe conducerea plantei spre perioada de repaus prin diminuarea udarilor si scaderea temperaturii. La sfarsitul repausului, cand reapar frunze noi, se intensifica udarea si se ridica temperatura. Repausul se desfasoara in sezoane diferite in functie de specie. De exemplu la Vanda, Oncidium, Odontoglossum este vara iar la Phalaenopsis si Coelogyne are loc primavara dupa inflorire. Lumina necesara plantelor de orhidee se coreleaza cu locurile de origine ale speciilor si cu adaptarilor morfologice capatate in raport cu acest factor.  Orhideele cu frunzele inguste, coriacee si cu pseudobulbii marcanti(Vanda) aadora soaarele.  Orhideele cu frunza oblongi, plisate si fara pseudobulbi sunt obisnuite cu lumina intensa (Dendrobium striolatum)  Orhideele cu frunzele mai mult sau mai putin coriacee si cu pseudobulbi, au nevoie de lumina mai multa pentru a forma muguri florali (Cattleya, Cymbidium, Laelia, Odontoglossum, Oncidium)  Orhideele cu frunze groase si carnoase, fara pseudobulbi, nu suporta prea mult soare (Phalaenopsis)  Orhideele terestre, fara pseudobulbi, cu frunze relativ moi, nu suporta soarele direct (Paphiopedilum) Modificarile culorii frunzelor sunt indicii ale nivelului de iluminare. Astfel, lumina prea intensa provoaca o anume paloare, pete galbene sau pigmentatie rosietica. Apa este factorul cel mai important intr-o cultura de orhidee. Adeseori se apreciaza ca orhideele sunt distruse prin exces de apa mai mult decat prin orice alt factor. Amatorii sunt tentati sa ude plantele lor peste masura, fie din necunoastere, fie din nerespectarea acestei cerinte. Nu trebuie sa se uite faaptul ca in conditii de clima tropicala- de unde sunt originali aceste plante- perioadele de seceta alterneaza cu averse de ploaie si unde timp de saptamani, singura sursa de apa este roua diminetii. Drept pentru care radacinile aeriene, prin velamen si tesut suberos, stocheaza cantitati mari de apa care va fi folosita ulterior de catre radacina in alimentarea plantei. Orhideelor le place contactul cu apa cu conditia sa fie din abundenta si pentru scurta durata. Substratul trebuie deci sa se usuce destul de repede. Aceasta alternanta de umiditate si seceta este o alta cheie a succesului cu aceste plante, pe langa cea a diferentei intre caldura zilei si racoarea noptii. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGw94Xz09WXs2VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9kZPNwaMJQYN4%3Dc Sun, 01 Jul 2007 00:00:00 +0300 Bromeliile sunt plante perene, in marea lor majoritate epifite. In mediul natural al junglei americane (de unde provin), ele se fixeaza pe ramurile arborilor, in compania orhideelor printre muschii si lichenii ce cresc pe scoarta aspra, si se cocoata pana in varfaurile acestora. Cele terestre se gasesc direct in pamant de sub cupola padurii. Planta are frunze lungi, rigide, mai mult sau ami putin inguste, coracee, adaptate la economia de apa prin forma,structura si asezare. Dispozitia lor ca un cornet asigura acumularea de apa. La unele specii frunzele din mijlocul rozetei se coloreaza in rosu intens la epoca de inflorire. Florile hermafrodite insotite de bractei intens colorate sunt grupate in spice sau raceme, simple sau compuse. Adevaratele flori sunt mici si cu viata scurta, pe cand braceile tipatoare dureaza cateva luni. Dupa inflorire si fruftificare planat moare, locul ei fiind luat de lastarii laterali care cresc la baza ei. Bromeliile se cultiva in sere calde si temperate. Ele pretind caldura in permanenta, o buna aerisire din primavara pana toamna, pulverizari cu apa, de preferinta dimineata. In cornetul frunzelor trebuie sa fie apa mereu. Substartul trebuie sa fie usor reavan dar nu ud, deci drenarea apei trebuie sa functineze foarte bine. Umezeala exagerata poate fi fatala plantei care are radacini minuscule si subtiri. Iata cateva specii de bromelii indragite ca plante de apartament: Ananas comosus (Ananas), Guzmania ligualata (Guzmania), Neoregelia carolinae (Neoregelia), Vriesea splendens (Vriesea), Billbergia vittata (Billbergia), Cryptanthus bivittatus (Cryptanthus). http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA94Xz09WXs3VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9kZPNwaMJQYO4%3Dc Sat, 15 Jul 2006 00:00:00 +0300 Ferigile sunt plante decorative prin frunze care formeaza o tufa bogata. Ele se disting prin: particularitatile frunzelor, prezenta unui rizom subteran de la foarte gros ala subtire, filiform; divesitatea cailor de inmultire; exigentele foarte diferite ale numeroaselor genuri si specii. In general, nu suporta fumul si alte noxew, aerul prea uscat, pentru care motive se spune ca acolo unde cresc bine ferigile este un mediu foarte sanatos si pentru om. Platycerium alcicorne este cunoscut cu numele comun de cornul cerbului. Planta, cu crestere epifita, are doua feluri de frunze: unele sterile, rotunjite, asezate la baza ei, care se usuca lent transformandu-se in niste solzi mari, membranosi, de culoare brunie; altele, ce pornesc din acestea, sunt fertile, lungi pana la 50-60 cm, la inceput drepte apoi cu extremitatile gratios inclinate, verzi cu pubescenta cenusie- albastruie, cu varful curios decupat ce aminteste de aramificatia coarnelor de cerb. Amplasarea acestei plante splendide este recomandata in bai, unde umiditatea este cea mai coraspunzatoare. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGQ94Xz09WXs4VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9kZPNwaMJQYO4%3Dc Tue, 25 Jul 2006 00:00:00 +0300 Cu toate ca balconele sunat mai degraba apanajul apartamentelor, ele se intalnesc si la unele case, mai ales daca imprejurimile ofera o priveliste frumoasa. Plantele decorative care pot creste pe un balcon deschis sunt cele care rezista la temperaturi de pana la -15°, de talie mica si care nu necesita mult sol pentru a-si dezvolta radacinile. Un alt criteriu important este ca cel putin o mare parte dintre plante sa-si pastreze frunzisul si iarna, usurandu-va astfel sarcina curateniei. Acestea pot fi conifere, arbusti cu frunze mereu verzi, precum Ilex (care va va inveseli de Craciun prin fructele rosii), Prunus laurocerassus (cu frunze lucioase si flori albe primavara), Hedera (iedera cataratoare, mai apreciata in varianta cu frunze bicolore) sau Buxus (planta foarte cunoscuta, uneori tunsa in forme geometrice, cu frunze mici, dense, lucioase). De asemenea, pe balcon pot fi sadite in vase plante cu flori, dar si diversi arbusti care trebuie tunsi dupa inflorire: trandafiri, tufe in forma de copacei, crizanteme mari, rotunde, iasomie, forsitia, liliac de vara si altele. Arborii care pot fi amplasati in aceasta mini-gradina sunt cei de talie foarte mica: bonsai, artari japonezi cu ramuri contorsionate sau conifere tunse geometric, altoite pentru forma. Daca dorim sa ne aranjam balconul cat mai frumos, cu flori dintre cele mai alese, va trebui sa acordam atentie ingrijirii lor pe toata perioada de vegetatie. Dintre lucrarile curente de ingrijire a florilor amintim urmatoarele: Udarea plantelor ori de cate ori este nevoie, in asa fel ca pamantul din vase sa fie permanent reavan. Recomandam ca aceasta lucrare sa se faca dimineata sau seara, evitandu-se orele cu insolatie, in care caz picaturile de apa cazute pe frunze determina aparitia de arsuri. Ingrasarea periodica cu solutii de ingrasaminte. Nu uitati ca intr-un volum mic de pamant ati pus mai multe plante care pentru ca sa creasca normal au nevoie si de hrana suficienta. Udati plantele intotdeauna inainte de a aplica ingrasamintele. Indepartarea frunzelor uscate si a florilor trecute. Umbrirea plantelor in orele cand soarele straluceste cu putere. In acest scop se pot monta perdele din panza mai groasa sau tifon. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGA95Xz09WXs5VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9kZPNwaMJQYM4%3Dc Fri, 03 Aug 2007 00:00:00 +0300 Paduchii verzi (Macrosiphon rosae)- numite si afide ataca toate organelle verzi, mai ales varfurile lastarilor si bobocii, pe care paduchii stau in ciorchini. In urma sugerii sevei din lastari acestia se curbeaza, bobocii si frunzele se deformeaza. Paduchii pot gasiti pe plante tot timpul anului, ei avand mai multe generatii. Excrementele lor, numite si �roua de miere faciliteaza instalarea pe frunze a fumaginei, o ciuperaca negricioasa, neparazitara, dar acare prin acoperirea frunzelor reduce mult asimilatia clorofiliana, slabind plantele. Combaterea se face prin stropiri cand apar primii paduchi, la inceput la interval de 7 zile, apoi de 14-21 de zile. Cicorita trandafirului (Typhlociba rosae) ataca frunzele pe fata carora apar sute de puncte albe, reducandu-se suprafata asimilatorie. Pe dosul frunzelor se gasesc daunatorii albi-verzui, de forma alungita, care la atingerea frunzei sar sau zboara. In urma unui atac mai sever frunzele se pot usca si cad. Mai periclicitate sunt plantele din expozitii uscate si puternic luminate. Comabaterea se face cu aceleasi preparate ca si la afidea, avand grija sa umectam bine si dosul frunzelor. Paianjenii rosii (Tetranychus sp.) reprezinta unul dintre daunatorii cei mai periculosi ce tataca mai ales in spatii protejate. Pe frunze apar punctuatii galbene- maronii, la inceput de-a lungul nervuurilor apoi pe intreaga lamina. Prin sugerea sevei frunzele se usuca apoi cad.Pe dosul frunzelor se gasesc paianjenii in diferite stadii de dezvoltare, deoarece in conditii de uscaciune se pot dezvolta 10-20 de generatii pe an. Atacul este favorizat de aerul uscat din sere si solarii. Combaterea se face prin tratemente cu Mitac, Pentac, Mitingan, Vydate, Kelthane, Plictran. Este necesara alternarea produselor pentru ca la alpicarea unui singur preparat pot apare rase fizioloagice rezistente. Tripsul (rips fuscipennis) este o insecta sugatoare care pagubeste florile gata de deschidere. Sufera mai ales soiurile cu petalele albe si galabene, mai ales cele cultivate in sere. Petalele se desformeaza, pe marginea lor apar pete maronii si-si pierd valoarea comerciala. Adultii pagubesc suprafata petalelor prin sugere: petalele se pateaza, se deformeaza si florile devin nevandabile. Ouale sunt depuse in boboci, iar larvele eclozate pot pagubi si ele petalele. Combatere: in perioadaa mai-septembrie se afac stropiri preventive cu Mospilan, Metomex, Lannate, Confidor. Viespea sucitoare a frunzelor (Blennocampa pusilla). Inaca in luna mai se pot observa frunze rasucite de-a lungul nervurilor, de la exterior spre interior, care seamana cu un mic tub. Daca desfacem aceste frunze se vad larve alabe, indoite si mici care produc acest simptom. Frunzele aparute mai tarziu au un aspect normal. Comabterea pe cale chimica poate fi numai preventiva cu insecticide sintetice (Mospilan), aplicate la inceputul lunii mai, inainte de depunerea oualor. Frunzele trebuie indepartate. Albina croitoare (Megachile centuncularis) este un daunator care apare in lunile mai-iunie, adultul decupand portiuni semi-cerculare din lamina frunzelor, din care isi construieste cuibul. Pagubirea nu este frecventa dar uneori poate fi serioasa. Combatere: prin masuri de igiena culturala si tratamente cu produsele Mospilan 20, Supersect 10 EC, Hostathion, aplicate inainte de deschiderea bobocilor. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WDswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Ec Fri, 17 Aug 2007 00:00:00 +0300 Dracena sanderiana- o planta de apartament mult indaragit si apreciat de multi dintre noi, insa nu stim ca sub acest nume stintific se ascunde asa numita Bambusul norocos, Lucky bamboo. Bambusii cu noroc, in ciuda numelui nu sunt bambusi, desi arata ca atare. Necesitatile lor de ingrijire sunt minime: tot ce trebuie sa faceti este sa le oferiti igienizare regulata, schimbarea apei din recipient saptamanal, lumina multa, fara soare direct. Nu este necesara fertilizarea. Lunar se scoate planta din vas, se spala sub jet de apa neagresiv atat radacinile, tulpinile cat si frunzele, se spala bine vasul si pietricelele din vas (daca exista) si se inlocuieste apa, reasezand apoi planta la loc. Planta are o tulpina verde de cca 1 cm grosime, segmentata, care in mod normal creste vertical si produce unul sau mai multi lastari cu frunze. Tulpina se taie la inaltimea dorita si se sigileaza cu ceara, imediat deasupra mugurului lastarului, ceea ce va stopa cresterea sa si va favoriza cresterea lastarului. Prin manipularea sursei de lumina, bambusii pot fi dirijati sa creasca in forme spiralate. "Bambusii cu noroc" sunt oferiti la fir sau in aranjamente special concepute. Numarul si marimea firelor din aranjament nu sunt intamplatoare, existand semnificatii precise pentru fiecare tip de aranjament. Sunt la moda aranjamentele in forma de piramida, de forme geometrice impletite, de perete, etc. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WTswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Ic Wed, 16 Aug 2006 00:00:00 +0300 Fertilizarea livezilor de mar Pe durata intregii vieti a pomilor necesarul de elemente nutritive variaza in functie de varsta. In plantatiile tinere marul are o nevoie de azot ridicata fata de neceasrul de potasiu (de 1.5-3 ori mai mult). In plantatiile de mar au fost obtinute rezultate bune cu doze anuale de ingrasamant de 120 kg N, 80 kg P2O5 si 40 kg K2O pentru un hectar. Pentru pomii fructiferi, in general, o data la 2-3 ani este necesara fertilizarea cu gunoi de grajd, 20t/ha. In anii in care ase apliaca gunoiul de grajd nu trebuie sa se renunte la aplicarea ingrasamintelor minerale dar dozele vor fi pe jumatate fata de anii in care nu se aplica gunoiul de grajd. In primul an de la plantare fertilizarea cu ingrasaminte minerale se va face prin imprastierea cu mana pe benzi cu latimea egala cu cea a gropilor de plantare. In fiecare din anii urmatori latimea acestor benzi va fi majorata cu 0,5 m pana cand, dupa 3-4 ani, intreaga suprafata va fi fertilizata. Odata cu intrarea pe rod, consumul de poatasiu creste fata de cel de azot dar aceasta nu implica o crestere a dozi de potasiu fata de cea amintita deoarece rezerva solului este satisfacatoare. Se va acorda insa atentie dozei de azot pentru ca depasirile slabesc calitatea fructelor si afecteaza durata de pastrare. In livezile pe rod neirigate doza de fertilizare in anii din care nu se administreaza gunoi de grajd este de 120 kg N, 100 kg P2O5, 75-80 kg K2O si se reduce la jumatate in anii in care se aplica gunoi de grajd. Intreaga cantitate de fosfor, de potasiu si 1/3 din cantitatea de azot se administreaza toamna, inaintea araturii de toamna. Tot acum se va imprastia si balegarul in anii cand se face aceasta fertilizare. Imprastierea ingrasamintelor de a face pe toata suprafata. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WjswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Mc Fri, 25 Aug 2006 00:00:00 +0300 Septembrie este luna ideala pentru plantarea tufelor cu flori: temperaturile nu mai sunt atat de mari ca in timpul verii, iar solul are o umiditate constanta. Si concurenta provocata de buruieni este mai mica. Pana la venirea iernii tufele au destul timp pentru a prinde radacini. In primavara se vor dezvolta mai repede, vor deveni mai mari si florile vor fi mai numeroase decat ale tufelor plantate primavara. Cand cumparati tufele, aveti grija sa aiba radacini sanatoase. Plantati acum mai ales tufe care inlforesc din mai. In felul acesta veti acoperii cu succes golul floral care apare dupa vestejirea planatelor bulboase. Termenul timpuriu de plantare, din septembrie. Le ofera tufelor de la inaceputul averii timp pentru a se dezvolta deplin pana la inflorire. In tabelul de mai jus sunt prezentate tufe usor de ingrijit, care infloresc deja din mai. Chiar si pentru zonele dificile exista tufe potriviate: in locuri umede cresc ca de exemplu bulbucii de munte si rachitanul(Lysimachia punctata). In zonele umbrite se simt foarte bine lacrima Domnului si unele plante cu frunze decorative. In plin soare cresc o multime de specii: maci, bujori, lumanari si laptele cucului. Doar cateva specii de tufe nu trebuie sa fie plantate toamna. Unele plante sensibile la frig, care infloresc toamna, precum crizantemele (Dendranthema) si anemonele (hibrizi de Anemone-Japonica) au nevoie de ceva mai mult timp pentru a se adapta la conditiile din gradina. Aceste tufe se planteaza mai degraba primavara, pentru a avea un strat bun. Nume Nume stintific Inflorire/culoare Inaltime (cm) Loc Clopotei Campanula glomerata iunie-august albastri, albi 50-60 insorit apana la semiumbra, sol bogat in humus Centaurea Centaurea montana mai-iulie roz, alb, albastru 50 insorit pana la semiumbra, sol nutritiv Foarea zeilor Dodecatheon meadia mai-iunie roz-violet 30 semiumbrait pana la umbrit, sol sarac in calcar Lacrima Domnului Dicentra spectabilis mai-iunie roz, alba 60-80 semiumbrit, solafanat, nutritiv Laptele cucului Euphorbia griffithii mai-iunie portocaliu, rosu 80 insorit pana ala semiumbrit, sol afanat Priboi Geranium nodosum mai-septembrie roz- mov 50 semiumbrit pana la umbrit, sol bogat in humus Crini de o zi Hemerocallis dumortieri mai-iunie galbeni,portocalii 15-60 insorit pana la semiumbrit, sol nutritiv Lunaria Lunaria rediviva mai-iulie mov, alb 100 semiumbrit pana la umbrit, sol usor umed Petecea lui Solomon Polygonatum biflorum mai-iulie alb 100 semiumbrit pana la umbrit, sol usor umed sau uscat http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WzswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Qc Thu, 07 Sep 2006 00:00:00 +0300 Fertilizarea livezilor de par In livezile tinere de par dozele recomandate in general sunt 130kg/ha N, 75 kg/ha P2O5 si 80 kg/ha K2O. Odata la doi-trei ani se va aplica o fertilizare cu gunoi de grajd cu reducere la jumatate a dozelor de ingrasaminte chimice. In livezile pe rod se vor administra 300 kg/ha azotat de amoniu (in trei transe la fel ca la mar) 300 kg superfosfat si 250-300 kg/ha sare potasica. Fosforul si potasiul se administreaza toamna inaintea araturii la fel si gunoiul de grajd precum si 1/3 din azotat. Celelalte doua parti de azotat se vor administra ca la mar. Pe solurile acide, o data la 4-5 ani se vor aplica 5-6 t/ha amendamente calcaroase. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WDswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4Uc Mon, 27 Aug 2007 00:00:00 +0300 Traditional, livezile de prun se infiinteaza pe terenuri improprii altor culturi mai pretentioase atat cea ce priveste fertilizarea naturala a solului cat si starea reliefului. Este o specie foarte rezistenta din multe puncte de vedere dar nu trebuie sa se inteleaga ca cerintele fata de sol sunt modeste la aceasata specie. In vederea obtinerii unor recolte mari si de calitate fertilizarea livezilor de prun este o masura obligatorie alaturi de lucrarile solului si a de masurilor fitosanitare care, si ele , se neglijeaza de multe ori. Un maxim de consum de elemente nutritive se inregistreaza la prun in timpul infloririi si legarii fructelor, la intarirea samburilor si la diferentierea mugurilor floriferi si, apoi, la intrarea in parga. Intr-o livada de pruni cu 200 pomi se extrag anual din sol 36 kg N, 11 kg P2O5, 50 kg K2O si 33 kg CaO. Tinand seama de indicii de fosfor despre care s-a vorbit anterior si de rezerva naturala a solului rezulta ca aportul din exterior de elemente nutritive este urmatorul: - pe solurile slab acide si neutre (aluvial, brun rosacat) rezultate optinute se obtin prin administrarea de 60-120 kg N, 50-100 kg P2O5 si 40-80 kg K2O. - Pe solurile acide rezultatele cele mai bune se obtin prin aplicarea de ingrasaminte organice (balegar, compost etc.) 30 t/ha o data la 2 ani si 40 kg N, 50 kg P2O5, 40 kg K2O. In anii fara baleagar dozele de ingrasamant chimice se dubleaza. Modul de aplicare al ingrasamintelor este similar cu cea descrisa la ceilati pomi fructiferi. Gunoiul de grajd se administreaza toamna la fel ca si ingrasamintele cu potasiu, fosfor precum si 1/3 din doza de azot. Toate se vor imprastia pe intreaga suprafata si vor fi incorporate in sol prin aratura si prasila pe randuri. Primavara, cand fructele incep sa lege se administreaza 1/3 din doza totala de N si inca 1/3 cand are loc cresterea intensa a lastarilor (iunie). Toate ingrasamintele se incorporeaza in sol prin mobilizarea acestuia. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WTswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4Yc Wed, 29 Aug 2007 00:00:00 +0300 Citricele necesita si iarna o ingrijire speciala, ca sa poata suporta luminoziatatea scazuta. Incalzirea Pentru a oferi plantelor conditii optime, este de mare ajutor un sistem de incalzire cu termostat. Pentru incalzirea saptiului pot fi folosite si aeroterme electrice, radiatoare incalzite electric sau incalzirea centrala, prezenta in mai toate casele. Luminozitatea optima Plantele citrice vesnic verzi necesita si iarna o cantitate coraspunzatoare de lumina. Lumina dintr-o sera, gradina de iarna sau de langa fereastra este de obicei suficienta. Daca nu este disponibila decat o incapere intunecoasa, ca pivnita rece sau garajul, este necesara o instalatie de lumina. Cele mai potrivite sunt tuburile speciale, care dau o lumina albastrie. Lampile pot fi atarnate de tavan, la 20-40 cm de planta. Sub o lampa de 40 W pot petrece iarna cam sase planate de marime medie. Alaturi de citrice, aici pot ierna geraniul sau oleandrul. Pornirea si oprirea, pentru a asigura 12 ore de lumina pe zi, este facuta de un raster special. Udarea si fertilizarea Plantele trebuie udate doar cat este necesar pentru a preveni uscarea completa a substratului. La temperaturile mai mici, ar trebui udat la interval de cateva saptamani. Ghivecele mai mici trebuie totusi udate amai des, fiindca se usuca repede. In lunile de iarna, plantele se afla intr-un fel de pauza vegetativa la noi, si consuma nutrienti foarte putini sau deloc. De aceea, iarna se ava administra foarte putin ingrasamant sau deloc. Aerisirea corecta Pentru iernat este necesara o aerisire potrivita. Plantele tinute in camera se multumesc cu deschiderea geamului in timpul zilei (atat timp cat temperaturile nu scad sub 0 grade). Umiditatea relativa trebuie sa fie cuprinsa intre 40 si 60%. Aerul este foarte uscat in camerele incalzite. De aceea este necerasa umezirea suplimentara a aerului din aceste incaperi. Stropirea plantei cu apa nu este totusi racoroase, aceasta masura poate duce la infectia cu ciuperci. Aerul prea umed, in combinatie cu temperaturile scazute si aerisirea insuficienta poate dauna plantei, chiar si intr-o sera luminoasa. Cand se apropie primavara Cea mai buna perioada pentru taierea plantelor este cea dinainte de formarea lastarilor, de obicei din februarie pana in mai. Atunci plantele sunt inca in camera, din cauza pericolului gerului. Daca planta se gaseste de mai multi ani in acelasi recipient, aceasta perioada de dupa pauza de iarna este potrivita si pentru schimbarea ghiveciului si a substratului. Cand plantele incep sa creasca, primavara, trebuie administrat un ingrasamant universal. Astfel este prevenita mai ales ingalbenirea frunzelor si ele isi recapata culoarea sanatoasa. Este anotimpul cand noptile pot deveni, brusc, foarte geroase. De aceea aerisirile, pe timpul noptii, vor fi facute cu precautie. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WjswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4cc Sun, 24 Sep 2006 00:00:00 +0300 Un foarte mare numar de specii si de varietati din crini sunt cultivate. Bulbii formati din solzi carnosi, imbricati sunt sensibili si predispusi la a se usca inainte de plantarea lor. Fiecare dintre ei produce o tulpina mica, care prezinta pe toata lungimea sa frunze lanceolate. Florile albe, roz portocalii sau galbene, uneori striate sau maculate, sunt dispuse in buchete in varful tulpinilor. Ele sunt in general de dimensiuni mari, cu sase petale si prevazute cu stamine proeminente. La anumite specii, extremitatile petalelor sunt recurbate spre fata inferioara. Cea mai mare parte a crinilor excelente plante de ghiveci. Lilium auratum, care creste pana la aproximativ 1.50 m, prezinta flori mari de aproximativ 25 cm in diametru. Florile sunt albe, puternic maculate cu brun-purpuriu, iar petalele sunt traversate de o banda mediana aurie. Aceasta specie are durata de viata adesea limitata si necesita un sol necalcaros. Tulpinile inalte ale speciei L. candidum- aproape 1.20 m- prezinta flori sub forma de cupe, puternic parfumate. Aceasta specie este folosita pentru ghivece si prefera compostul imbogatit cu putina piatra de calcar. L. regale este mai usor cultivat. Florile sub forma de trompeta sunt albe, cu gatul auriu si petale purpurii pe fata inferioara. Alta specie cu flori albe, cu gatul auriu si petale purpuriipe fata inferioara. Alta specie cu flori albe foarte apreciata este L. longiflorum, care creste pana la 1 m si prezinta flori foarte parfumate. Florile speciei L. lanciflolium prezinta petale foarte recurbate, portocalii, stralucitoare si maculate cu pete purpurii. Exista numeroase vairetati care deriva din hibrizi. Cele mai atractive sunt “Enchantment” (flori portocalii sub forma unor cupe cu gat patat cu negru), “Connecticut King” (floti stelate cu petale galbene), “ Star Gazer” (flori roz cu marginea alba si gatul maculat cu brun) si “Shuksan” (flori mici, inclinate cu petale galben-portocalii, patate cu brun). Cultivare Crinii se planteaza toamna, pe un sol permeabil si intr-un loc usor insorit. Este necesar ca pamantul sa fie pastrat, in mod permanent proaspat si umed. Se vor uda moderat speciile din ghivece pana la inceputul vegetatiei, iar apoi in functie de necesitati, astfel incat se se pastreze compostul umed (dar niciodata sa nu balteasca apa). In timul perioadei de vegetatie se fertilizeaza tot la 10 zile cu ajutorul unui ingrasamant lichid, bogat in potasiu. Inmultirea se realizeaza pornind de la bulbi sau pentru anumite specii de la bulbii care apar la subsioara frunzelor. Crinii sunt uneori atacati de paduchi si larvele unor coleoptere. Se vor trata speciile afectate cu ajutorul unui insecticid. Limacsii si melcii pot de asemenea cauza pagube. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WzswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4gc Thu, 28 Jun 2007 00:00:00 +0300 Crotonul este unul din cei mai frumosi arbusti tropicali cu frunzele intregi sau lobate, colorate pe nuante de rosu, verde si galben, cu luciu stralucitor. La noi in tara se cultiva de circa 35 ani. Crotonul este o planta cu vegetatie permanenta, crestere lenta, deosebit de pretentioasa la vactorii de mediu. Pretinde spatii calduroase (18-25ºC) si cu umiditate relativa ridicata. Din pacate este foarte dificil de pastrat mult timp in locuinte datorita umiditatii atmosferice insuficiente. Varietatile cu frunzele mai inguste si cu o proportie mai mare de verde si rosu in coloratia lor sunt ami putin sensibile decat celelalte. Scaderea temperaturii sub 15ºC provoaca defolierea plantei. Necesita locuri foarte bine luminate, chiar ceva soare direct. Colorarea frunzisului depinde mult de acest factor. Apa se asigura prin udari regulate tot timpul anului. Lipsa apei provoaca de asemenea caderea frunzelor. Toate pamanturile usoare, permeabile si fertile convin acestei plante. Reactia usor acida asigura o mai buna pigmentare a frunzelor. Specii si cultivaruri C. variegatum, C. angustifolium, C. corniculatum; Aucubifolia, Bravo, Florida, Golden King, Gold Moon, Gold Star, Norma. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WDswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZON1aPJMYM4kc Mon, 18 Sep 2006 00:00:00 +0300 Este frecvent cultivata pentru florile sale de culoare galben-portocalie. Este planta anuala cu tulpina ramificata. Frunzele sunt intregi, spatulate. Florile ligulate false (au 1,5-3 cm lungime) sunt dispuse obisnuit in 2 randuri marginale , iar la formele cu flori pline ocupa tot receptaculul. Florile tubuloase sunt portocalii, mai rar galbene. Fructele sunt indoite, aproape inelare, cu partea exterioara spinoasa sau tuberculata. Ecologie sii raspindire: o plantã cu tulpina inalta, ramificata si paroasa, cu flori centrale, tubuloase, de culoare galbena. O putem intalni in intreaga tara pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a cailor ferate si pe langa garduri. In zilele noastre raspandirea in gradini este din ce in ce mai frecventa, multumita nu numai pentru aspectul placuta ci si pentru ca are mare efect curativ. Perioada de vegetatie: planta anuala care infloreste din luna mai pana in septembrie. Perioada si organul de recoltare: Se recolteaza florile fara codite cand sunt complet dezvoltate. Recoltarea se face succesiv 3-4 zile, dupa ce se ridica roua si pana seara se usuca in straturi subtiri, la umbra. Boli in care se utilizeaza: Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree. Uz extern: leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza. Interesant Daca dimineata dupa ora 7 capitulele lor florale sunt inchise, inseamna ca in acea zi va ploua. De aceea, filimica era considerata inca din secolele trecute drept barometru. Moduri de folosire: -infuzie:1 lingurita (cu virf) de plante la ¼ litru de apa. -bai de sezut; de 2 ori cite 2 mini pline de plante proaspete sau 100 grame de plante uscate la 1 baie de sezut (a se vedea „Bai de sezut”) -spalaturi: 1 lingura (cu varf) de plante la ½ litru de apa. -tinctura: se pune 1 pumn plin de fluri intr-un litru de rachiu natural, se lasa 14 zile la soare sau la caldura de cca. 20 grade. -alifie de filimica: de 2 ori 2 miini pline de filimica (frunze, tulpini si flori) sunt taiate marunt. 500 grame de osinza de porc hranit natural sau de untura de porc buna se infierbainta astfel de parca s-ar pune snitele la prajit. In aceasta untura fierbinte se introduc filimicile taiate, se lasa sa sfiriie bine, se amesteca si se iau de pe foc. Se acopera si se lasa sa stea timp de o zi. A doua zi, preparatul se incalzeste usor si se filtreaza printr-o bucata de pinza sau tifon in vaze curate, pregatite dinainte. -suc proaspata: se spala frunzele, tulpinile si florile si se trec, in stare umeda, prin storcatorul electric de uz casnic. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGz91XT08WTswVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZON1aPJMYM4Ac Thu, 20 Sep 2007 00:00:00 +0300 Cum se face astazi culesul, stim. Mai putin cunoscute sunt obiceiurile din trecut. Bucuria, entuziasmul, stari legate de culesul strugurilor s-au mai diluat în prezent. Conotatia comerciala tinde sa ia locul trairilor pure, dezbracate de presiunea banului. Dar, asa cum bine observa cineva, nici olimpiada nu mai are foarte multe în comun cu spiritul dominant curat din antichitate. Si pentru ca veni vorba despre antichitate: în acele vremuri, pe perioada recoltarii strugurilor, problemele erau amânate si toata lumea se bucura de darul zeilor. Conducatorii se duceau în podgorii, scolile luau vacanta, procesele erau suspendate, însusi împaratul parasea capitala pentru a se alatura sarbatorilor viilor(!). În arsenalul ludicului se amestecau glume, dansuri, strigaturi (chiar cu adresa la stapân). Drojdia se folosea pentru mascarea unor actori improvizati care încropeau scene de teatru. Am auzit probabil cu totii de sarbatorile dionisiace ale atenienilor sau de vinaliile romane. Jupiter, Minerva si Vanus (posibila radacina etimologica pentru vana?) erau cei trei zei carora li se aduceau libatii în primavara - la înfloritul viilor - si în toamna, mai precis în octombrie - la recolta. Pentru a veni în ajutorul celor care îngrijeau viile, Platon scria ca începerea culesului sa nu se faca înainte de sfârsitul lunii august. Plinius critica tendinta unor viticultori de a culege strugurii prea timpuriu sub motiv ca "acesta este dezavantajos pentru pastrarea vinurilor". Oricum, romanii practicau deja culesul în trei etape succesive. Ultima etapa si cea mai târzie era asociata obtinerii vinului cel mai bun. Astazi, putem demonstra stiintific ca acumularea de zahar sta la baza unei alcoolemii suficiente dar, pe atunci, doar experienta modifica "tehnologia" obtinerii unui vin de calitate. Lipsa unor instalatii de refrigerare a strugurilor, prezente astazi la toti producatorii care se (si ne) respecta, era suplinita de un program riguros de cules. Dimineata, dupa ce se ridica roua si mult dupa prânz, când soarele nu mai încalzea strugurii. Acestia din urma erau doriti si pentru consumul ca atare. De aceea aparusera mai multe metode de pastrare peste iarna. Unele dintre cele mai interesante erau îngroparea strugurilor în praf de gips sau, asezarea lor în oale de lut închise ermetic cu smoala. Si în Dacia era firesc sa regasim parte buna a acestor obiceiuri. Mai apoi, crestinismul a dat noi întelesuri viei si vinului. La 27 septembrie, de Christovul viilor, boierii si chiar domnitorii se mutau 8-10 zile în casele din podgorii. Aceeasi atmosfera de sarbatoare stapânea proprietarii si culegatorii. Acum este perioada culesului. Cel putin în aglomeratia urbana - nimic nu aminteste de voia buna - pe care, într-un fel, aveam datoria sa o transmitem mai departe. Dar, de fapt, noi ce culegem? http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WDsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Ic Mon, 25 Sep 2006 00:00:00 +0300 Aranajament floral http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WzsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4kc Wed, 08 Nov 2006 00:00:00 +0200 Necesar: - flori uscate - burete - ghiveci - un pic de fantezie http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WTsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Qc Fri, 09 Feb 2007 00:00:00 +0200 Plantele iau o parte din umezeala necesara din aer, sub forma vaporilor de apa. Aceasta favorizeaza diferite procese care au loc in interiorul plantei si mentine constant continututl de apa al celulelor. Cantitatea de apa continuta in aer este masurata ca umiditate relativa. Cand temperatura aerului creste, acesta poatre retine mai multa umezeala, luata din orice sursa posibila, pana atinge punctul de saturare sau 100% umiditatea relativa. Cand aerul se raceste, capacitatea sa de a pastra apa scade si apa se elimina prin condensare. Zonele locuite ale casei au 15 sau 20% umiditate. Umezeala este luata din orice suprafete disponobile, inclusiv de pe frunzele plantelor. Plantele prefera nivele de umiditate de 60%. Umiditatea din vecinatatea plantelor poate fi crescuta prin stropirea cu apa si prin asezarea ghivecelor pe farfurii cu prundis umed. Plantele grupate impreuna vor forma un climat naturla, mai umed. Astfel, pot fi satisfacute cerintele legate de umiditate, ata ale oamenilor, cat si ale plantelor. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WjsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Uc Tue, 27 Feb 2007 00:00:00 +0200 Muscata este o planta cunoscuta si raspandita. Ea se cultiva atat pentru decorul interioarelor, ferestrelor, cat si al gradinilor pe periaoda de vara. Datorita foliajului frumus, a infloririi continue si sustinute, este o floare foarte populara, mult indragita si cultivata. Muscata este planta perena capabila sa vegeteze si sa infloreasca permanent atunci cand dispune tot timpul de conditii favorabile. Iarna, insa, poate fi tinuta in repaus, in conditii de spatii racoroase si udare redusa. Dar, este mai bine ca in fiecare an sa se produca plante tinere deoarece pe masura ce muscata avanseaza in varsta ramifica mai slab si se degarniseste de frunzele bazale. Muscatei ii place solul cu pH in jur de 6-6,2 (pamant de florarie) dar si pamantul fertil de gradina. Nu e nevoie sa folositi ghivece mari, dar pentru ca solul de care va vorbeam este bine drenat si foarte usor, daca plantati muscata intr-un vas de plastic ... se va rasturna la primul vant. De aceea va recomand ghivecele de lut, pe care le puteti gasi in magazinele de specialiatate. Trebuie sa aveti mereu grija sa dati gauri la ghivece pentru scurgerea apei suplimentare. Daca temperaturile sunt in jur de 20-25 de gr. C, atunci udarea trebuie sa se faca de 2-3 ori pe saptamana. Daca vara este tinuta in soare direct mai multe ore, atunci frunzele din varf se vor vesteji temporar. Uneori vara trebuie udata chiar in fiecare zi. Cand frunzele sunt prafuite si nu exista posibilitatea sa fie spalate de ploaie, atunci puneti ghiveciul in cada din baie si stropiti frunzele cu apa. Cel mai bine este sa verificati daca apa este dura, pentru ca multe plante sunt afectate de aceasta. Puteti scapa de aceasta problema (mai ales daca stati la bloc) prin fierberea si racirea apei folosita la udarea/stropirea plantelor sau prin lasarea apei in sticle mai multe zile, la temperatura camerei. Insa, cea mai buna apa pentru udare este cea de ploaie. Cand afara sunt peste 15 gr. C, o puteti scoate linistiti in balcon. Probabil ca or sa-i cada cateva frunze din cauza socului termic, dar ii vor creste altele in scurt timp. Daca vreti sa-i stimulati cresterea si florile sa fie mai mari si mai stralucitoare, puteti folosi un ingrasamant pentru plante cu flori. Exista mai multe combinatii de ingrasaminte, dar ele nu trebuie folosite prea des. O data sau de doua ori pe luna, dupa masura recomandata pe eticheta ingrasamantului, este mai mult decat suficient. O sa vedeti ca dupa aceasta fertilizare, frunzele vor creste chiar de la baza si vor aparea vlastari noi. Muscata poate inflori in orice anotimp daca are indeplinite conditiile minime de lumina, apa si temperatura. Desi o sa para ciudat, ea prefera temperaturi de 15-18 gr. C pentru inflorire. Daca lumina este insuficienta, frunzisul va fi sarac si deschis/patat la culoare. Rugina care apare in mod frecvent pe frunze se intinde rapid, de aceea cand vedeti o frunza patata, rupeti-o, pentru a evita imbolnavirea altora. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WTsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4gc Fri, 04 May 2007 00:00:00 +0300 Meteorologii incearca sa explice ce se intampla cu vremea. In ultima suta de ani incalzirea a fost de doua ori mai accentuata, iar in secolul urmator aceasta incalzire ar putea avea efecte devastatoare. Aceste efecte le simtim deja, deoarece temperaturile crescute din aceasta iarna au batut recordurile din ultimii 50 de ani. Chiar daca e greu de crezut, atat fenomenul de incalzire globala, cat si efectul de sera sunt esentiale pentru existenta vietii pe Pamant. Expertii spun ca atunci cand soarele incalzeste planeta, anumite gaze din atmosfera se comporta precum peretii de sticla ai unei sere. Adica retin caldura si mentin Pamantul la o temperatura suficient de ridicata pentru a intrentine viata. Industrializarea intensa si defrisarile necontrolate din ultimii ani sporesc, insa, efectul gazelor de sera. Concentratiile tot mai ridicate de vapori de apa, metan si dioxid de carbon izoleaza practic Pamantul si nu mai permit eliminarea caldurii. Asa ca planeta se incinge din ce in ce mai tare. Randunelele si gastele salbatice au uitat sa migreze, insectele mediteraneene au ajuns pana in Germania, iar unele plante au inflorit prea devreme (ghiocelul): iarna blanda perturba ciclurile naturale si furnizeaza inca un indiciu al fenomenului de incalzire globala. Pasarile migratoare( gaste si rate salbatice) nu au nevoie sa vina sa ierneze la noi, doarece caldura din nord nu le obliga. Lacurile nu au inghetat, au destula mancare si nu in ultimul rand trebuie sa faca mai putin efort astfel creste Pomii fructiferi, dar si vita de vie au inmugurit, iar un eventual inghet ar putea distruge complet recolta de fructe din acest an. Meteorologii anunta o racire a vremii incepind cu luna februarie, insa prognoza in ceea ce priveste precipitatiile este rezervata Numai o minune poate salva, in acest an, agricultura din Romania. Caldura excesiva pentru aceasta perioada a anului si seceta deja instalata au compromis aproape in totalitate culturile de toamna. Specialistii sustin ca pina la un metru sub pamint nu se gaseste pic de apa. Ploaia de astazi nu a ajutat cu nimic plantele. Trebuie sa ploua doua saptamini ca sa mai recoltam ceva. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGz91XT08WTsxVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZON1aPJMYM4Ec Thu, 01 Feb 2007 00:00:00 +0200 Tinerea plantelor intr-un recipient de sticla este o metoda populara de cutltivare a plantelor de apartament. Un recipient sigilat asigura un microclimat propriu, in care umezeala este reciclata constant, incat, teoretic, plantele nu trebuie udate deloc. Practic, e greu de realizat echiblirul corect de umezeala si oamenilor li se pare mai usor sa nu sigileaza recipientul si sa ude plantele in functie de necesitati. Chiar si un recipient nesigilat asigura o umiditate crescuta si protectie impotriva curentilor, ajutand multe plante sa infloreasca. Recipintele sunt gradini sub bol confectionate special (baloane de sticla), dar o gama larga de alte recipiente pot fi adaptate, inclusiv, acvariile si borcanele de gem. Sticla trebuie ssa fie transparenta; evitati sticla in nuante verzi, care ofera lumina insuficienta plantelor. Plantarea si ingrijirea este usoara, daca terrariul are o parte care se deschiude, prin care puteti introduce mana, altfel, plantarea este dificila si cere unelte de mana improvizate, cum sunt linguritele si bobinele de ata, legate de trestii de bambus. Asezeti pe fund un strat de 2.5-5 cm de carbune de lemn amestecate cu pietricele fine. Acoperiti-l cu un strat de 5-10 cm de amestec umed pentru plantat, alcatuit din compost de baza de sol, nisip si compost de baza de turba in proportii de 2:2:1. Acest terariu sau gradina de sticla poate fi inchisa daca doriti. Asezati-o intr-un loc luminos, dar ferit de soarele direct. Plante recomandate pentru un terariu sau gradina de sticla: - Adiantium radianum - Begonia bowerii - Crypranthus acaulis - Episcia cupreata - Ficus pumila 'Minima' - Pilea involucrata - Peperomia caperata 'Little Fantasy' - Selaginella kraussiana http://www.planteonline.ro?rs=%3DGz91XT08WTsyVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZON1aPJMYM4Ic Mon, 14 May 2007 00:00:00 +0300 Daca incercam sa cautam ceva remediu impotriva daunatorilor care ne strica gradina, atunci sa nu mergem departe de natura. Natura este cea care ne poate da si remediul. Sunt multe plante cultivate si nu numai care ne pot tine departe daunatorii de gradina cu legume si flori. Sunt unele plante care pe langa faptul ca tin departe insectele daunatoare, atrag si insectele benefice plantelor. Ce si cum sa plantam? Sa vedem cateva asocieri: - sa plantam Calendula officinalis sau Tagates patula intre rasadurile de rosii. Parfumul emanat de ele tine departe paduchii. - asocierea dintre morcovul si ceapa este foarte benefic ambilor parti, deoarece morcovul tine departe daunatorii cepei si vice versa. - mararul in gradina atrage insectele care consuma paduchii de frunze - usturoiul prin mirosul sau tine departe foarte multe daunatori ( paduchii si rodenticidele) precum si fainarea. - furnicii nu suport mirosul profund al Vetricelui (Chrysanthemum vulgare) - prin plantarea coada soricelului (Achilea millefolium) in gradina cu flori putem mari vitalitatea lor, deoarece aduna fosforul, calciul si siliciul in sol, elementele esentiale pentru cresterea si dezvoltarea normala a plantelor. Important este ca plantarea acestor asocieri sa se intample in aceeasi timp, numai astfel putem astepta la rezultate semnificative. Insa, sa nu ne asteptam la un rezultat de 100%, prin aceasta metoda putem sa incetinim raspandirea lor si sa micsoram eventualele pagube. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WDszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Qc Thu, 24 May 2007 00:00:00 +0300 Vremea urata, cand ploua in continuu si gradul de umiditate este ridicat, poate pune probleme plantelor din gradina sau de ghiveci. Va prezentam in continuare cateva situatii care apar in aceste conditii climatice mai putin favorabile si rezolvarea lor. Probleme Pamant saturat cu apa Cand in pamant se afla o cantitate foarte mare de apa, plantele se ineaca pur si simplu. Apa umple tot spatiul care in mod normal era cu aer si astfel radacinile nu mai au parte de oxigen. In plus, acest fenomen duce la stagnarea pamantului si impiedica dezvoltarea radacinilor. Simptome: - plantele par ca ar avea nevoie sa fie udate, pentru ca frunzele se ingalbenesc, ofilesc si in cele din urma cad; in plus, poate ofili intreaga planta; - la suprafata solului se vad balti de apa; - cand este ridicata de la locul in care a fost stat, radacinile plantei sunt negre, moi si apoase, iar pamantul din jurul lor miroase urat; - planta nu mai creste deloc sau nu mai da lastari tineri (daca totusi acestia apar, se ofilesc in scurt timp). Compactarea solului Dupa o perioada prelungita de ploaie, pamantul devine saturat de apa. Daca mai este si calcat sau batut, atunci el se compacteaza si drenajul apei devine un proces si mai greu de realizat. Simptome: - apa nu se mai scurge prin pamant si se strange in baltoace la suprafata solului; - pamantul devine noroios; - gazonul are balti de apa. Boli Saturarea pamantului cu apa si compactarea acestuia sunt conditii ideale pentru aparitia unor boli precum phytopthora si alte ciuperci. Rezolvarea problemelor cauzate de vremea umeda - nu calcati pe pamantul ud, pentru ca acest lucru mareste gradul de compactare a solului; - scoateti plantele inecate din ghivece, inlaturati radacinile afectate si transplantati intr-un amestec de pamant proaspat, bine drenabil; - inlaturati lastarii tineri care sunt deja ofiliti sau uscati; - tundeti usor gazonul si adaugati nisip fara calcar pentru a imbunatati drenajul. Prevenirea problemelor cauzate de ploaie in gradina - aplicati un strat de mulci (paie, coaja de copac maruntita sau talas) peste zona radacinilor; - tratati plantele cu o substanta fertilizatoare in perioada de crestere pentru a incuraja dezvoltarea lastarilor tineri; - continuati sa udati plantele pentru ca ele sunt sensibile la stresul cauzat de seceta de dupa perioadele de ploaie abundenta; - pentru solurile argiloase, folositi multe materii organice si nisip sau pietris fin inainte de a face plantari sau insamantari pentru a imbunatati structura si drenajul solului; - cand faceti groapa in care urmeaza sa plantati, sfaramati usor marginile acesteia cu o furculita; - pentru solurile foarte usor drenabile, adaugati marterii organice pentru a-i imbunatati consistenta si pentru a adauga nutrientii necesari; - construiti straturi de flori ridicate, umplute cu pamant usor drenabil; - instalati un sistem de drenaj sau construiti un sant pentru ca apa de ploaie sa se scurga cat mai usor; - puneti pietre pe fundul ghivecelor pentru ca apa adunata in tava sa nu ajunga la radacini; - nu udati in exces plantele din ghiveci. Profitati de pe urma ploii - daca drenajul nu este bun, atunci saturarea cu apa sau inundarea vor fi probleme persistente. In acelasi timp, aceasta poate fi o ocazie de a va regandi planul de gradina; alegeti tufe, arbusti si plante perene care prospera in pamant ud; - arbori si tufe care se adapteaza bine la acete conditii sunt: salix, cornus, betula, sambucus, liquidambar, ash si amelanchier; - creati o mlastina in gradina - aceasta va fi un punct de atractie pentru vizitatori dar si pentru diferite animale si pasari; plante potrivite pentru acest proiect: iris, carex, gunnera, primula, hosta, rheum si rodgersia; - daca planuiti sa aveti gazon, atunci asigurati-va ca pamantul nu este compact si adaugati multe materii organice, pietris fin sau nisip inainte de a semana. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WTszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Uc Sat, 09 Jun 2007 00:00:00 +0300 Capsunul este una dintre speciile pomicole care prezinta un interes economic si alimentar deosebit datorita potentialului mare de productie, calitatii fructelor, continutului in vitamina C si alte substante utile pentru alimentatia omului. Capsunile se numara alaturi de cirese printre primele fructe care ajung la maturitate in timpul anului (mai-iunie). Capsunul este o specie precoce, producand fructe in primul an de la plantare, daca stolonii se planteaza in luna iulie. Capsunul permite obtinerea de recolte extrasezonale, mai timpurii sau mai tarzii decat cele care se obtin in camp. Prin folosirea soiurilor remontante (cu mai multe recolte pe an) se pot obtine capsuni si toamna, pana in octombrie. Avand o talie redusa (15-40 cm) sub forma compacta sau rara capsunul se poate cultiva in spatii foarte mici din gradina casei, dar si pe suprafete mari in aer liber, in solarii sau in sere. Cultivarea capsunului se poate face si interalat in plantatiile de pomi fructiferi, se mai poate cultiva in vase cu amestec de pamant si solutii nutritive. In functie de soi si conditiile de cultivare, capsunul da productii mari si foarte mari, productii ce pot depasi 20 t/ha. Inmultirea se face pe cale naturala, prin stoloni. Aceasta este un exemplu de marcotaj natural. Taxonomic genul Fragaria este incadrat in familia Rosaceae, ordinul Rosales, subclasa Rosidae, clasa Dicotyledonae, Subincrengatura Angiospermae, Increngatura Spermatophytae. Alaturi de frag, din familia Rosaceae mai fac parte macesul (Rosa canina), smeurul (Rubus idaeus) si murul (Rubus caesius), toti acesti arbusti avand deopotriva valoare alimentara si medicinala. Denumirea de capsun este improprie deoarece soiurile de capsun sunt fragi cu fructe mari, provenind din speciile americane Fragaria virginiana si Fragaria chiloensis (fragii de Virginia si fragii de Chile). Din hibridarea acestor doua specii a rezultat Fragaria grandifolora, fragul cu fructe mari, o specie reprezentata de foarte multe soiuri care se gasesc doar cultivate. Pe teritoriul tarii noastre, in flora spaontana regasim 3 specii ale genului Fragaria : Fragaria vesca sylvestris, Fragaria viridis (collina) si Fragaria elatior. Fragul comun (Fragaria vesca) este o specie diploida cu flori hermafrotide, Se intalneste in flora spontana, in paduri pana in regiunea pasunilor subalpine. Fructul este deosebit de aromat, dar cu dimensiuni foarte mici, motiv pentru care cultura acestuia nu prezinta importanta economica. Fragul de camp (Fragaria viridis) are fructe gatuite, de asemenea aromate intens, care se desprind mai greu de pe pedicel. Este intalnit si la campie, in imediata vecinatate a padurilor, in valcele, atc. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WjszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Yc Thu, 07 Jun 2007 00:00:00 +0300 A sosit momentul multasteptat a coacerii primelor fructe cu sambure- a cireselor. Daca sunteti unii dintre norocosii care stau la casa cu gradina si aveti pom de cirese atunci pentru D-voastra cea mai mare placere este consumarea fructelor culese din propria gradina. Nici cei care nu au posibilitatea sa culege aceste fructe nu sunt dezavantajati, deoarece la sfarsitul lunii mai si inceputul lunii iunie tarabele din piete sunt pline cu cirese, unele mai gustoase de cat altele. Avantajul cel mai mare este ca la piata oamenii pot alege exact ce le plac, mai coapte, mai aromate, mai tari s.a.m.d.. Dupa ce am cules toate fructele de pe pomul de cirese, inca nu s-a terminat toate lucrarile. Acesta perioada este cea mai optima pentru taieri. Astfel putem sa evitam ca pomul nostru sa sa fie afectata de Cladosporium. Lucrarile de intineriere a coroanei si taierea crengilor subtiri care au crescut inspre trunchi vor fi facute in acesta perioada, astfel toamna nu ramane altceva de facut decat corectarea acestor taieri daca este nevoie. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WzszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4cc Fri, 15 Jun 2007 00:00:00 +0300 Ikebana (traditional-kado) este o forma de expresie creative ce are la baza reguli precise de constructie. Este stilul oriental de aranjare al florilor ce foloseste diferite tipuri de materiale: crengi, frunze,iarba, flori taiate. Trasatura esentiala este: simplitatea si puritatea liniilor. Aceasta forma de arta disciplinata ridica la rang de lucru viu aranjamentul floral. Frumusetea rezulta din combinarea liniilor gratioase si asimetrice, folosirea spatiilor goale si a materialelor naturale. Fiecare aranjament contine cele 3 elemente cerul, pamantul si umanitatea, de baza in cultura orientala, ce se afla intr-o relatie bine echilibrata si plina de armonie. Toate aceste caracteristici diferentiaza ikebana de stilul European de amenajare a florilor, care pune accentual pe cantitate (masa), bogatia culorilor si varietate. Ikebana s-a nascut in sec.VI, dar a cunoscut o dezvoltare accentuata de-abia din sec. XVI. Primele idei au provenit din China si au calatorit in japonia prin calugarii budisti. Ikebana era folosita in temple, pentru ofrande aduse zeilor, insa tehnica nu era accesibila maselor. De-a lungul timpului s-au diferentiat 3 scoli principale: Ikenobo, Ohara, Sogetsu. Ikenobo este cel mai vechi stil si are reguli scrise din 1462. Traditia, istoria scrisa si dezvoltarea contine a stilului I-au asigurat continuitatea de-a lungul secolelor. La conducerea scolii Ikenobo se afla acum al 45-lea descendent direct al lui Ikenobo. Ohara a aparut insa, ca o reactie la rigiditatea scolii Ikenobo (si a scolilor vechi). In perioada 1867-1912. Ohara, fondatorul scolii a creat stilul Moribana, care la vremea respective a socat pe reprezentantii scolilor vechi. Moribana admite folosirea florilor occidentale in aranjamentul floral, iar vasul folosit este tavita. Sogetsu, cel mai recent si mai putin rigid stil. Sogetsu isi propune sa scoata aranjamentul Ikebana din nisa sa, aflata in incaperea in care se servea ceaiul si se medita. Ofera posibilitatea artistului de a-si exprima propria sensibilitate, insa bine structurata prin regulile proprii. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WDszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4gc Tue, 05 Jun 2007 00:00:00 +0300 Daca cineva aude Chealsea, imediat se gandeste la echipa de fotbal din acest cartier Londonez si la starurile care au facut ca acesta parte a lumii sa fie asa de bine cunoscuta. Insa nu numai numele persoanelor din acest club Drogba, Makelele, Shevcenko sau Jose Mourinho fac asa renumita cartierul Chelsea ci si expozitia mondiala de flori. Expozitia Chelsea Flower Show 2007 atrage annual circa 157 000 de vizitatori. O expozitie deloc ieftina cu acest numar de vizitatori ajunge pe primul loc din lume si totusi intodeauna este casa plina. In 2007 autorii si expozantii a 20 de gradini mari, 26 de gradin mici si peste 100 de plante nou selectionate asteptau cu nerabdare ca Societatea Horticola Regala ( Royal Horticulture Society) sa evalueze si sa delibereze castigatorii. Caegoria Gradini Mici a fost divizata in patru subcategorii din care noi am sectionat doua castigatori. GARDEN OF CLOUDS- Gradina de nori Proiectat de: Kazuyuki Ishihara �Cu aceasta gradina am incercat sa creez o padure in mijlocul orasului care sa ne aminteasca de copilaria nostra si la viata rustica de la tara.� SUN CHARIOT GARDEN- Gradina soare-pat Proiectat de: Andrew Marson �Si eu, ca si majoritatea oamenilor, iubesc soarele, insa daca aceasta bate prea tare si este prea cald, incercam sa gasim un loc racoros si ferit de razele nu intodeauna benefice. Din aceasta cauza am proiectat un loc unde poti sa stai jossau chiar sa te intinzi, sa te simti bine ori in fata cu soarele ori stand cu spatele, in functie de starea de spirit. Deci nu este alceva de facut decat sa stai jos si sa te relaxezi.� http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WTszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4kc Wed, 06 Jun 2007 00:00:00 +0300 Din iunie, de departe se simte mirosul delicat a florilor de tei. Este foarte important ca sa stim de pe care specie de tei putem colecta flori, pentru ceai si ce efect curativ le au. Tei inflorescentele cu sau fara bractee recoltate la inceputul infloririi de la cele trei specii. Florile speciei T. tomentosa, in numar de 5-10 (15) sunt mai scurte decat bracteele. Bracteele sunt sesile sau scurt pedunculate, de 8-10 cm lungime, 1,5-2 cm latime, eliptice sau lanceolate cu fata inferioara des stelat tomentoase (vizibil cu lupa). Culoarea bracteei este verde � deschis, avand nervura mediana concrescuta cu pedunculul inflorescentei pana la jumatatea ei. Flori galbene � aurii cu 5 sepale verzi � galbui, caduce, stelat tomentoase; 5 petale libere si spatulate si 5-11 parapetale (staminode) mai scurte decat petalele. Petalele si parapetalele sunt mai groase decat la celelalte specii. Staminele 50-80 formeaza 5 grupuri. Ovarul oval, tomentos, pistilul terminat cu un stigmat globulos, cu 5 lobi. Florile speciei T. cordata, in numar de 3-9 (16), sunt dispuse in inflorescente erect divergente sau intinse orizontal. Bracteele mai scurte decat la specia anterioara, de cca 6 cm lungime si 1-1,5 (3) cm latime, sunt eliptice sau lanceolate, membranoase, glabre pe fata superioara, cu peri mari pe cea inferioara, reticulat nervate, cu marginea intreaga. Culoarea bracteei este galbena � verzuie, are nervura mediana concrescuta cu pedunculul florar pana la jumatatea inferioara. Florile galbene, cu diametrul de aproximativ 1 cm caliciul cu 5 sepale libere, ovale caduce, corola cu 5 petale libere, glabre, spatulate si subtiri. Staminele in numar de 30, 40 formand 5 grupuri, au filamentele lungi si subtiri, purtand cate 2 antere galbene; ovar super, ovoid, acoperit cu peri, pistil prevazut cu un stigmat globulos cu 5 lobi. Florile speciei T. platyphylos, in numar de 3 (9), sunt dispuse in inflorescente nutante. Sepalele sunt lungi pana la 6 mm, petalele pana la 8 mm, ovat � oblongi, galbui. Nu au parapetale. La toate speciile mirosul este specific, aromat, gustul dulceag usor astringent, mucilaginos. Florile de la specia T. tomentosa au mirosul mai pronuntat. Mirosul placut al florilor de tei se datoreaza prezentei farnesolului, alcool sescviterpenic aciclic. In florile de tei au fost puse in evidenta o serie de flavonozide derivind de la cvercetol si kempferol si care explica unele din proprietatile farmacodinamice ale produsului. Intre acestea, tilirozida este 3-(p-cumaroil)-glucozida kemferolului. In afara de substantele descrise, in florile de tei se gasesc si zaharoza, taninuri galice si catehice (acidprotocatehic si elagic) cantitati reduse de fraxozida si esculozida, o saponina nehemolitica care este un produs triterpenic identic cu taraxerolul, denumit tiliadina si alaturi de acesta acetatul de b-amirenol. Inflorescentele datorita uleiului volatil au actiune neurosedativa si antispastica; datorita mucilagiilor reduc inflamatiile cailor respiratorii. Datorita acestor proprietati florile de tei sunt utilizate ca sedative nervoase, in insomnii si ca expectorant in bronsite. Actiunea sedativa poate fi utilizate si la copii mici sub forma de bai cu flori de tei. Intra in compozitia ceaiului calmant, ceaiului calmant impotriva tulburarilor cardiac, ceaiul pectoral 2, in ceaiul sedativ si sudorific, la prepararea apei de tei si in compozitia unor preparate magistrale. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGz91XT08WjszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4Ac Tue, 12 Jun 2007 00:00:00 +0300 Plantele aromatice Plantele aromatice sunt plantele ale caror frunze, radacini, tulpini sau flori sunt apreciate ca alimente sau medicamente datorita aromei lor sau a altor caracteristici. Aceasta definitie se aplica unei mari varietati de plante folosite pentru mancaruri, bauturi, medicamente, cosmetice... Majoritatea plantelor aromatice cresc atat in gradina, cat si in flora spontana pe timpul verii, dar le puteti planta si in ghivece sau jardiniere pe care trebuie neaparat sa le tineti pe pervaz, la lumina. La gatit, puteti folosi atat frunzele verzi cat si pe cele uscate. Gustul inegalabil al mancarii e dat insa de plantele verzi. Nu uitati, plantele aromatice crescute la voi acasa sunt mult mai sanatoase decat cele uscate, cumparate la plic din supermarket. Cele mai cunoscute plante aromatice: Leustenul (Levisticum officinale )- este condimentul special a ciorbelor romanesti. Are un gust caracteristic si placut, asemanator cu telina; Oregano (Origanum vulgare) si busuioc (Ocinum basilicum) se folosesc la prepararea mancaruri italienesti; Cimbrisor(Thymus serpyllum) se foloseste la condimentarea fripturilor. Cimbrul (Satureja hortensis) si mararul (Anethum graveolens) sunt folosite la condimentarea muraturilor, ciorbelor si zarzavaturilor. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WDs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Uc Wed, 29 Aug 2007 00:00:00 +0300 Oregano (Origanum vulgare) Alte denumiri populare: sovarf, broasca, budeana, dost, ferastau, majoran, milot, stropan, trifoiste, busuioc-de-padure, busuiocul-feciorilor, maghiran-salbatic, poala-Sfintei-Marii. Descriere: Sovarful este o planta perena, inalta de 30-60 cm, cu tulpina in 4 muchii, verde, uneori rosietica, acoperita cu peri, lemnoasa si ramificata la partea superioara. Frunzele sunt opuse, scurt petiolate, de forma ovala, aproape glabre, cu marginea intreaga sau usor dintata. Privite in zare se observa puncte transparente (celule cu ulei eteric). Florile au culoare purpurie, rareori albe, reunite in buchete la varful tulpinii si al ramurilor. Florile sunt inconjurate de bractee cu marginea de culoare purpurie. Infloreste incepand din iulie pana in august. In flora spontana creste prin fanetele din regiunea de dealuri si de munte. Sovarful este folosit mai ales la prepararea mancarurilor italienesti. Impreuna cu busuiocul da aroma caracteristica bucatariei italiene. Ca planta medicinale este cunoscuta de sute de ani pentru efectele sale antispastice, antiinfectioase si calmante. Se foloseste in bolile aparatului respirator manifestate prin bronsita, tuse si in boli de stomac. Cultivare: Ca metoda de inmultire, pentru o cultura noua se poate folosi insamantarea directa sau producerea de rasaduri, iar in cazul culturilor existente se practica despartirea tufelor. In gradina cea mai potrivita metoda este obtinerea rasadurilor si plantarea acestora in straturi sau ghivece. Recoltarea frunzelor se face inainte de inflorire. Frunzele se usuca in locuri curate, umbroase si aerisite. Frunzele uscate se pastreaza in pungi de hartie sau borcane cu culori inchise. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WTs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4Yc Fri, 31 Aug 2007 00:00:00 +0300 Totul este toxic numai doza intrebuintata decide daca este medicament sau drog- spune Paracelsus, merele alcimist a evului mediu. Asta este situatia si cu plantele cu efect narcotic, ele cresc in toate partile lumii numai noi nu stim de existenta lor. Datura stamonium- Laur porcesc Este originara din America de Nord, de unde in secolul XVI a fost adusa in Spania raspandindu-se apoi in Europa. La noi este comuna pe marginea drumurilor, pe langa case, santuri, pe terenuri bogate in resturi organice. Se cultiva ca planta medicinala, uneori si ca planta ornamentala. Efecte toxice. Sunt asemanatoare cu cele din intoxicatia cu matraguna. Datorita continutului mai mare in scopolamina si mai redus in atropina pot lipsi accelerarea pulsului si inrosirea fetei. Sunt foarte intense halucinatiile, in special cele vizuale. 15-20 de seminte pot determina moartea unui copil. Consumarea plantei, atat in stare verde cat si uscata sau insilozata, duce la intoxicatii cu aceleasi simptome ca si cele produse de Hyosciamus niger. Atropa bella-donna- Matraguna Numele latin a plantei ne spune mult de felul in care actioneaza serul acestei plante: �bella donna� -insemnand doamna frumoasa. Acest lucru ne arata ca doamnele franceze si italiene sunt foarte pricepute in privinta artei seductiei si a medicinii naturiste, deoarece seva plantei mareste pupila. Astfel femeilor, care picurau in ochi o mica cantitate din acesta seva, barbatii nu le puteau rezista. Aztazi le folosesc uneori numai la o consultanta oftamologica. Atat frunzele cat si radacina intra in copmozitia a numeroase medicamente, care se folosesc numai cu avizul medicului, matraguna fiind o planta otravitoare. Papaver somniferum- Mac de gradina Planta cultivata atat pentru semintele sale bogate in ulei, care are o intrebuintare industriala si alimentara, cat si pentru latexul care da cunoscutul opium. Este o planta originala sin orient. Intreaga planta, in afara de semintele mature, contine un latex de culoare alba. Latexul poate fi abtinut prin crestarea capsulelor verzi, in contact cu aerul, latexul se solidifica si se brunifica, dand opiumul, care este un complex de 23 de alkaloizi, cum sunt: morfina, papaveriana, nicotina, codeina etc. Amanita muscaria- Burete pestrit Consumul de Amanita muscaria provoacă intoxicaţii ale sistemului nervos. În acest caz, simptomele otrăvirii apar brusc, la 1 până la 3 ore după ingestie. Se constată tulburări gastrointestinale, care duc la evacuarea rapidă a unei parţi din ciupercile ingerate, dar în general acestea sunt urmate de tulburări nervoase, delir (delir muscarian), vesel sau furios, halucinaţii. Intoxicaţiile cu această ciupercă nu sunt mortale. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGz91XT08WDszVTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZON1aPJMYM4Ic Sun, 24 Jun 2007 00:00:00 +0300 Leusteanul (Levisticum officinale ) se cultiva pentru frunzele si semintele sale intrebuintate in arta culinara. Este o planta perena de cultura, originara din sudul Europei. Este cunoscuta si folosita din cele mai vechi timpuri. Descriere: Planta este glabra, robusta, lucitoare si atinge inaltimea de 1 - 2,5 m. Toate partile plantei prezinta o aroma specifica. Subteran, prezinta un rizom gros (uneori ramificat) ce se prelungeste cu o radacina pivotanta. Florile sunt de culoarea galbena - deschis, dispuse in umbrele. Infloreste in perioada iunie - august. In vremurile recente, virtutile terapeutice ale leusteanului au fost complet ignorate, fiind considerat un simplu zarzavat. Aceasta pana de curand, cand studii farmacologice facute in Italia, Turcia si Spania au aratat ca leusteanul, nelipsitul zarzavat din traditionalele borsuri romanesti, este mai degraba planta medicinala decat condiment. Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca aliment. Cultivare: Leusteanul se poate cultiva in gradina sau in ghiveci. Se inmulteste prin semanare directa, prin rasad sau prin divizarea tufelor. Epoca de samanat este primavara devreme sau toamna. Are pretentii moderate fata de sol. Frunzele se pot recolta dupa nevoie, pe timpul verii, iar toamna se formeaza manunchiuri care se usuca si se pot pastra astfel tot timpul iernii, in saci de panza sau borcane. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08Wjs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4cc Mon, 03 Sep 2007 00:00:00 +0300 Cimbru de gradina- Satureja hortensis Alte denumirii populare: ciumu-rica, lamaioara, lamaita, pipernita-de-gradina. Descriere: Cimbrul de gradina este originar din zona Marii Mediterane, unde este raspandit in flora spontana. Este o specie anuala, erbacee. Radacina este pivotanta, puternic ramificata, de 30-50 cm lungime, lignificata la baza, ramificatiile sunt alterne, pubescente, cu nuanta violacee. Frunzele sunt lanceolate, sesile, glabre, situate opus pe tulpina. Florile au corola bilobata, de culoare violacee cu diferite nuante, de la roz pana la alb, si caliciul fin zimtat; sunt grupate cate 3-6, fiind situate spre varful ramificatiilor, la subsuoara frunzelor. Specia infloreste in iunie si iulie. Fructul este format din 4 nucule lucioase, de culoare bruna, situate in caliciul persistent. Samanta este mica, ovala, cenusie, cu o nuanta verzuie. Cimbrul de gradina se aseamana cu alte specii ale genului Thymus cu care adesea se confunda: cimbrisor-Thymus serphyllum, cimbru de cultura-Thymus vulgaris. Se utilizeaza in scopuri medicinale pentru stimularea poftei de mancare, in tratamentul bronsitelor cronice si al dispepsiilor, precum si ca aromatizant si condiment in industria alimentara. Cultivare: Cimbrul de gradina se poate cultiva in gradina sau in ghiveci. Se inmulteste prin seminte semanat direc in sol. Epoca optima de semanat este inceputul lunii aprilie, specia fiind sensibila la temperaturi scazute. Iarba se recoltaza in perioada de inflorire, cand continutul in ulei volatil atinge valori maxime. Dupa recoltare se usuca in umbra si se pastreaza in pungi de hartie sau borcane. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08Wzs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZMN1aPJMYM4gc Thu, 06 Sep 2007 00:00:00 +0300 Denumire populara: Aspic, Levand, Levantica, Livant Lavanda este o planta aromatica cunoscuta si utilizata inca din antichitate. Romanii foloseau lavanda pentru a-si parfuma baile si se considera ca originea cuvantului �lavandula� vine de la latinescul �lavare�= a spala. Lavanda este o planta de origine mediteraneana. Raspandirea acestei plante in intreaga Europa s-a facut cu sute de ani in urma, cand a patruns, prin Marea Britanie, pana in zonele indepartate ale Rusiei orientale. La noi se cultiva, dar ierneaza liber. Descriere: Este un subarbust, cu radacina lignificata, groasa pana la 2-3 cm. Profunzimea si bogatia sistemului radicular confera lavandei rezistenta la seceta. Tulpina esta ramificata puternic de la baza, formeaza o tufa aproape globuloasa, semisferica, inalta de 30-70 cm sau mai inalta. Tulpina batrina este bruna, cu scoarta exfoliate, iar tulpinile tinere sunt patrunghiulare, pubescente. Ramificatiile care poarta inflorescentele sunt lungi de 25-35 cm si prezinta frunze numai in partea inferioara. Frunzele sunt opuse, linear-lanceolate, acute, cele inferioare cenusii, de 1-2 cm lungime si 1,5-2 mm latime, pe ambele fete paroase, cele superioare cenusii-verzi, de 2-3,5 cm lungime si 3-6 mm latime, mai putin paroase. Florile au bractee ovate, brune, membranoase, caliciul cilindric, paros si glandulos, cu peri glandulari unicelulari sau 8-12 celulari, au 4-6 mm lungime si diametrul de 3-4 mm; de culoare violet cenusiu cu 10-15 nervuri paralele, cu 5 dinti mici dintre care doi mai dezvoltati. Corola bilabiata, de 5-8 mm lungime, de culoare albastra-violeta, pubescenta si glanduloasa, cu tubul aproape drept. Labiul superior este bilobat, cel inferior trilobat cu lobii obtuzi. Nuanta florilor difera de la albastru-violaceu pana la albastru-deschis. Mirosul este placut, aromat, iar gustul usor amarui. Florile proaspete contin 0,5-1% ulei volatil iar cele uscate 1-3%. Infloreste in luna iulie. Fructele sunt 4 nucule, situate la baza calciului persistent, alungit ovate, de 2 mm lungime si de 1 mm grosime, cu suprafata bruna sau cenusie, neteda si lucioase. Levantica este folosita in medicina si in industria parfumurilor. Are actiune calmante asupra sistemului nervos central, antiseptica, coleretica, colagoga, cicatrizanta, diuretica, carminativa. Se foloseste in tratarea migrenelor,cefaleelor, a afectiunilor cardiace cu substrat nervos, prin reglarea starii de excitatie a unor receptor interni, in tulburari digestive, balonari abdominale. Florile de levantica uscata, amestecate cu sulfina, alunga moliile si parfumeaza placut hainele si rufaria. Cultivare. Se poate cultiva atat in gradina cat si in ghivece. Se inmulteste prin producere de rasad din seminte, prin butasi sau prin despartirea tufelor batrane. Butasi se taie la sfarsitul lui august sau inceputul lui septembrie din ramurile care nu au avut flori si se aseaza intr-un compost din nisip si turda. Vasul in care se afla acesta se acopera cu o folie de plastic transparent la o temperatura de circa 16 �C. Ingrijire. Are nevoie de udari regulate , sa fie asezata in locuri insorite, dar pazita de vant. In perioada anterioara infloririi se foloseste regulat in apa de udat ingrasamant complex solubil pentru stimularea infloririi, ca de ex. Solutie Vitaflora pentru stimularea infloririi. Mutarea plantei se face toamna intr-un compost fertilizat si alcalinizat. Iarna se reduce umiditatea. http://www.planteonline.ro?rs=%3DGj91XT08WDs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4kc Fri, 12 Oct 2007 00:00:00 +0300 Trenduri de primavara in aranjamente florale Firmele Biota Srl, Mont Rose Srl.si Asociatia Florarilor din Ungaria va invita sa participati la o prezentare a noilor tendinte pentru aranjamentele florale din primavara anului 2008. Scopul acestui eveniment este de a va prezenta trenduri, compozitii si noutati in artistica florala, special pentru primavara si Pasti. Adresa: Hotel President, Sala de conferinta a restaurantului Manadas, str.Gheorghe Doja, nr.231, Tg.Mures. Data: 22.02.2008 Program: 9:30-10:00 - Sosire, inregistrare 10:00-10:15- Introducere 10:15-12:30- Prezentarea aranjamentelor florale 12:30-13:00- Bufet Cei participanti la eveniment vor beneficia de o reducere de 5% la efectuarea cumpararilor sau comenzilor din aceeasi zi. Persoane de contact: Szilagyi Csilla tel. 0723-549551 Bor Erika tel. 0265-306141 http://www.planteonline.ro?rs=%3DGz91XT08Wjs0VTklX2hpWnzhmFtptDcZF9JcxRaYRxZP9EZNN1aPJMYM4Ec Thu, 07 Feb 2008 00:00:00 +0200