|
|
|
|
 |
|
 Articole |
 |
|
| Cautare in arhiva |
|
|
|
|
Ikebana
 
Frumusetea rezulta din combinarea liniilor gratioase si asimetrice, folosirea spatiilor goale si a materialelor naturale. Fiecare aranjament contine cele 3 elemente cerul, pamantul si umanitatea, de baza in cultura orientala, ce se afla intr-o relatie bine echilibrata si plina de armonie. Toate aceste caracteristici diferentiaza ikebana de stilul European de amenajare a florilor, care pune accentual pe cantitate (masa), bogatia culorilor si varietate.
Ikebana s-a nascut in sec.VI, dar a cunoscut o dezvoltare accentuata de-abia din sec. XVI. Primele idei au provenit din China si au calatorit in japonia prin calugarii budisti. Ikebana era folosita in temple, pentru ofrande aduse zeilor, insa tehnica nu era accesibila maselor.
De-a lungul timpului s-au diferentiat 3 scoli principale: Ikenobo, Ohara, Sogetsu. Ikenobo este cel mai vechi stil si are reguli scrise din 1462.
Traditia, istoria scrisa si dezvoltarea contine a stilului I-au asigurat continuitatea de-a lungul secolelor. La conducerea scolii Ikenobo se afla acum al 45-lea descendent direct al lui Ikenobo.
Ohara a aparut insa, ca o reactie la rigiditatea scolii Ikenobo (si a scolilor vechi). In perioada 1867-1912. Ohara, fondatorul scolii a creat stilul Moribana, care la vremea respective a socat pe reprezentantii scolilor vechi. Moribana admite folosirea florilor occidentale in aranjamentul floral, iar vasul folosit este tavita.
Sogetsu, cel mai recent si mai putin rigid stil. Sogetsu isi propune sa scoata aranjamentul Ikebana din nisa sa, aflata in incaperea in care se servea ceaiul si se medita. Ofera posibilitatea artistului de a-si exprima propria sensibilitate, insa bine structurata prin regulile proprii.
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
Turba (4)