http:/// my sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy site 1.73 - Cu toţii ştim cum se face astăzi culesul. Mai puţin cunoscute sunt obiceiurile din trecut. Bucuria, entuziasmul, stări legate de culesul strugurilor s-au mai diluat în prezent. Conotaţia comercială tinde să ia locul trăirilor pure, dezbrăcate de presiunea banului. Dar, aşa cum ştim, nici olimpiada nu mai are foarte multe în comun cu spiritul dominant curat din antichitate. Şi pentru că veni vorba de antichitate: în acele vremuri, pe perioada recoltării strugurilor, problemele erau amânate şi toată lumea se bucura de darul zeilor. Conducătorii se duceau în podgorii, elevii luau vacanţa, procesele erau suspendate, însuşi împăratul părăsea capitala pentru a se alătura sărbătorii viilor(!). În arsenalul ludicului se amestecau glume, dansuri, strigături (chiar cu adresa la stăpân). Drojdia se folosea pentru mascarea unor actori improvizaţi care încropeau scene de teatru. Aţi auzit probabil cu toţii de sărbătorile dionisiace ale atenienilor sau de vinaliile romane. Jupiter, Minerva şi Vanus erau cei trei zei cărora li se aduceau libaţii la rimăvară - la înfloritul viilor - şi la toamnă, mai precis în octombrie - la recoltă. Pentru a veni în ajutorul celor care îngrijeau viile, Platon scria că începerea culesului să nu se facă înainte de sfârşitul lunii august. Plinius critica tendinţa unor viticultori de a culege strugurii prea timpuriu sub motiv ca "acesta este dezavantajos pentru păstrarea vinurilor". Oricum, romanii practicau deja culesul în trei etape succesive. Ultima etapă şi cea mai târzie era asociată obţinerii vinului cel mai bun. Astăzi, putem demonstra ştiintific că acumularea de zahăr stă la baza unei alcoolemii suficiente, dar pe atunci, doar experienţa modifica "tehnologia" obţinerii unui vin de calitate. Lipsa unor instalaţii de refrigerare a strugurilor, prezente astăzi la toţi producătorii care se respectă, era suplinită de un program riguros de cules. Dimineaţa, după ce se ridica roua şi mult după prânz, cînd soarele nu mai încălzea strugurii. Aceştia din urmă erau doriţi şi pentru consumul ca atare. De aceea apăruseră mai multe metode de păstrare peste iarnă. Unele dintre cele mai interesante erau îngroparea strugurilor în praf de gips sau, aşezarea lor în oale de lut închise ermetic cu smoal. Şi în Dacia era firesc să regăsim parte bună a acestor obiceiuri. Mai apoi, creştinismul a dat noi înţelesuri viei şi vinului. La 27 septembrie, de Christovul viilor, boierii şi chiar domnitorii se mutau 8-10 zile în casele din podgorii. Aceeaşi atmosferă de sărbătoare stăpînea proprietarii şi culegătorii. Acum este perioada culesului. Cel puţin în aglomeraţia urbană - nimic nu aminteşte de voia bună - pe care, într-un fel, aveam datoria să o transmitem mai departe. Dar, de fapt, noi ce culegem? http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=102 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=102 Fructe (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 13:34:19 GMT Strămoşul plantelor citrice şi patria lor nu sunt cunoscute nici până astăzi. În opinia multor cecetători, plantele citrice provin din Asia de Sud-Est, mai probabil în regiunea prehimalaiană sau din Arhipelagul malaiezian. Au ajuns în Europa probabil în jurul anului 1500, navigatorii portughezi au adus cu ei fel de fel de citrice dulci din India şi China. Înaintea lor, arabii aduseseră deja citricele acre sau amare. Una dintre specii cultivate era Citrus medica, cunoscută prin intermediul incursiunilor războinice ale lui Alexandru cel Mare şi numită de greci “mărul persan” sau de Romanii “ leac” au cultivat citricele în Italia. La evrei, încă de timpuriu, soilu Etrog, Citrus medica, a servit unor scopuri religioase. Citricele sunt fructe cu o mare valoare gustative şi nutritive care pot fi prelucrate în multitudine de moduri. Gustul dulce, dulce-acrişor sau acru este dat, în primul rând, de conţinutul în glucoză, fructoză şi zaharoză, de acidul citric, acidul tartic şi cel malic, ca şi de diverse substanţe aromatice. Pulpa fructelor conţin o mulţime de minerale necesare ca: fosforul, fierul, precum şi circa 14 vitamine, ale căror concentraţie variază în funcţie de soi. Astfel, conţinutul mediu de vitamina C al lămâii este de 44 mg/100g de suc, al portocalei este de 59 mg/100 g. Citricele mai conţin vitamina A, complexul vitaminic B, vitaminele E şi P ca şi diverse alte elemente necesare vieţii. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=101 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=101 Fructe (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 13:33:30 GMT Căpşunul este una dintre speciile pomicole care prezintă un interes economic şi alimentar deosebit datorită potenţialului mare de producţie, calităţii fructelor, conţinutului în vitamina C şi alte substanţe utile pentru alimentaţia omului. Căpşunile se numără alături de cireşe printre primele fructe care ajung la maturitate în timpul anului (mai-iunie). Căpşunul este o specie precoce, producând fructe în primul an de la plantare, dacă stolonii se plantează în luna iulie. Căpşunul permite obţinerea de recolte extrasezonale, mai timpurii sau mai târzii decât cele care se obţin în câmp. Prin folosirea soiurilor remontante (cu mai multe recolte pe an) se pot obţine căpşuni şi toamna, până în octombrie. Având o talie redusă (15-40 cm) sub forma compactă sau rară căpşunul se poate cultiva în spaţii foarte mici din grădina casei, dar şi pe suprafeţe mari în aer liber, în solarii sau în sere. Cultivarea căpşunului se poate face şi interalat în plantaţiile de pomi fructiferi, se mai poate cultiva în vase cu amestec de pământ şi soluţii nutritive. În funcţie de soi şi condiţiile de cultivare, căpşunul da producţii mari şi foarte mari, producţii ce pot depăşi 20 t/ha. Înmulţirea se face pe cale naturală, prin stoloni. Aceasta este un exemplu de marcotaj natural. Taxonomic genul Fragaria este incadrat în familia Rosaceae, ordinul Rosales, subclasa Rosidae, clasa Dicotyledonae, Subincrengatura Angiospermae, Increngatura Spermatophytae. Alături de frag, din familia Rosaceae mai fac parte măceşul (Rosa canina), smeurul (Rubus idaeus) şi murul (Rubus caesius), toţi aceşti arbuşti având deopotrivă valoare alimentară şi medicinală. Denumirea de căpşun este improprie deoarece soiurile de căpşun sunt fragi cu fructe mari, provenind din speciile americane Fragaria virginiana şi Fragaria chiloensis (fragii de Virginia şi fragii de Chile). Din hibridarea acestor două specii a rezultat Fragaria grandifoloră, fragul cu fructe mari, o specie reprezentată de foarte multe soiuri care se găsesc doar cultivate. Pe teritoriul ţării noastre, în flora spaontană regăsim 3 specii ale genului Fragaria : Fragaria vesca sylvestris, Fragaria viridis (collina) şi Fragaria elatior. Fragul comun (Fragaria vesca) este o specie diploidă cu flori hermafrotide, se întâlneşte în flora spontană, în păduri până în regiunea păşunilor subalpine. Fructul este deosebit de aromat, dar cu dimensiuni foarte mici, motiv pentru care cultura acestuia nu prezintă importantă economică. Fragul de câmp (Fragaria viridis) are fructe gatuite, de asemenea aromate intens, care se desprind mai greu de pe pedicel. Este întâlnit şi la câmpie, în imediata vecinătate a pădurilor, în vâlcele, etc. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=100 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=100 Fructe (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 13:32:41 GMT A sosit momentul mult aşteptat a coacerii primelor fructe cu sâmbure- a cireşelor. Dacă sunteţi unii dintre norocoşii care stau la casă cu grădină şi aveţi pom de cireşe atunci pentru D-voastră cea mai mare plăcere este consumarea fructelor culese din propria grădină. Nici cei care nu au posibilitatea să culeagă aceste fructe nu sunt dezavantajaţi, deoarece la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie tarabele din pieţe sunt pline cu cireşe, unele mai gustoase decât altele. Avantajul cel mai mare este că la piaţă oamenii pot alege exact ce le place, mai coapte, mai aromate, mai tari s.a.m.d.. După ce am cules toate fructele de pe pomul de cireşe, încă nu s-a terminat toate lucrările. Această perioadă este cea mai optimă pentru tăieri. Astfel putem să evităm ca pomul nostru să fie afectat de Cladosporium. Lucrările de întinerire a coroanei şi tăierea crengilor subţiri care au crescut înspre trunchi vor fi făcute în această perioadă, astfel toamna nu rămâne altceva de făcut decât corectarea acestor tăieri dacă este nevoie. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=99 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=99 Fructe (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 13:31:30 GMT Totul este toxic, numai doza întrebuinţată decide dacă este medicament sau drog- spune Paracelsus, marele alcimist a evului mediu. Asta este situaţia şi cu plantele cu efect narcotic, ele cresc în toate părţile lumii numai noi nu ştim de existenţa lor. Datura stamonium- Laur porcesc Este originară din America de Nord, de unde în secolul XVI a fost adusă în Spania răspâdindu-se apoi în Europa. La noi este comună pe marginea drumurilor, pe lângă case, şanţuri, pe terenuri bogate în resturi organice. Se cultivă ca plantă medicinală, uneori şi ca plantă ornamentală. Efecte toxice. Sunt asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu matraguna. Datorită conţinutului mai mare în scopolamină şi mai redus în atropină pot lipsi accelerarea pulsului şi înroşirea feţei. Sunt foarte intense halucinaţiile, în special cele vizuale. 15-20 de seminţe pot determina moartea unui copil. Consumarea plantei, atât în stare verde cât şi uscată sau insilozată, duce la intoxicaţii cu aceleaşi simptome ca şi cele produse de Hyosciamus niger. Atropa bella-donna- Matraguna Numele latin a plantei ne spune mult de felul în care acţionează serul acestei plante: "belladonna"-însemnă doamnă frumoasă. Acest lucru ne arată ca doamnele franceze şi italiene sunt foarte pricepute în privinţa artei seducţiei şi a medicinii naturiste, deoarece seva plantei măreşte pupila. Astfel femeilor, care picurau în ochi o mică cantitate din acestă seva, bărbaţii nu le puteau rezista. Aztăzi le folosesc uneori numai la o consultanţă oftamologică. Atât frunzele cât şi rădăcina intră în compoziţia a numeroase medicamente, care se folosesc numai cu avizul medicului, matraguna fiind o plantă otrăvitoare. Papaver somniferum- Mac de grădină Planta cultivată atât pentru seminţele sale bogate în ulei, care are o întrebuinţare industrială şi alimentară, cât şi pentru latexul care dă cunoscutul opium. Este o plantă originală şi în orient. Întreaga plantă, în afară de seminţele mature conţine un latex de culoare albă. Latexul poate fi obţinut prin crestarea capsulelor verzi,în contact cu aerul, latexul se solidifică şi se brunifică, dând opiumul, care este un complex de 23 de alkaloizi, cum sunt: morfina, papaveriana, nicotina, codeina etc. Amanita muscaria- Burete pestrit Consumul de Amanita muscaria provoacă intoxicaţii ale sistemului nervos. În acest caz, simptomele otrăvirii apar brusc, la 1 până la 3 ore după ingestie. Se constată tulburări gastrointestinale, care duc la evacuarea rapidă a unei părţi din ciupercile ingerate, dar în general acestea sunt urmate de tulburări nervoase, delir (delir muscarian), vesel sau furios, halucinaţii. Intoxicaţiile cu această ciupercă nu sunt mortale. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=98 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=98 Fructe (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 13:30:16 GMT