http:/// my sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy site 1.73 - Un bonsai nu este un obiect oarecare pus într-un colţ doar pentru a fi admirat. Este o plantă vie, ce are nevoie de îngrijire constantă, de multă grijă şi de pasiune. Este în totalitate dependent de posesor. În schimb veţi fi recompensat cu tot ce are mai bun de oferit, începand cu noi frunzuliţe, până la flori înmiresmate şi fructe superbe. Creşterea acestor copăcei nu este grea, este chiar foarte uşoară, singura condiţie fiind implicarea totală în îngrijirea lor, fără nici un pic de superficialitate. Aveţi două posibilitaţi de a vă apuca de bonsai: una rapidă şi uşoară, şi una lentă şi grea. Cea rapidă este cumpărarea unui bonsai gata făcutşsi cea lentă şi mai grea este cumpărarea unui copac de la o seră şi modelarea acestuia. Primul bonsai ar trebui să fie unul gata format, preferbil cât mai ieftin, în cazul în care acesta moare, va putea fi uşor reînlocuit fără ca pierderea lui să constituie o problemă financiară gravă. Apoi, odată cu trecerea timpului şi cu acumularea de experienţă, se pot achiziţiona şi alţi bonsai, din ce în ce mai scumpi şi mai frumoşi. Primul pas se va petrece chiar în locunita Dvs.. Dacă bonsaiul este de interior, atunci trebuie să vă asiguraţi că aveţi loc cu suficientă lumină; cum ar fi în faţa unei ferestre. O a doua condiţie este temperatura, preferabil este între 18 si 25 grade C. O a treia condiţie este umiditatea. Bonsai-ul necesită umiditate constantă. În cazul în care bonsai-ul va fi de exterior, atunci trebuie să aveţi în vedere că o să vă trebuiască un loc pentru iernat, preferabil un garaj, sau un loc neîncălzit, protejat de bătaia vântului. Deasemenea, un loc uşor umbrit, astfel încât planta să nu stea în soarele după amiezii. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=77 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=77 Plante de interior (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:39:48 GMT Poinsetia a devenit un simbol al perioadei Crăciunului. Este originar din regiunile muntoase, umede, ale Mexicului si Americii Centrale. Poinsetia era cultivată de aztecii mexicani încă înaintea creşterii lor. Partea decorativă a plantei o constituie frunzele terminale colorate în roşu, numite bractei ce sunt aşezate ca într-o stea. Aztecii foloseau aceste bractei la obţinerea unei tincture colorante şi latexul plantei la prepararea unor medicamente pentru combaterea febrei. În secolul al XVII-lea, preoţii franciscani îi utilizau florile în procesiunile şi sărbătorile religioase. La noi, cultivarea şi popularizarea sa a început în anii '60, iar în scurt timp planta a devenit de nelipsit în decorurile de Crăciun. O legendă mexicană explica de ce Poinsettia a început să fie asociată cu Crăciunul. Conform acesteia, un copil care nu işi permitea să cumpere un cadou pentru a-i oferi lui Christos a culesc în Ajunul Crăciunului câteva flori de pe marginea drumului. Copilul fusese educat ca un dar, chiar şi umil, oferit cu dragoste, va fi acceptat de Dumnezeu. Astfel el a adus buchetul de Poinsettia la biserică, o dată înăuntru au înflorit în binecunoscutele “flori roşu-verde”. Congregaţia care a fost martoră acestui eveniment a simţit că a fost martoră unui miracol de Crăciun. Deşi este considerată o plantă cu flori, partea decoartivă o constituie bracteiile colorate în diferite culori: roşu, roz, alb şi galben. Adevărata floare este mică, nesemnificativă din punct de vedere decorativ, galbene, lipsite de sepale şi petale, se formează iarna în vârful tulpinilor. Are frunze mari, eliptice sau ovale, cu marginea întreaga sau uşor lobata. Pe faţa inferioară prezintă pubescenta fina. Sunt verzi ş sunt dispuse pe tulpini fragede care conţin latex. Poinsetia înfloreste în zilele scurte de iarnă, dar cultivatorii pasionaţi le pot determina să înflorească în orice perioadă a anului, prin manipularea iluminatului. Este o plantă perenă care după înlorire trece printr-o perioadă de repaus de cca 2 luni. În această perioadă toate frunzele işi schimbă culoarea în verde şi uneori cad. În general, poinsetia este considerată a fi planta de sezon, şi se aruncă după înflorire. Pentru a fi determinată să înflorească din nou, ea trebuie să primească îngrijiri speciale. După căderea frunzelor, planta se păstrează în repaus cu udare redusă până la începutul verii, apoi se transplantează într-un alt ghiveci, se scurtează lăstarii pentru a determina vegetaţia, se udă şi se fertilizează. Este considerată ca fiind o plantă de seră caldă. Solicită multă căldură atât în aer, cât şi în sol.În perioada de repaus o putem aşeza într-o încapere mai răcoroasă (10-12 garde C). Corelaţia favorabilă dintre lumină şi căldură poate duce la creşterea unor bractei lungi, mari, intens colorate. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=76 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=76 Plante de interior (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:38:58 GMT Încă în mitologia greacă se relatează despre "merele de aur", care cresc în pomi. Majoritatea citricelor dulci provin din India si China. Citricele aparţin familiei soiurilor cunoscute sub numele de rute, Rutaceae. Majoritatea citricelor de cultură aparţin soiului Citrus, Fortunella şi Porcirus. Plantele citrice sunt crescute, la noi, mai ales în ghivece mai mari sau mai mici. Cea mai bună perioadă de dezvoltare este primavara, din martie până în iunie. Atunci se pot observa atât înflorirea cât şi formarea fructelor, şi de obicei nu sunt probleme de climă. Dacă iernatul a fost adecvat, planta creşte sănătos. O cameră răcoroasă, bine aerisită, cu temperaturi cuprinse între 5 si 10 C este potrivită pentru aproape toate plantele citrice, în afara de soiurile din grupa Porcirus. Reprezentanţii a acestei grupe pot fi ţinute lângă fereastră în camera de zi sau în dormitor.În cazul iernării într-o cameră cu temperaturi ridicate cum ar fi camerele pentru locuit, trebuie să fie asigurat un loc cât mai luminos. În timpul fazei de creştere planta trebuie udată în mod regulat. Perioada cea mai potrivită este dimineaţa devreme sau după amiază. Cea mai bună este apa de ploaie, dar şi apa de la robinet. Pentru a nu dăuna plantei, substratul nu are voie să fie prea uscat. Dar şi apa acumulată este foarte periculoasă. Citricele necesită, pentru o creştere sănătoasă diferite nutrienţi. La începutul fazei de creştere va fi administrat un îngrăsământ complex cu conţinut de microelemente. VITAFLORA a dezvoltat o soluţie care este ideală pentru citrice. Prin folosirea îngrăşămintelor putem stimula înflorirea şi producerea de fructe. Îngrăşarea cu mult azot stimulează foarte mult creşterea plantei, dar inhibă oarecum capacitatea ei de a înflori. Oprirea administrării de azot şi schimbarea îngrăsământului folosit cu unul care conţine fosfor va stimula înflorirea şi formarea fructelor. În afară de acest lucru, trebuie să avem mare grijă să cumpărăm exemplare altoite, deoarece plantele care nu sunt altoite nu pot să aducă fructe. Deoarece citricele necesită un substrat neutru (pH 6-6.5), vă putem recomanda pământul de flori universal FLORIMO, care este un substrat cu structura aerată de culoare maro, lipsit de mirosuri neplăcute şi conţinând o doză potrivită de nutrienţi pentru citrici. Citricele comestibile aparţin în mare parte speciilor Citrus şi Fortunella. Ele pot fi cultivate în ghivece, dacă sunt respectate necesităţile plantei. Unele soiuri se potrivesc foarte bine culturii de ghivece, pentru ca, şi în aceste condiţii rodesc abundent. Cea mai îndrăgită este portocalul cu trei frunze, Poncirus trifoliata, deoarece nu necesită o îngrijire foarte mare. Cine este dispus să ofere palntelor un loc ferit, chiar şi în aer liber (balcon, terasă, gradină), poate să cultive şi portocalul, Citrus sinensis, mandarinul, Citrus reticulata sau lămâiul, Citrus limon. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=75 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=75 Plante de interior (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:38:02 GMT În familia palmierilor se numeră peste 100 de genuri cu numeroase specii de origini diferite. Majoritatea palmierilor au originea în zonele tropicale şi subtropicale din Mexic, Austria, Asia, Africa si Europa. Palmierii au tulpina cilindrică, care poate să fie înaltă sau foarte scurtă. În majoritatea lor tulpina este neramificată, terminată cu un buchet de frunze. Au frunze mari sau chiar foarte mari, ce le-a făcut cele mai preferate plante decorative prin frunze. Cu vârsta frunzele se usucă, iar în urma lor rămân pe tulpină o serie de cicatrice şi resturi de frunze. Îndepărtarea frunzelor uscate se execută prin tăierea lor de la bază ori de câte ori este cazul. Palmierii sunt plante cu creştere lentă. Perioada de vegetaţie este vara şi se simt bine în repaus iarna, la 8-12C. Iarna se udă rar. Vara plantele pot fi scoase afară, la soare sau umbră. În aceasă perioadă trebuie să udăm abundent şi să fertilizăm de 2-3 ori pe lună. Putem recomanda soluţia nutritivă pentru plante decorative prin frunze VITAFLORA, care este ideală şi pentru palmieri. Preferă spaţiile luminoase dar suportă şi semiumbra. Sunt sensibile la apa stagnantă, deci să avem mare grijă ca apa să se dreneze bine. Ca drenaj folosirea granulelor de argila- FOLRIMO- este cel mai recomandat. Vârful plantei trebuie ferit de staţionarea picăturilor de apă, care provoacă putrezirea mugurilor. Substratul potrivit este la fel de importantă pentru dezvoltarea optimă a plantelor. Aceste substraturi în afara pământului trebuie să mai conţină şi alte componenţi, cum ar fi de exemplu turba. Astfel de amestecuri pot fi procurate în saci de diferite mărimi. Pământul de flori universal FLORIMO conţine toate componenţii de care au nevoie palmierii. Pot fi:- Palmieri cu trunchi şi frunze penate: frunzele sunt divizate simetric de-a lungul nervurii mediane (Phoenix canariensis, Cocos weddeliana, Howea forsteriana). - Palmieri cu trunchi şi frunze palmate: petiolul este foarte viguros, lung de cel puţin 50-60 cm şi prevăzut cu peri aspri, chiar tepoşi (Chamaerops humilis, Livistona chinensis, Rhapis excelsa). - Palmieri cu tulpini asemănătoare trestiei şi frunze penate (Chamaedorea elegans, Chrysalidocarpus lutescens). http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=74 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=74 Plante de interior (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:37:01 GMT Orice anotimp are frumuseţea lui. Dar cred că după o iarnă lungă şi răcoroasă mulţi abia aşteaptă să fie primăvară. Cu mulţi dintre noi se întîmplă, că se uită pe geam şi începe să viseze la primăvară, la iarba incolţită, la copacii înfloriţi. După revenirea la realitate aproape toţi dintre noi suspină, spunînd "niciodată nu va veni primăvara". Acest lucru se întîmplă şi cu mine ani la rînd, cînd m-am săturat de zăpadă sau noroi, de zilele înnorate sau ceaţă. Acum cîţiva ani, aflîndu-mă într-o excursie, ne-am oprit într-un sătuc, ascuns undeva în inima Ardealului. Noaptea trebuia să petrecem acolo. Am fost primiţi de săteni cu mare dragoste. După o masă festivă organizată la căminul cultural, fiecare dintre noi, s-a dus la familia unde era repartizat. Ieşind din cămin, m-a lovit aerul rece, iar după un suspin mi-am zis că iarna asta nu se va termina niciodată şi va dura o veşnicie pînă o să văd iarăşi florile primăverii. În acest moment nu ştiam că greşesc şi că "veşnicia" va dura doar cîteva minute.Ajungînd în camera unde eram repartizat, am zărit pe masă, pus într-o vază, cîteva ramuri pline de flori. Nu-mi venea să cred ochilor. M-am dus mai aproape, m-am uitat la ele, le-am pipăit crezînd că sînt flori artificiale. Surpriză! Florile erau vii. Am întrebat pe gazda mea care este secretul, că ea are deja flori în vază, deşi primăvara părea foarte departe. Am primit un răspuns simplu. A tăiat ramurile, le-a pus în vază, iar florile s-au deschis. Ardeam de nerăbdare să ajung acasă şi să încerc dacă funcţionează această ''reţetă''. Nu a trecut mult timp şi casa în care stăteam era împodobită de flori. Aveam printre ele clopoţel galben (Forsythia), pe care l-am strîns de pe un arbuşt de 3 metri ce se afla în faţa casei noastre. S-a înflorit foarte repede şi s-au făcut multe flori galbene pe ramură. Tot din faţa casei am adunat rămurele de gutii japonez (Cheanomeles japonica). Le-am tăiat de pe un arbust de un metru, iar după o perioadă scurtă s-a înflorit, avînd flori roşii de o rară frumuseţe. Frunzele de culoare verde închis, erau o adevărată frumuseţe a camerei. Frumuseţea holului era reprezentată de rămurele de migdal comun (Amygdalus communis). După ce le-am pus în vază nu a trecut nici o săptămînă şi florile s-au deschis. Florile erau de culoare roz şi aveau un miros de miere. Un alt soi foarte frumos era, migdalul pitic (Prunus tenella). Ramurile aveau în jur de 75 cm în lungime, şi erau pline de flori de jos pînă sus. Bobocii erau roşii, iar florile deschise aveau culoarea roz. Frunzele erau de 3-5 cm, de culoare verde închis, cu suprafaţa lucioasă. Pentru că vroiam ceva care să aibă flori albe am ales ramurile de porumbar (Prunus spinoza). Le-am cules de pe un tufiş de 3 metri, de la marginea pădurii. Neatenţia m-a costat, fiindcă am reuşit să mă inţepîintr-un spin de pe o ramură. Le-am dus acasă, le-am aşezat în vază, iar după o perioadă scurtă s-au deschis florile. La fel ca la migdalul pitic, şi la porumbar florile erau dense. O altă specie care este iubită de multă lume era liliacul (Syringa vulgaris). Ramurile le-am adunat tot din faţa casei, de pe un arbust de 3 metri. Le-am pus în vază, şi am aşteptat cu nerăbdare să se deschidă florile, însă florile se lăsau de aşteptat. Florile liliacului s-au deschis ultimii, dar prin frumuseţea lor şi mirosul plăcut, caracteristic liliacului au dat o ambianţă plăcută camerei. Datorită acestui procedeu am reuşit să aduc primăvara în casă. De multe ori cînd mă uit pe geam şi văd iarna de afară, în sufletul meu există liniştea, ca în curînd va veni primăvara. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=73 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=73 Plante de interior (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:36:17 GMT De 8 martie, ziua femeii toată lumea în general, bărbaţii în special vor să facă surprize cât mai plăcute femeilor din jurul lor, în special celor dragi. Pentru această ocazie cele mai potrivite daruri au fost, rămân şi vor fi florile. În funcţie de relaţia dintre persoana care dă şi cea care primeşte, aceste pot fi flori tăiate (trandafir, garoafă, gerbera etc.) sau flori ţinute în ghivece. Pentru persoanele mai speciale de obicei se caută daruri mai speciale. Putem recomanda cumpărarea florilor ţinute în ghivece, ca femeile să se bucure de frumuseţea lor un timp mai îndelungat. Aceste flori sunt prezente în comerţ într-o varietate uriaşă, dar pentru a vă uşura cumpărăturile vă vom prezenta câteva plante caracteristice zilei de 8 martie. Plantele recomandate de noi sunt plante care nu au necesităţi prea mari şi pot fi ţinute în mai multe locuri. Saintpaulia- Violeta africana, violeta de Uzambar ORIGINE: Africa orientală unde creşte pe soluri grosiere şi acide, într-un climat sufocant (temperaturi de 24-28C). Planta are un sistem radicular fin, fibros şi este mică, inaltă numai de 10-15 cm. Frunzele sunt aşezate compact într-o rozetă uniformă. Tulpinile florale sunt grupate în centrul acestei rozete, cu flori mici, simple sau involte, colorate foarte variat. La noi cele mai cunoscute şi cele mai îndrăgite sunt cele de tipul Ballet de culoare albastră. Violetele sunt plante perene cu vegetaţie şi înflorire continuă. Au două perioade cu înflorire maximă: primăvara (martie-mai) şi toamna (august-octombrie). Între aceste etape, este bine ca plantele sa fie supuse unui uşor repaus. Temperatura optimă pentru creştere şi înflorire este de 20-22C. Apa este un factor extrem de important în cultura Saintpauliei. Substratul trebuie să fie bine oxigenat. Calităţile cerute de substratul sunt: porozitatea, textura grosiera, pH-ul uşor acid (6-6,5). Kalanchoe- Kalanchoe ORIGINE: Madagascar Planta, înaltă de 20-40 cm, este suculentă, cu frunze cărnoase, dispuse în perechi aşezate la rândul lor în unghi drept unele faţă de altele. Florile mici, stelate, sunt grupate. Sunt colorate pe nuanţe de roşu, oranj, galben, violet. Roşul şi rozul sunt culorile cele mai căutate. Perioada medie de plină înflorire este de 6-8 săptămâni. În restul timpului planta rămâne foarte decorativă prin frunze. Temperatura optimă este de 20 C, dar poate creşte şi înflori şi în spaţii mai răcoroase (15-16 C).Vara este nevoie să se reducă temperatura prin umbrire şi pulverizarea cu apă rece. Fiind vorba de o plantă suculentă, ea suportă acceptabil insuficienţa şi chiar lipsa apei pe perioade lungi. Apa trebuie să aiba un conţinut redus în săruri. Cyclamen- Ciclamen ORIGINE: Cipru, Grecia, Siria, Iran, Egipt, Tunisia. Planta este scundă, cu frunzele aşezate într-o tufă voluminoasă. Florile sunt axiale, alcătuite din cinci petale mari, care la bază formează un tub foarte scurt. Hibrizii ocupă un loc important în sortimentul actual întrucât prezintă o serie de calităţi, precum: toleranţa la căldură în perioada înfloririi, flori mari grupate în mijlocul plantei, culori clare şi vii, perioada scurtă până la înflorire, port compact şi echilibrat. Temperatura optimă pentru creştere şi înflorire este de 13-15 C. Planta nu suportă căldura prea mare.Cerinţele faţă de lumină sunt mari. Lumina intensă grabeşte ritmul de creştere şi înflorire. Catharanthus- Vinca, saschiu de Madagascar ORIGINE: Madagascar. Planta este tufoasă, mică, de 30-40 cm înălţime. Floarea este lung tubulară cu 5 diviziuni distincte la deschidere. Culoarea corolei este roz inchis nuanţat cu purpuriu în centru. Înfloreşte abundent din primăvară până în toamnă. Planta are creştere rapidă. Necesită căldură moderată şi un loc luminos, fără soare directă. Pimula- Primula ORIGINE: Europa, Asia. Planta are frunze mari, oblongi, ondulate pe margine, care alcătuiesc o rozetă bazală, din mijlocul căreia se detaşează tulpinile florale înalte de 30-40 cm. Florile, adeseori simple, au diametrul de 3-4 cm şi sunt uşor parfumate. Înfloresc primăvara şi după înflorire, vara au nevoie de o perioadă de repaus (cel putin 2-3 luni), când işi pierd frunzele, după care li se oferă condiţiile optime pentru o nouă vegetaţie şi înflorire. În raport cu lumina şi temperatura pretenţiile sunt modeste. Necesită apă multă, dar nu suportă exesul de umezeală. Substratul trebuie să fie bogat în humus. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=72 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=72 Plante de interior (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:35:30 GMT Bromeliile sunt plante perene, în marea lor majoritate epifite. În mediul natural al junglei americane (de unde provin), ele se fixează pe ramurile arborilor, în compania orhideelor printre muşchii şi lichenii ce cresc pe scoarţa aspră, şi se caţără până în vârfurile acestora. Cele terestre se găsesc direct în pământ de sub cupola pădurii. Planta are frunze lungi, rigide, mai mult sau mai puţin înguste, coracee, adaptate la economia de apă prin forma, structura şi aşezare. Dispoziţia lor ca un cornet asigură acumularea de apă. La unele specii frunzele din mijlocul rozetei se colorează în roşu intens la epoca de înflorire. Florile hermafrodite însoţite de bractei intens colorate sunt grupate în spice sau raceme, simple sau compuse. Adevăratele flori sunt mici şi cu viaţă scurtă, pe când braceile ţipătoare durează câteva luni. După înflorire şi fruftificare planta moare, locul ei fiind luat de lăstarii laterali care cresc la baza ei. Bromeliile se cultivă în sere calde şi temperate. Ele pretind căldură în permanenţă, o bună aerisire din primăvară până toamnă, pulverizări cu apă, de preferinţă dimineaţa. În cornetul frunzelor trebuie să fie apă mereu. Substartul trebuie să fie uşor reavăn dar nu ud, deci drenarea apei trebuie să funcţineze foarte bine. Umezeala exagerată poate fi fatală plantei care are rădăcini minuscule şi subţiri. Iată câteva specii de bromelii îndrăgite ca plante de apartament: Ananas comosus (Ananas), Guzmania ligualata (Guzmania), Neoregelia carolinae (Neoregelia), Vriesea splendens (Vriesea), Billbergia vittata (Billbergia), Cryptanthus bivittatus (Cryptanthus). http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=71 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=71 Plante de interior (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:34:42 GMT Ferigile sunt plante decorative prin frunze care formează o tufă bogată. Ele se disting prin: particularităţile frunzelor, prezenşa unui rizom subteran de la foarte gros la subţire, filiform; divesitatea căilor de înmulţire; exigentele foarte diferite ale numeroaselor genuri şi specii. În general, nu suportă fumul şi alte noxe, aerul prea uscat, motiv pentru care se spune că acolo unde cresc bine ferigile este un mediu foarte sănătos şi pentru om. Platycerium alcicorne este cunoscut cu numele comun de cornul cerbului. Planta, cu creştere epifită, are două feluri de frunze: unele sterile, rotunjite, aşezate la baza ei, care se usucă lent transformându-se în nişte solzi mari, membranoşi, de culoare brună; altele, ce pornesc din acestea, sunt fertile, lungi până la 50-60 cm, la început drepte apoi cu extremităţile graţios înclinate, verzi cu pubescenţă cenuşie- albăstruie, cu vârful curios decupat ce aminteşte de ramificaţia coarnelor de cerb. Amplasarea acestei plante splendide este recomandată în băi, unde umiditatea este cea mai corespunzătoare. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=70 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=70 Plante de interior (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:33:45 GMT Dracena sanderiană - o plantă de apartament mult îndrăgită şi apreciată de mulţi dintre noi, însă nu ştim că sub acest nume ştinţific se ascunde aşa numită Bambusul norocos, Lucky bamboo. Bambuşii cu noroc, în ciuda numelui nu sunt bambuşi, deşi arată ca atare. Necesităţile lor de îngrijire sunt minime: tot ce trebuie să faceţi este să le oferiţi igienizare regulată, schimbarea apei din recipient săptămânal, lumină multă, fără soare direct. Nu este necesară fertilizarea. Lunar se scoate planta din vas, se spala sub jet de apă neagresiv, atât rădăcinile, tulpinile cât şi frunzele, se spală bine vasul şi pietricelele din vas (dacă există) şi se înlocuieşte apa, reaşezând apoi planta la loc. Planta are o tulpinăăverde de cca 1 cm grosime, segmentată, care în mod normal creşte vertical şi produce unul sau mai mulţi lăstari cu frunze. Tulpina se taie la înălţimea dorită şi se sigilează cu ceară, imediat deasupra mugurului lăstarului, ceea ce va stopa creşterea sa şi va favoriza creşterea lăstarului. Prin manipularea sursei de lumină, bambuşii pot fi dirijaţi să crească în forme spiralate. "Bambuşii cu noroc" sunt oferiţi la fir sau în aranjamente special concepute. Numărul şi mărimea firelor din aranjament nu sunt întâmplătoare, existând semnificaşii precise pentru fiecare tip de aranjament. Sunt la modă aranjamentele în formă de piramidă, de forme geometrice împletite, de perete, etc. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=69 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=69 Plante de interior (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:32:44 GMT Crotonul este unul din cei mai frumoşi arbuşti tropicali cu frunzele întregi sau lobate, colorate pe nuanţe de roşu, verde şi galben, cu luciu strălucitor. La noi în ţară se cultivă de circa 35 ani. Crotonul este o plantă cu vegetaţie permanentă, creştere lentă, deosebit de pretenţioasă la factorii de mediu. Pretinde spaţii călduroase (18-25C) şi cu umiditate relativ ridicată. Din păcate este foarte dificil de păstrat mult timp în locuinţe datorită umiditaţii atmosferice insuficiente. Varietăţile cu frunzele mai înguste şi cu o proporţie mai mare de verde şi roşu în coloraţia lor sunt mai puţin sensibile decât celelalte. Scăderea temperaturii sub 15C provoacă defolierea plantei. Necesită locuri foarte bine luminate, chiar soare direct. Colorarea frunzişului depinde mult de acest factor. Apa se asigură prin udări regulate tot timpul anului. Lipsa apei provoacă de asemenea căderea frunzelor. Toate pământurile uşoare, permeabile şi fertile convin acestei plante. Reacţia uşor acidă asigură o mai bună pigmentare a frunzelor. Specii: C. variegatum, C. angustifolium, C. corniculatum; Aucubifolia, Bravo, Florida, Golden King, Gold Moon, Gold Star, Norma. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=68 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=68 Plante de interior (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:31:47 GMT