http:/// my sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy sitemy site 1.73 - Protejarea viilor de gerurile din timpul vegetaţiei . Acestă lucrare se aplică adesea primăvara după pornirea viţelor în vegetaţie când survin gerurile târzii, dar poate fi practicat toamna, la primele ingheţuri care pot provoca distrugerea prea devreme a frunzelor, deşi poate urma apoi "mica vară din octombrie", dar care în acest caz nu mai poate fi viţelor de nici un folos. În perioada de vegetaţie active rezistenţa viţei de vie la temperaturile scăzute este mult mai mică decât pe timp de iarnă. Astfel pragurile dăunătoare sunt diferite : -0,1 gr C pentru vârfurile lăstailor fragezi; -0,2 gr C pentru boabele verzi şi pentru frunzele adulte şi 5 gr C pentru boabele maturate. În unii an primăvara, după pornirea viţelor în vegetaţie survin îngheţuri (adesea sub -1 gr C) sau brume, care pot distruge lăstarii verzi în intregime sau numai vârfurile lor. Lăstarii porniţi în cazul plantaţiilor conduse în forme înalte rezistă mai bine decât cei din viile conduse în forme clasice. Între înălţimea de 10 cm de la sol şi de 2 m pot exista diferenţe de temperaturi de până la 4 gr C, în favoarea ultimei. Tocatul coardelor rezultate la tăierile de primăvară, poate constitui o modalitate de redare parţială a fertilităţii solului. În mod obişnuit coardele rezultate la tăieri se adună în manunchiuri şi se ard la marginile parcelelor sau se transportă în gospodării pentru încălzirea încăperilor. Procedeul recomandat poate fi aplicat doar în viile în care nu sunt butuci atacaţi de boli ale lemnului (cancer bacterian, esca, eutipoza) sau alte boli virotice. Îndeosebi în solurile nisipoase, dar şi pe cele argiloase, coardele anuale căzute la tăiere se toacă la lungimea de 8 - 10 cm şi se lasă pe pământul din vii urmând să fie încorporate în sol odată cu lucrările aplicate acestuia. Prin acest procedeu se recuperează între 15 - 20 % din substanţele nutritive extrase de către vie din sol în decurs de un an. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=58 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=58 Intretinere (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:19:48 GMT Bunicii noştrii au colectat apa de ploaie în butoaie, cuve, deoarece rufele spălate în apa de ploaie deveneau mai parfumate si mătăsoase, la fel si părul fetelor care se spălau cu apa de ploaie. Aveau acest obicei în ciuda faptului că puteau să folosească gratuit apa din fântână şi nici pentru taxa de canalizare nu erau nevoiţi să plătească. Apa astfel colecţionată este mult mai bună, deoarece nu este nici pe aproape aşa de dură, ca apa de la robinet şi nici ca apa subterană. Nu conţine un procent mare de săruri de calciu si de magneziu. În zilele noastre plătim mult pentru apa de robinet şi canalizare. Taxa, de aceea este aşa de mare deoarece trebuie purificată. Apa potabilă se obţine la sate din izvoare şi fântâni- o apă mai ieftină, deoarece purificarea acestor ape este mult mai simplă-, iar la oraş din apa râurilor, al căror purificare este mai complicată. Dacă stăm să ne gândim, intr-o gospoăarie putem să folosim la treburile de zi cu zi aproximativ 100 de litrii de apă pe zi. Pentru minimalizarea consumului de aăa este indicaăa colectarea apei de ploaie, care poate fi folosiăa la udarea plantelor. Este forma de aăa cea mai recomandată pentru udare. Dintre toate apele naturale, apa de ploaie este cea mai curaăa. Ea dizolva in drumul ei prin atmosferă mai ales bioxid de carbon, iar in regiunile industriale , bioxid de sulf si hidrogen sulfat. O parte din apă cazută pe pământ cu un conţinut ridicat de bioxid de carbon, străbătând straturile de pământ, dizolvă carbonaţii de calciu si magneziu, transformându-i in bicarbonate solubili. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=57 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=57 Intretinere (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:18:49 GMT Fertilizarea livezilor de măr Pe durata intregii vieţi a pomilor necesarul de elemente nutritive variază in funcţie de vârstă. În plantaţiile tinere mărul are o nevoie de azot ridicată faţaă de neceasrul de potasiu (de 1.5-3 ori mai mult). În plantaţiile de măr au fost obţinute rezultate bune cu doze anuale deîingrăsământ de 120 kg N, 80 kg P2O5 si 40 kg K2O pentru un hectar. Pentru pomii fructiferi, în general, o dată la 2-3 ani este necesară fertilizarea cu gunoi de grajd, 20t/ha. În anii in care ase aplică gunoiul de grajd nu trebuie să se renunţe la aplicarea îngrăsămintelor minerale, dar dozele vor fi pe jumătate faţă de anii în care nu se apliăa gunoiul de grajd. În primul an de la plantare fertilizarea cu îngrăşăminte minerale se va face prin împrăştierea cu mâna pe benzi cu lăţimea egală cu cea a gropilor de plantare. În fiecare din anii următori lăţimea acestor benzi va fi majorată cu 0,5 m până când, după 3-4 ani, intreaga suprafaţă va fi fertilizată. Odată cu intrarea pe rod, consumul de poatasiu creşte faţă de cel de azot dar aceasta nu implică o creştere a dozei de potasiu faţă de cea amintită deoarece rezerva solului este satisfăcătoare. Se va acorda însă atenţie dozajului de azot pentru ca depăşirile slăbesc calitatea fructelor şi afectează durata de păstrare. În livezile pe rod neirigate doza de fertilizare în anii din care nu se administrează gunoi de grajd este de 120 kg N, 100 kg P2O5, 75-80 kg K2O şi se reduce la jumătate în anii în care se aplică gunoi de grajd. Întreaga cantitate de fosfor, de potasiu si 1/3 din cantitatea de azot se administrează toamna, înaintea arăturii de toamnă. Tot acum se va imprăştia şi balegarul în anii când se face această fertilizare. Împrăştierea îngrăşămintelor a se face pe toată suprafaţa. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=56 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=56 Intretinere (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:18:00 GMT Citricele necesită şi iarna o îngrijire specială, ca să poată suporta luminoziatatea scăzută. Incălzirea Pentru a oferi plantelor condiţii optime, este de mare ajutor un sistem de încălzire cu termostat. Pentru încălzirea saptiului pot fi folositeşsi aeroterme electrice, radiatoare încălzite electric sau încălzirea centrală, prezentă în mai toate casele. Luminozitatea optimă Plantele citrice veşnic verzi necesită şi iarna o cantitate corespunzătoare de lumină. Lumina dintr-o seră, grădină de iarnă sau de lângă fereastră este de obicei suficientă. Dacă nu este disponibilă decât o încăpere întunecoasă, ca pivniţa rece sau garajul, este necesară o instalaţie de lumină. Cele mai potrivite sunt tuburile speciale, care dau o lumină albăstruie. Lămpile pot fi atârnate de tavan, la 20-40 cm de plantă. Sub o lampă de 40 W pot petrece iarna cam şase plante de mărime medie. Alături de citrice, aici pot ierna geraniul sau oleandrul. Pornirea şi oprirea, pentru a asigura 12 ore de lumină pe zi, este făcută de un raster special. Udarea şi fertilizarea Plantele trebuie udate doar cât este necesar pentru a preveni uscarea completă a substratului. La temperaturile mai mici, ar trebui udate la interval de câteva săptămâni. Ghivecele mai mici trebuie totuşi udate mai des, fiindcă se usucă repede. În lunile de iarnă, plantele se află intr-un fel de pauză vegetativă la noi, şi consumă nutrienţi foarte puţini sau deloc. De aceea, iarna se va administra foarte puţin îngrăşământ sau deloc. Aerisirea corectă Pentru iernat este necesară o aerisire potrivită. Plantele ţinute în cameră se mulţumesc cu deschiderea geamurilorlui în timpul zilei (atât timp cât temperaturile nu scad sub 0 grade). Umiditatea relativă trebuie să fie cuprinsă între 40 si 60%. Aerul este foarte uscat în camerele încălzite. De aceea este necerasă umezirea suplimentară a aerului din aceste incăperi. Stropirea plantei cu apă nu este totuşi racoritoare, aceasta masură poate duce la infecţia cu ciuperci. Aerul prea umed, în combinaţie cu temperaturile scăzute şi aerisirea insuficientă poate dăuna plantei, chiar şi într-o seră luminoasă. Când se apropie primăvara Cea mai bună perioadă pentru tăierea plantelor este cea dinainte de formarea lăstarilor, de obicei din februarie până în mai. Atunci plantele sunt încă în cameră, din cauza pericolului gerului. Dacă planta se găseşte de mai mulţi ani în acelaşi recipient, această perioadă de după pauza de iarnă este potrivită şi pentru schimbarea ghiveciului şi a substratului. Când plantele încep să crească, primăvara, le trebuie administrat un îngrăşământ universal. Astfel este prevenită mai ales îngălbenirea frunzelor şi ele îşi recapătă culoarea sănătoasă. Este anotimpul când nopţile pot deveni brusc, foarte geroase. De aceea aerisirile, pe timpul nopţii, vor fi făcute cu precauţie. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=55 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=55 Intretinere (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:16:02 GMT În viaţa romanilor, nu de multă vreme a luat naştere o zicală: iarna nu-i ca vara. Pe cât de banală se pare această expresie, cu atât mai mult conţine un mare adevăr. Această zicală este adevărată şi în viaţa plantelor, însă se manifestă în forme diferite. Pe când la plantele exterioare se manifestă prin îngălbenirea frunzelor şi căderea acestora ( lucru observat de oricine), în viaţa plantelor de cameră acest lucru nu poate fi observat în asemenea măsură. De multe ori, când frunza unei plante de cameră se ofileşte, se îngălbeneşte sau cade, sau observăm alte anomalii, prima reacţie a multora dintre noi este să-l udăm. Însă nu întodeauna udatul este soluţia ideală, chiar sunt şi cazuri când facem mai mult rău decât bine. Aceste schimbări în aspectul plantelor de cameră pot parveni de la mai mulţi factori, precum: temperatura, lumina, aerul umiditatea, cantitatea apei, calitatea solului, îngrăşămîntul. Nu trebuie să uităm faptul că majoritatea plantelor de cameră au o perioadă de repaus, iar în această perioadă activitatea lor este mai redusă. Cu cîteva excepţii, aproape toate plantele au această periodă în timpul iernii. În această periodă plantele de cameră, preferă temperaturi mai mici, apa şi îngrăsăminte în cantităţi reduse. Temperatura ideală pentru plante se situază intre 15-21 grade C. Atenţie! Să nu scadă temperatura sub acest interval , pentru că pot apărea unele anomalii cum ar fii: apariţia unor pete de culoare deschisă, etc. Dacă temperatura este prea ridicată, se evaporă o cantitate mai mare de apă din sol, iar neînlocuirea apei pierdute, duce iarăşi la apariţia unor anomalii. Mare atenţie că la venirea iernii să nu supunem planta unei schimbări drastice de temperatură, fiindcă duce la căderea frunzelor. În timpul iernii, iluminarea naturală a plantelor se reduce faţă de alte perioade a anului. Este cunoscut faptul, că lumina este un lucru esenţial în viaţa plantelor. Dacă planta este pusă intr-un loc slab iluminat, nu primeşte cantitatea necesară de lumină, frunzele se îngălbenesc şi cad. Plantele precum şi oamenii respiră. Plantele au nevoie de aer, iar în perioada de iarnă majoritatea dintre noi le cam înghesuim. Deasemenea trebuie să evităm locurile unde planta ar putea fi în curent. Umiditatea aerului are un rol important în viaţa plantelor. Umiditatea ideală este de 60-70 %. În timpul iernii umiditatea aerului scade datorită încăperilor încălzite, ajungînd la un procentaj de 30-40%. Pentru a ajunge la procentajul ideal trebuie să asigurăm umiditatea aerului în mod artificial, prin pulverizarea apei pe suprafaţa frunzelor. Este important ca apa pulverizată să aibă temperatura camerei. Solul influenţează în mai multe feluri: sprijină planta şi asigură cantitatea necesară de substanţe nutritive. Trebuie să avem mare grijă de calitatea solului şi mai ales de temperatura lui. Solul adus din pădure sau grădină nu este cea ideală, pentru că pot exista în ele microbi sau microorganisme care la temperatura camerei se pot inmulţi, dăunând plantelor. Pentru a preveni asemenea probleme, trebuie să acordăm o mică atenţie plantei respective, iar efortul nostru va fi răsplătită de o ambianţă plăcută. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=54 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=54 Intretinere (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:15:19 GMT Plantele de cameră sunt în general destul de tolerante faţă de temperatură. Aşa se explică faptul că ele izbutesc să supravieţuiască variaţilor de căldură, uneori destul de mari, de la zi la noapte sau la vară la iarnă. Cu cât o specie este mai îngăduitoare sub acest aspect cu atât este mai convenibilă şi în mod evident mai populară. Atenţie însă, variaţiile bruşte şi frecvente de temperatură, datorate uneori curenţilor de aer, sunt cauza căderii frunzelor. Situaţia mai dificilă cu care se confruntă deseori plantele de apartament este căldura din timpul nopţii pe perioada de iarnă. Schimbarea alternanţei normale a căldurii de la zi la noapte (temperatura nocturnă trebuie să fie cu câteva grade mai redusă) conduce la oboseala şi epuizarea plantei. Temperatura trebuie corelată cu lumină şi umiditate. Cu cât un spaţiu este mai călduros cu atât trebuie să fie şi mai luminos, deoarece căldura accelerează procesele de creştere, dar numai cu ajutorul luminii planta poate să sintetizeze şi să acumuleze noi energii. Multor plante tropicale le-ar conveni căldura de iarnă din spaţiile noastre locuite, dar lumina insuficientă şi aerul uscat le fac să sufere. Într-o cameră cu caldură uscată mai devreme sau mai târziu, plantele vor arăta simptome de discomfort şi vor fi invadate totodată, de tot felul de dăunatori. Dimpotrivă, o serie de specii se simt mai bine la răcoare în timpul iernii. Asemenea perioadei reci sunt extreme de importante pentru formarea florilor la multe specii subtropicale. Iarna, in cazul florilor plasate lângă ferestră, se poate întâmpla că diferenţele de temperatură la numite ore ale zilei să fie destul de mari (de exmplu soarele încălzeşte planta, dar pământul din ghiveci rămâne rece). Absorbţia apei şi a hranei este impiedicată într-un pământ rece, iar planta se ofileşte. Acest fenomen se accentuează atunci când pământul este prea umed. În acestă situaţie lăstarii şi frunzele încep să atrâne şi sa cadă datorită aşa ziselor “picioare reci” ale plantelor. Temperatura la rădăcini ar trebui să fie mai degrabă superioară celei de la nivelul părţilor aeriene ale plantei. Diminuarea udării se impune intr-un asemenea caz. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=53 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=53 Intretinere (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:14:40 GMT viaţa plantei este conditionată de prezenţa apei în ţesuturile ei. Fără apă, celulele vegetale nu au presiune şi putere de absorbţie, nu pot prelua substanţele nutritive din pământ, transpiraţia se micşorează iar suparaîncălzirea care se produce poate cauza moartea plantei. Multe flori sunt distruse din dragoste excesivă, manifestată prin administrarea peste măsură a apei. Deci supradozarea apei are acelaşi efect distrugător. Excesul de apă elimină oxigenul necesar rădăcinilor, iar acestea se asfixiază şi încep să putrezească. Se întâmplă aşa zisul fenomen de “umezeală blocată” care constituie una din cauzele principale ale pieirii plantelor de cameră. În timpul perioadei de vegetaţie active care începe primăvara şi durează până spre sfârşitul lunii august, toate plantele necesită sa fie udate des, astfel ca pământul din ghiveci să nu se usuce complet niciodată. Dimpotrivă, iarna, când plantele trec printr-un repaus, marcat de încetinirea sau încetarea creşterii, apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul. Plantele care nu prezintă creşteri noi se udă mai puţin. Unele specii, în perioda de iarnă şi în condiţii de temperatură scăzută, se mulţumesc cu simpla afânare a stratului de deasupra pământului din ghiveci. O plantă care este pusă intr-un loc însorit sau intr-o cameră incălzită, evident, ea necesită mai multă apă decât una aşezată la umbră sau într-o cameră neîncălzită. Dacă substratul este prea uscat datorită unei perioade îndelungate în care nu s-a udat (situaţie întâlnită pe timpul iernii), prima udare (de primăvară de exemplu) se execută profound pin scufundarea ghiveciului într-un vas mai mare cu apă. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=52 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=52 Intretinere (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:13:45 GMT Plantele foioase cu frunze persistente şi răşinoase suferă pagube însemnate din cauza zăpezii ce se depune pe coroanele lor şi care nu este indepărtată imediat.Îndepărtarea zăpezii se face cu uşurinţă, dacă folosim o şipcă care are la vârful ei montată o paletă-evantai, confecţionată din fibre flexibile din material plastic sau nuiele. Flexibilitatea acestei nuiele-evantai, va asigura înlăturarea zăpezii fără să producă rănirea ramurilor.Înlăturarea zăpezii imediat după depunerea sa, când este încă afânată, este o lucrare de intreţinere de mare importanţă şi orice întârziere în executarea ei poate produce pagube imense, în special coniferelor, distrugându-le vârfurile şi ramurile sau chiar frângându-le trunchiurile. Aceste pagube sunt de nerecuperat şi pot duce la mutilarea sau pierderea totală a unor exemplare unice, de mare valoare, decorative. Formele columnare sau piramidale de foioase de frunze persistente cât şi cele răşinoase, suferă de asemenea, din cauza poverii zăpezii. Aceste forme se protejează prin legarea coronamentelor. Legarea se face cu sfoară, începând de jos şi mergând în spirală până la vârf. Legarea prea timpurie sau întîrzierea dezlegării coroanelor la primăvară, vor avea consecinţe asupra aspectului decorative al plantelor, deoarece produce uscarea unor părţi a frunzişului din interior şi apariţia de goluri în coroane. Primăvara devreme, odată cu topirea ultimelor zăpezi şi dispariţia pericolului de îngheţ, se va proceda la desfacerea muşuroaielor şi dezgroparea sau dezvelirea plantelor care au fost protejate în timpul iernii. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=51 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=51 Intretinere (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:12:57 GMT Mulcirea solului este lucrarea de acoperire a solului din jurul plantelor sau chiar pe toata suprafata, cu diferite materiale, cum ar fii: frunze, turba, muschi, cetina, mranita bine descompusa. De obicei mulcirea se face în tot timpul anului, mai puţin toamna. Scopul mulcirii făcută în timpul iernii este să prevină vătămarea plantelor din cauza gerului, în special a celor sensibile la temperaturile scăzute, cu sistemul radicular răspândit aproape de suprafaţa solului şi la care îngheţarea rădăcinilor le-ar produce vătămări serioase. Mulcirea efectuată iarna mai are avantajul că împiedică intrarea prea timpurie în vegetaţie a plantelor, ferindu-le astfel de efecte dăunătoare ale îngheţului târziu şi al brumelor. Pentru mulcirea de iarnă materialele folosite pentru acoperire se aşterne în jurul plantelor, într-un strat mai gros decât în cazul mulcirii de vară. Stratul protector recomandat este de 8-12 cm. http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=50 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=50 Intretinere (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:12:07 GMT În funcţie de originea lor, plantele au nevoie de condiţii uniforme pe parcursul anului sau dimpotrivă cu perioade marcate de frig sau secetă care le determină să intre într-o periodă de repaus mai mult sau mai puţin importantă în viaţa lor. Multe plante au nevoie de odihnă atât pentru formarea florilor cât şi pentru a se menţine într-o stare mai bună. Pentru a se menţine în repaus, în această stare de odihnă, pe durata a circa 2-3 luni, plantele au nevoie de condiţii diferite în funcţie de exigenţele speciei: fie locuri luminoase şi reci, fie spaţii întunecoase, calde sau reci; alimentarea cu apă si hrană redusă sau oprită. Deoarece cea mai mare parte a plantelor de cameră provin de la tropice, ele se simt bine la noi primavara şi vara, anotimpuri cu lumină şi multăcăldură, iar toamna şi iarna suferă din cauza insuficienţei acestor factori. De aceea, ele au tendinţa să intre într-o perioadă de repaus evidenţiat de fapt că încetează să emită lăstari noi, iar cei pe care îi are deja nu mai cresc în lungime. Multor plante tropicale le-ar conveni căldura din camerele noastre de locuit, dar lumina putină şi aerul uscat nu le priesc. Ele trebuie ajutate să se odihnească, să suporte bine acestă pauză, cu doze reduse de apă, hrană şi dacă este posibil, temperaturi mai scăzute decât cele obişnuite. Întrucât iarna lumina din cameră este mult diminuată, să avem grijă ca aceste plante să fie aşezate în locurile cele mai luminoase. Plantele originare din zonele aride, cum sunt cactuşii, agava, aloe, sanseviera este bine să petreacă iarna la temperaturi destul de scăzute, pentru unele dintre ele chiar 2-5 grade C, şi aproape fără să fie udate. Această odihnă le va face ca la primăvară să se învioreze rapid, să aibă creşteri viguroase şi flori dintre cele mai frumoase. Iarna, plantele de cameră se confruntă deseori cu aerul prea uscat din încaperile încălzite. În acestă situaţie planta elimină prin transpiraţie canităţi mai mari de apă şi lucrul acesta presupune folosirea de energie în plus şi evident slăbirea ei. Umiditatea aerului trebuie asigurată prin aerisiri repetate şi alte procedee prezentate anterior . http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=49 http://localhost/cms/showarticle.php?articleID=49 Intretinere (Administrator) Mon, 09 Mar 2009 12:11:11 GMT